Toamna se asterne incet, incet, precum roua diminetii pe boabele de struguri! Miroase a paine din grau proaspat, trandafirii dau ultimele flori, foioasele ne imbie sa admiram feeria culorilor vii de toamna. Un peisaj mirific insotit de cantecelele pasarelelor ne farmeca privirile, in timp ce fructele coapte ne imbata cu miresmele specifice fiecaruia, amintindu-ne de anii copilariei petrecuti la bunici. E toamna si daca e toamna sunt frunze, unele au cazut, altele stau sa cada sau plutesc in aer, prinzandu-se in dansul lebedelor. Trista, trista-i toamna spune poetul, dar plina de speranta.
Ce pot vorbele sa spuna in fata acestui tablou mirific al toamnei? Uimire si tacere, incantare si bucurie, tristete si speranta, rand pe rand si toate la un loc intr-o perfecta armonizare! Imboldul pe care il da un asemenea peisaj de toamna este acesta: ridici mainile in sus, cazi in genunchi si strigi din toti rarunchi, precum psalmistul: “Doamne, Dumnezeule, mari si minunate sunt lucrurile tale! Toate cu intelepciune le-ai facut! Amin!”
E toamna si daca e toamna e melancolie si romantism.
Odata ce ajungi sa cunosti Adevarul, sa contempli Frumosul si sa faci Binele, odata ce te unesti cu divinitatea, nicio glorie a pamantului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri, nu mai prezinta importanta pentru tine, pentru ca acum traieste Hristos in tine. Amin!
Cu speranta, cu incredere, cu emotii de toamna, cu armonie si iubire, veniti sa contemplam si sa ne bucuram de una dintre minunile divine: TOAMNA
Stefan Popa.
Stefan Popa
-
Aducerea-aminte de Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Contemplarea si practica
Publicat in : Editoriale -
Multumirea pentru luminare si contemplatie
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.