Inginerul, inventatorul, pilotul şi aviatorul Aurel Vlaicu, la frumoasa vârstă de 15 ani avea un singur vis, avea un singur crez: „Într-o zi, eu am să zbor!” Şi a zburat. De altfel, puţini au fost dintre aceia care au crezut în spusele copilului Aurel. Într-adevăr, pe 17 iunie 1910, Aurel Vlaicu a realizat primul zbor din Istoria Aviaţiei Române. Avionul a fost conceput, realizat şi pilotat în România de Aurel Vlaicu, iar zborul a avut loc pe Dealul Cotrocenilor, în Bucureşti. Era primul „avion naţional” – avion realizat de un român pe pământul României. Deşi n-a zburat decât vreo 50 de metri la o înălţime de 3-4 metri, Vlaicu a fost peste măsură de bucuros: „Nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau pentru mine un record care-mi consacra maşina. Zburasem şi aceasta era principalul”.
Credinţa în puterea şi măreţia zborului, probabil că declanşează un război lăuntric ce dă naştere la o forţă, o energie creativă de neimaginat. În această situaţie, se poate spune, pe drept cuvânt, că orice vis poate deveni realitate, chiar şi zborul. Credința îți dă un pic de nebunie. Totul este credinţă, voinţă, răbdare, inspiraţie, perseverenţă şi îndrăzneală indiferent de obstacolele pe care le întâmpini. Restul este pricepere şi talent. În această idee, se pare că Cerul nu este de partea celor indiferenţi şi fricoşi, ci dă un avânt incredibil celor îndrăzneţi.
Puterea mistică a zborului, în mare parte, nu se poate exprima prin sentimente, pentru că atunci când simţi şi trăieşti magia zborului, nici o glorie a pământului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri nu mai prezintă importanţă pentru tine, în acele momente, căci trăieşti clipele veşniciei. Nu de puţine ori, omul cerului rămâne fără cuvinte la întrebarea: ce ai simţit şi ce ai văzut acolo, sus...? Am simţit şi am trăit credinţa zborului.
„Numele lui Vlaicu era pe buzele fiecãruia”. Se povesteşte cã într-o zi, plimbându-se cu un prieten, a apãrut deasupra Capitalei un aeroplan. Copiii din jur au început sã strige: ”Uite-l pe Vlaicu!”. Iar Vlaicu, întorcându-se cãtre prietenul lui, i-a spus: ”Îi auzi pentru ei orice aeroplan este Vlaicu, aceasta înseamnã cã şi atunci când nu voi mai fi eu, Vlaicu va trãi...” Într-adevãr, Vlaicu simboliza curajul, zborul, lupta, primejdia, rãbdarea, voinţa, determinarea şi victoria.
Vlaicu nu mai era al lui, ci al poporului, poate omul cel mai iubit şi cel mai cunoscut, în acea vreme, în ţara româneascã... Numele lui Vlaicu a simbolizat şi va simboliza în ţara noastrã zborul, începutul aviaţiei româneşti şi, pentru mulţi care au brãzdat sau brãzdeazã undele nevãzute ale înãlţimilor, cu rapidele lor avioane de astãzi, el a fost steaua cãlãuzitoare a carierei lor.
Zborurile lui simbolizeazã triumful geniului poporului român, care ştie sã strãbatã toate obstacolele, învinge toate greutãţile, biruie toate nedreptãţile, înãlţându-se mereu peste toate frãmântãrile istoriei sale... Poporul nostru poate sta cu mândrie alãturi de celelalte popoare fruntaşe, conştient de contribuţia importantã adusã de fiii sãi progresului, culturii şi civilizaţiei... În fiecare zburãtor şi în fiecare Aeroplan, ce poartã culorile noastre, trãieşte şi va trãi mereu amintirea celui care a brãzdat prima datã cerul românesc, amintirea geniului inventator, constructor şi eminentului zburãtor, Aurel Vlaicu”. (Constantin C. Gheorghiu)
„Vlaicu n-a avut aspiraţii personale. El a avut numai un ideal şi credinţã puternică în acest ideal. Şi el mai ştia cã orice ideal cere jertfe; ştia cã înfãptuirea idealului se face numai trecând peste morţi şi rãniţi, – şi a voit sã fie cel dintâi mort, mortul nouã cel mai drag, cel mai scump. Martir al credinţei sale în izbânda idealului, s-a adus pe sine jertfã ca sã trezeascã în cei mulţi şi mãrunţi aceeaşi puternicã credinţã, româneascã, a cãrei înfãptuire voia s-o simbolizeze trecând munţii ce despart douã ţãri de aceeaşi origine” (Ion Grecu).
Cu toate acestea, zborul, visul celor îndrăzneţi, merge mai departe!
Nu lăsa să moară visul din tine!
Fii visător, prietene! Cer senin!
Comandor (rz.) Ştefan Popa
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.