Potrivit Sfintelor Scripturi, răul, adică gândul şi hotărârea de a încălca porunca lui Dumnezeu, care este păcatul, a intrat din afară în om, de la ispititorul prin excelenţă, făcătorul a toate relele, vicleanul şi răuvoitorul, duşmanul lui Dumnezeu şi al omului. Iar acesta este diavolul şi satana. Diavolul nu s-a înfăţişat ca duşman, aşa cum era el, deoarece în felul acesta nu şi-ar fi atins scopul. I-ar fi făcut pe protopărinţi să îl bănuiască şi să fugă de lângă el. De aceea se arată în chip de şarpe. Nu reuşeşte să-l momească mai întâi pe bărbat. Se întoarce spre femeie şi caută să o înşele pe ea mai întâi, pe Eva, iar mai apoi să îl târască în neascultare şi pe Adam.

Cartea Facerii, care expune întâmplarea tragică a căderii omului, ne descrie limpede: Şarpele însă era cel mai viclean dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu, a zis el oare: Să nu mâncaţi roade din tot pomul care este în rai?...".

Iar femeia a zis către şarpe: „Noi putem mânca din roada pomilor raiului, dar din roada pomului care este în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: «Din el să nu mâncaţi şi nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»”. Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că-n ziua-n care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte Dumnezei, cunoscând binele şi răul".

Aceasta a fost inducerea de încălcare a poruncii, iar prin încălcare s-a produs neascultarea. Şi femeia a văzut că pomul e bun de mâncat şi că plăcut le este ochilor la vedere şi că e de dorit spre câştigarea priceperii. Şi a luat din roada lui şi a mâncat; şi i-a dat şi bărbatului său, care era cu ea, şi el a mâncat. Aşa a fost săvârşit răul, căderea, prima încălcare şi neascultare, primul păcat, după care a urmat imediat rezultatul dureros. Atunci amândurora li s-au deschis ochii şi au cunoscut că erau goi (Facerea 3, 1-7). Prin urmare, răul a venit din exterior, de la ispititorul şi insinuatorul încălcării, şarpele, diavolul care s-a ascuns în şarpe. De aceea, încălcarea are şi circumstanţele ei atenuante, şi poate fi tămăduită, răul primeşte vindecare şi reîndreptare deplină, după cum vom vedea, prin Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos.

Cineva ar putea întreba: când Eva a văzut că-i vorbeşte un şarpe, nu trebuia oare să-şi dea seama că urmează să i se întâmple ceva rău şi să se grăbească să fugă? Răspunsul este că, de vreme ce Eva nu avea viclenie până în acel moment, nu era firesc pentru ea să bănuiască vreun rău. Iar apoi şarpele - spune Scriptura - era cel mai cuminte, adică cel mai liniştit animal şi cel mai fericit dintre toate animalele raiului, cu care probabil că Eva se juca adesea, amuzându-se de frumoasele lui răsuciri şi ghiduşii. Astfel, „demonul cel făcător de rele - care se mai numeşte şi satana - a fost cel care a vorbit atunci prin şarpe cu Eva". Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „acele cuvinte erau ale diavolului, care din cauza invidiei s-a pornit spre această înşelăciune; că s-a slujit de acest animal, ca de o unealtă potrivită, ca să poată strecura momeala înşelăciunii lui, a smintit mai întâi pe femeie, pentru că ea poate fi mai uşor înşelată, şi apoi prin ea pe cel întâi-zidit".

Faptul că diavolul s-a ascuns sub masca şarpelui o arată dumnezeiasca Scriptură: şarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui (II Corinteni 11, 3). Şi aruncat a
fost Balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi satana (Apocalipsa 12,9). Dar diavolul, prin pizmă, adus-a moartea-n lume (înţelepciunea lui Solo- mon 2, 24).

Vrednică de luat în seamă este şi metoda pe care o foloseşte ispititorul diavol, pentru a reuşi să o amăgească pe Eva. Această metodă este calomnia, calomnierea lui Dumnezeu în faţa femeii. Dumnezeu spusese întâilor-zidiţi: din el să nu mâncaţi şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi (Facerea 3, 3), pentru că plata păcatului este moartea (Romani 6, 23). însă satana îi spune Evei: nu veţi muri (Facerea 3,4), adică nu v-a spus adevărul. Dumnezeu v-a spus minciuni; este o minciună că veţi muri. Nu veţi muri, ci veţi trăi şi veţi deveni dumnezei. Pentru că Dumnezeu ştie că-n ziua-n care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte Dumnezei, cunoscând binele şi răul ca Dumnezeu (Facerea 3, 5). De aceea v-a oprit să mâncaţi din fruct. Adică îl calomniază pe Dumnezeu ca fiind mincinos şi duşman al omului. Se foloseşte de calomnie pentru a-şi atinge, prin şiretenie, scopul său viclean şi perfid. în timp ce acesta este plin de invidie, îl face pe Dumnezeu invidios şi gelos pentru fericirea omului. „Ca invidios, huleşte pe Creator".

Vrednic de luat în seamă cu multă atenţia este şi următorul lucru: că diavolul nu merge, cum am spus, la bărbat ca să-i inducă încălcarea, ci la femeie.

O arată şi dumnezeiescul Apostol: si Adam n-a fost amăgit; dar femeia, fiind amăgită, s-a făcut călcătoare de poruncă (I Timotei 2,14) şi printr-o femeie a început păcatul şi prin ea noi toţi murim (Ecclesiasticul 25,24). Se ştie de ce. Pentru că femeia este vasul cei mai slab, cea mai plăpândă fiinţă, atât în ce priveşte mintea, cât şi judecata şi voinţa, iar diavolul a înţeles că pe bărbat nu va reuşi să-l atragă, doar prin femeie îl va atrage şi pe el în fărădelege, şi îi va arunca în neascultare şi păcat. O dovadă că femeia este mai credulă şi mai uşor de momit este că Eva a deschis dialogul cu şarpele, cu multă bunăvoinţă, şi cu multă uşurinţă a primit ispitirile sale. A ascultat cu multă încredere calomniile celui viclean împotriva lui Dumnezeu şi a fost atrasă în prăpastia răului.

Da, Eva, ca o fiinţă firavă, „s-a îngâmfat cu nădejdea că are să ajungă egală lui Dumnezeu. Şi a început, deci, să-şi închipuie lucruri mari", după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur. De aceea şi primeşte amăgirile vicleanului şi „închipuindu-şi, dar, că va ajunge egală Iui Dumnezeu, femeia s-a grăbit să mănânce din pom. Acolo îi era, deci, şi gândul, şi mintea; nu se gândea la altceva decât cum să bea paharul, pregătit de vicleanul demon". Astfel, curiozitatea, neatenţia şi încrederea femeii în şarpe a adus căderea întâilor-zidiţi, şi s-a făcut cauza intrării păcatului şi a vinei în întreg neamul omenesc, după cum vom vedea în continuare. Acesta este păcatul strămoşesc.

Fragment din cartea "Credinta crestin-ortodoxa. O dogmatica laica", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Credinta crestin-ortodoxa. O dogmatica laica"

• Ispitele aduse de diavol asupra sfintilor
  Publicat in : Pilda zilei
• Ispitele
  Publicat in : Editoriale
• Ispitele si pacatele in invatatura parintilor filocalici
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Ispitele din cadrul slujbelor
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: