După cum ni se povesteşte în Faptele Apostolilor, atunci când Apostolul Filip s-a întâlnit pe cale cu unul dintre eunucii reginei Candachia şi a văzut cartea prorocului Isaia în mâna sa, l-a întrebat pe eunuc: „Inţelegi oare ce citeşti?", el a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?" (Fapte 8, 31). Filip l-a îndrumat în înţelegerea creştină a celor citite şi, drept consecinţă, această lectură din Vechiul Testament a fost urmată de îndată, chiar acolo, pe drum, de botezarea eunucului. Aşa cum Apostolul a interpretat în lumina credinţei creştine ceea ce citise eunucul, la fel şi noi trebuie să ne apropiem de lectura Vechiului Testament din punctul de vedere al credinţei creştine.
El trebuie înţeles în lumina Noului Testament, în lumina care izvorăşte din Biserică. In acest scop, Biserica ne oferă comentariile patristice asupra Sfintelor Scripturi, dorind ca noi să înţelegem conţinutul cărţilor sfinte prin intermediul lor. Este necesar să ţinem minte că Vechiul Testament este „umbra bunurilor viitoare" (Evrei 10,1). Dacă cititorul uită acest lucru, el nu va primi învăţătura pe care ar trebui s-o primească, aşa cum ne previne Sfântul Apostol Pavel.
In ceea ce-i priveşte pe iudei, el scrie că „până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor", la citirea Vechiului Testament rămâne acelaşi „văl"; cu alte cuvinte, ei nu sunt luminaţi duhovniceşte întru credinţă. Totuşi, „când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica" (II Cor. 3, 14-15). Aşadar, şi noi trebuie să citim aceste cărţi dintr-un punct de vedere creştin.
Aceasta înseamnă să le citim amintindu-ne de cuvintele Domnului: „Ele [Scripturile] sunt cele ce mărturisesc despre Mine". Ele nu necesită doar o simplă lectură, ci o cercetare. Intr-însele sunt cuprinse pregătirea pentru venirea lui Hristos, făgăduinţele prorocilor şi tipurile sau antitipurile lui Hristos. Tocmai în conformitate cu acest principiu lecturile din Vechiul Testament sunt alese spre a fi folosite la slujbele bisericeşti.
In plus, dacă Biserica ne oferă pasaje din ele spre zidire morală, ea alege astfel de pasaje scrise ca şi cum ar fi fost în lumina Evangheliei, pasaje care vorbesc, de pildă, despre „viaţa veşnică" a celor drepţi, despre „credincioşia după credinţă" şi despre har. Dacă noi, creştinii, ne apropiem de cărţile Vechiului Testament în această lumină, atunci aflăm într-însele o imensă bogăţie duhovnicească.
Intocmai precum picăturile de rouă de pe plante strălucesc în toate culorile curcubeului atunci când cade pe ele lumina soarelui, întocmai precum ramurile pomilor acoperite cu gheaţă strălucesc în mii de culori atunci când reflectă lumina soarelui, la fel şi aceste Scripturi reflectă ceea ce a fost rânduit să apară mai târziu: evenimentele, faptele şi învăţăturile Evangheliei.
Dar când soarele a apus, picăturile de rouă şi poleiala de gheaţă nu ne mai mângâie ochii, deşi ele rămân asemenea ca atunci când strălucea soarele. La fel şi în cazul Scripturilor Vechiului Testament. Fără lumina Evangheliei, ele rămân vechi şi îmbătrânite, aşa cum vorbeşte despre ele Apostolul şi cum le-a denumit Biserica: „Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte aproape este de pieire", după cum ne spune Apostolul (Evrei 8,13). Impărăţia celor aleşi din vechime a ajuns la sfârşit, împărăţia lui Hristos a venit: „Legea şi Prorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea" (Lc. 16,16).
Mihail Pomazanski
Totul isi are timpul si locul sau. Scrieri alese; Editura Doxologia
Cumpara cartea "Totul isi are timpul si locul sau. Scrieri alese"
-
Biblia de la Bucuresti - 1688
Publicat in : Editoriale -
Biblia in cultul ortodox
Publicat in : Viata liturgica -
Biblia, insa depinde ce vrei sa crezi
Publicat in : Religie -
Restituiri Biblia Ilustrata - locuri alese insotite de ilustratii de arta si lamuriri stiintifice
Publicat in : Religie -
Biblia in versuri
Publicat in : Poezie Ortodoxa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.