Mulţumesc Domnului pentru toate bunătăţile pământului de care am avut parte în oraşul Rambov, în timpul şederii mele la doamna Brown, Eudochia Kirillovna. Mulţumesc pentru plimbările în aer liber, aer curat de pădure, pentru scăldat, pentru pâine şi sare, ceai şi cafea, pentru găzduire şi pentru toată grija deosebită ce mi s-a purtat acolo! Imi este de folos să mă scald, fiindcă astfel stomacul digeră mult mai bine.
❖
Iartă-mă, Stăpâne Multmilostive, pentru detestabila-mi lăcomie pe care mi-am îngăduit-o aseară, la întoarcerea acasă din Rambov. Am mâncat mai mult decât se cuvenea
şi cu o deosebită plăcere - pe care trebuie s-o tai de la mine - somon marinat în oţet cu pâine neagră. Mi-am îngreunat stomacul. Apoi am hoinărit mult şi fără rost pe stradă, chiar dacă m-am rugat Domnului (am zis pe de rost rugăciunile de seară).
Am avut o lungă controversă cu părintele Vasilie Cerneavskii, referitoare la monahism şi la rânduirea posturilor de către Sfânta noastră Biserică, precum şi la ce înţelegem prin trup - ca izvor al păcatului - potrivit Sfintei Scripturi. Părintele Vasilie Cerneavskii are idei eretice şi foarte obraznice referitoare la Sfinţi şi la sfintele obiecte, încât chiar m-a mirat cutezanţa lui. Pe Sfântul Chirii al Alexandriei nu-l consideră mai bun decât pe ereticul Nestorie. Afirmă că Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Ioan Damaschin s-au înşelat - şi aduce drept exemplu învăţătura despre trup, ca izvor al păcatului. Zice că monahismul nu-i bun de nimic, că ierarhia, slujbele, Tainele - toate sunt născociri ale clericilor, care au ca scop obţinerea de profit şi menţinerea poporului în bună-rânduială şi supunere faţă de conducători.
Am avut un vis în care se făcea că am fost transferat în clasa de filosofie a Academiei, pentru că nu eram pregătit la matematică. Cum voi răspunde, când nu ştiu cursul anterior?! - mă întrebam întru sinemi (în timp ce cugetam acestea înspre mine veneau în viteză trăsuri şi se auzeau voci de oameni care mă certau că le stau în cale, fiind cât pe ce să mă strivească - aşa de haotic mergeam).
Aceasta înseamnă că, prin viaţa şi faptele mele, încă nu sunt pregătit să dau răspuns la straşnica Judecată de Apoi. O, de m-aş pregăti mai repede!
Venind acasă, am fost întâmpinat cu multă căldură de soţia şi de cumnata mea. La familia Kromido tocmai îmi exprimasem părerile şi observaţiile referitoare la Ana Constantinovna, lipsindu-mă de dumnezeiasca pace. Conştiinţa începuse să mă mustre. Intorcându-mă acasă, m-am căit înaintea Domnului, I-am cerut milostivire şi
pace - şi am primit. Slavă Domnului!
❖
16 iulie. Mulţumesc Multmilostivului Dumnezeu că m-a învrednicit şi azi să săvârşesc Dumnezeiasca Liturghie, deşi am fost cu nervii slăbiţi şi vocea parcă gata să mi se
stingă. M-am împărtăşit în pace şi bucurie cu Dumnezeieştile Taine.
După Liturghie am plecat s-o priveghez pe răposata fată Nat Uliania (Anicikina), apoi am plecat la cimitir. Acolo m-am odihnit puţin pe fân şi pe iarbă, am făcut slujba înmormântării, după care am fost la parastas la Anicikina.
17 iulie. Am febră neobişnuit de mare (peste 39 de grade). Mulţumesc Domnului că m-a învrednicit să slujesc Sfânta Liturghie, fără să mă poticnesc în cuvinte. Mi-a pus
însă vrăjmaşul poticneală în inimă, supărându-mă tare pe părintele diacon Petru care, întâmplător sau intenţionat, nu a sărutat mâna preotului la înmânarea cădelniţei după
Heruvic. (Pentru un asemenea fleac să mă supăr?! Dar Dumnezeu, Mielul cel blând, câte a răbdat pentru mine?!). Numai cu smerenie, cu pocăinţă, cu adâncă cugetare şi -
în primul rând - cu Sângele Mântuitorului l-am biruit pe vrăjmaş, şi împreună cu răutatea lui şi pe a mea.
❖
Sunt un om îngrozitor! Când sunt acasă, pe toţi îi critic, îi verific cine şi ce face sau dacă face ceva. Dacă cineva nu face nimic - mai ales dintre cei ce trăiesc pe spinarea mea - sunt cuprins de mânie. Altă situaţie în vizite! Acolo nu am treabă cu nimeni, măcar de-ar merge cu picioarele-n sus. Desigur, mi-e drag să văd şi într-o casă străină că timpul este folosit raţional şi se poate ca repede să mă plictisească inactivitatea. Dar acolo sunt liniştit, acolo eu sunt o fiinţă neluată în seamă. O, cât de bine ar fi să mă smeresc şi acasă! Să mă socotesc şi aici oaspete! Dar eu ce fac?! Oare fac ce trebuie?
Bine-mi este să mă smeresc! Când - fiind în grădină şi gândindu-mă la Ana Constantinovna, care, după cum mi se pare mie, nu face nimic - m-a luptat duhul mâniei, al invidiei şi al tulburării, atunci m-am căit din adâncul sufletului că nu sunt deloc vrednic de darurile lui Dumnezeu, de care mă folosesc, nici măcar de aerul proaspăt pe care-l respir, nici de mâncare, nici de băutură sau de îmbrăcăminte, nici de cinul din care fac parte; când de toate m-am socotit nevrednic - şi mai ales de atât de deasa împărtăşire cu Sfintele Taine - atunci, pentru smerenie şi pocăinţă, m-a miluit pe mine Dumnezeu, Cel Care vede toate doririle şi gândurile, şi aşezarea inimii mele. Atunci inima mi s-a eliberat, mi s-a umplut de pace şi de uşurare.
❖
Fumatul tabacului nu-şi are nici un rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare şi inutilă a nervilor, o ceaţă cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleşire a întregii fiinţe. 18 iulie, ora 6, dimineaţa.
❖
20 iulie. Drumul Crucii... Ca urmare a faptului că, de-a lungul vremii, am consumat votcă şi bere, am fumat şi am mâncat carne, dar şi ca o consecinţă a prafului pe care l-am înghiţit, mi s-au îmbolnăvit foarte tare picioarele, am dureri acute.
Fragment din cartea "Calea pocaintei launtrice. Jurnal duhovnicesc needitat", Editura Evanghelismos
Cumpara cartea "Calea pocaintei launtrice. Jurnal duhovnicesc needitat"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.