Pana in prezent, singurele izvoare cunoscute ce amintesc despre Sfantul Ioan Botezatorul sunt Noul Testament si lucrarea "Antichitati iudaice” a istoricului iudeu Iosif Flaviu.

Descrierea succinta a Sfantului Ioan Botezatorul si a misiunii sale o regasim, in  scrierea lui Iosif  Flaviu, in Cartea XVIII.V.2: "Unii dintre iudei au fost de parere ca Dumnezeu harazise pieirii oastea lui Herodes, ca sa-i dea indreptatita pedeapsa pentru executarea lui Ioan poreclit Botezatorul. Herodes a poruncit ca el sa fie ucis, desi era un om ales, care ii indemna pe iudei sa cultive virtutea si sa fie drepti unul fata de altul, aratandu-si evlavia fata de Dumnezeu prin intermediul botezului. Atunci botezul va fi pe placul Domnului, fiindca el va fi folosit nu numai pentru iertarea pacatelor, ci si pentru curatirea trupului de murdarie, ca si cum sufletele ar fi fost purificate mai inainte prin dreptate. Deoarece multimea se aduna de pretutindeni in jurul lui (asa de uimitoare era puterea de inraurire a cuvintelor sale), Herodes s-a temut ca prin marea lui autoritate asupra oamenilor poate sa-i ademeneasca pe supusii lui spre revolta (caci ei erau in stare sa faca orice le zicea dansul). I s-a parut mai cuminte ca, mai inainte de-a vedea incotro se indreptau lucrurile, sa-l inlature din drum, fara sa mai astepte ca schimbarile sa ia o intorsatura primejdioasa si abia dupa aceea sa alba remuscari, dandu-si seama ca era prea tarziu sa intervina. Datorita acestei suspiciuni, Herodes l-a pus pe Ioan in lanturi si l-a trimis la fortareata Machaerus, despre care am vorbit adineauri, spre a-l ucide. Iudeii erau convinsi ca pedepsirea omorului a dus la pieirea ostirii, pentru ca Dumnezeu sa-si reverse mania asupra lui Herodes.”

Potrivit cercetatorilor nu exista niciun motiv pentru care autenticitatea lucrarii istorice amintite mai sus ar putea fi pusa la indoiala.

Imaginea Sfantului Ioan Botezatorul prezentata de Iosif Flaviu difera insa sub multe aspecte de cea pe care Evangheliile ne-o infatiseaza.

In relatarea lui Iosif, intre Iisus si Ioan nu exista nicio legatura. Mai mult, acesta prezinta o natura diferita a botezului lui Ioan vazut ca purificare a trupului, in timp ce sufletul se purifica printr-o viata dreapta. Nici cronologia, ordinea desfasurarii evenimentelor, nu corespunde celei din Evanghelii.

O alta diferenta majora intre cele doua marturii este motivul pentru care a fost inchis si ucis de Irod Antipa (4-39d.Hr) . Textul lui Iosif Flaviu arata ca Irod l-a intemnitat si ucis pe Sfantul Ioan temandu-se de o rebeliune impotriva sa, ce ar fi putut fi produsa de multimile pe care Ioan le atragea.

Uciderea Sfantului Ioan poruncita de Irod nu avea cum sa ramana fara ecou in randul constiintei colective. Conform relatarilor lui Iosif Flaviu, „unii dintre iudei au fost de parere ca Dumnezeu harazise pierii oastea lui Irod”, in razboiul cu fostul sau socru, regele Aretas, regele din Petra, "ca sa-i dea indreptatita pedeapsa pentru executarea lui Ioan Botezatorul”.

Acelasi istoric mai arata ca surghiunul final decis de imparatul Caligula pentru tetrarh in indepartata Galie de sud a reprezentat o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru „Irodiada intrucat si-a invidiat fratele” si pentru Irod care "isi plecase urechile la infumuratele vorbe ale sotiei lui”.

Se pare ca personalitatea Botezatorului si viata sa il marcasera pe Irod, astfel incat, dupa cum ne relateaza Sfantul Evanghelist Marcu (6, 14), atunci cand a auzit de minunile infaptuite de Iisus, "zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea se fac minuni prin el.”

Desi istoricul iudeu il prezinta pe Sfantul Ioan Botezatorul in calitate de ascet propovaduitor, "un om ales, care ii indemna pe iudei sa cultive virtutea si sa fie drepti unul fata de altul, aratandu-si evlavia fata de Dumnezeu”, el il considera totusi ca pe unul dintre multi alti propovaduitori inspirati de situatia politica si sociala din Palestina, in primul secol, si plini de fervoare religioasa. Aceasta asociere, poate fi inteleasa si prin prisma unei perioade din viata lui Iosif Flaviu, relatate in autobiografia sa.

De aici aflam ca in epoca in care Pavel descoperea ioanitii din Efes, Iosif Flaviu, in varsta de saisprezece ani, se afla in cautarea unui drum in viata. Inainte de afilierea sa la fariseism, a petrecut trei ani la scoala unui anume Banus, care traia in desert hranindu-se ca un vegetarian, infasurandu-se in frunze si scoarta de copac si repetand zi si noapte ablutiuni cu apa rece (Autobiografie 11). Prin obiceiurile sale, pustnicul il evoca pe Sfantul Ioan Botezatorul.

Este evident ca Iosif Flaviu, iudeu fiind, nu-l priveste pe Sfantul Ioan Botezatorul cu ochii credintei, ca pe un Proroc, ci prin ochii istoricului din toate timpurile.

In timp ce Iosif Flaviu ni-l prezinta pe Ioan ca pe un simplu personaj al istoriei, numindu-l "Botezator” pentru ca ii boteza pe cei multi, Evangheliile ni-l descopera pe acesta ca Inaintemergator, ca "cel mai mare barbat nascut din femeie”, numindu-l "Botezator” pentru ca l-a botezat pe Hristos.

Radu Alexandru

• Lumina divina in Noul Testament
  Publicat in : Dogma
• Sfanta Treime in Vechiul Testament si Noul Testament
  Publicat in : Sfanta Treime
• Sfanta Treime in Vechiul si Noul Testament
  Publicat in : Sfanta Treime
• Familia in Vechiul si Noul Testament
  Publicat in : Morala

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: