Referitor la sfarsitul lumii si imparatia lui Dumnezeu s-au facut foarte multe speculatii. Chiar primii crestini au crezut ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Asa au aparut Hiliastii sau premilenistii-eretici de nuanta eshatologica aparuti in epoca persecutiilor si care au fixat ,,salvarea” in imparatia de 1000 de ani pentru cei alesi. De atunci si pana in zilele noastre omul a fost tot timpul preocupat de momentul sfarsitului lumii. Multe secte si-au formulat intreaga invatatura pe clipele in care Mantuitorul Hristos va cobori din cer si va intemeia imparatia de o mie de ani, numai cu cei alesi.

Se pomenea ca in anul 2000 va fi sfarsitul lumii. Unii spuneau ca, de va fi lumea buna, vom trece anul 2000, iar de va fi lumea rea, nu vom trece anul 2000. Dar iata ca am trecut de acest an si am constatat ca sunt inca multi crestini buni pe pamant, de aceea trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate.

Pe cand eram copil am facut un pelerinaj la una din marile manastiri ale Moldovei. Acolo un mare traitor intru cele sfinte, vorbind despre sfarsitul lumii, spunea: ,,Stiti cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin, adica atunci cand nu va mai fi dragoste intre cestini”(Arhimandrit Ilie Cleopa). Acesta este cel mai minunat raspuns pe care l-am auzit cu privire la sfarsitul lumii.

Deci nu razboaiele, nici foametea, nici bolile nu vor aduce sfarsitul lumii, ci ura, rautatea, necredinta, desfraul si invidia dintre oameni va fi cauza principala care va grabi venirea sfarsitului acestei lumi. Caci Hristos a venit pe pamant si ,,S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om” numai pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, de aceea se cuvine sa urmam intru totul lui Hristos, caci dupa chipul sau am fost creati, iar Dumnezeu Tatal: ,,atat de mult a iubit lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.’’ (Ioan 3; 16) Pentru aceea si noi trebuie sa iubim si sa iertam, ca sa traim cu Hristos in veci. Credinta in Dumnezeu va salva lumea, deoarece Hristos a spus : ,,In lume necazuri veti avea; dar indrazniti, caci eu am biruit lumea! ” ( Ioan 16; 33)

Vedeti, frati cestini, cat de mare este puterea iubirii? Iubirea de Dumnezeu, iubirea Sfintelor slujbe prin participarea permanenta la ele, iubirea rugaciunii, a acelei rugaciuni curate care porneste din adancul sufletului si care antreneaza intreaga noastra fiinta, dar si iubirea aproapelui prin milostenie formeaza cel mai puternic zid de aparare si de mantuire a crestinilor. Asa ne invata Mantuitorul Hristos: ,,iubi-ti-i pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc.” (Matei 5; 44) Iubirea fata de aproapele reiese din Pilda Samarineanului milostiv, unde Hristos identifica iubirea fata de aproapele cu grija pe care o purtam fata de persoana noastra: ,,Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti”. (Luca 10; 27) Sa-i iubim pe oameni si sa-i ajutam dupa puterile noastre in numele lui Hristos si vom fi fii ai iubirii, fii dupa har, asa cum spune Mantuitorul: ,,Adevarat zic voua: intrucat nu ati facut unuia dintre acesti mici, nici Mie nu Mi-ati facut.” (Matei 25; 45)

Mileniul al-III-lea este legat de iubirea crestina. Mileniul al III-lea va supravetui numai prin iubirea noastra fata de Hristos si fata de aproapele. Trebuie sa ne aducem mereu aminte de cuvintele Mantuitorului: ,,Porunca noua va dau voua: Sa va iubiti unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul”, iar mai departe intareste aceasta porunca zicand ,,Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii. ” (Ioan 13; 34-35) Iar Sfantul Apostol Pavel scria: ,,Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.” (I Corinteni 13; 4-8) Caci unde este iubire sfanta, acolo nu este moarte, unde este iubire si iertare, acolo este pace si intelegere, unde este iubire duhovniceasca, acolo oamenii sunt blanzi, acolo nu este cearta intre frati, judecata intre vecini si razbunare intre oameni.

Oare de ce mileniul al III-lea trebuie sa inceapa cu vesti de razboaie si cu razboaie, chiar de ce trebuie sa fie atata varsare de sange? Oare sangele lui Hristos nu a fost suficient pentru impacarea noastra? De ce este tocmai acum atata rautate intre oameni, atata desfrau, atata alcoolism si alte cumplite pacate de la copii pana la batrani, fara a lua nimeni nicio masura? De ce omul nu se mai recunoaste pe el insusi ca fiinta creata de Dumnezeu Cel Atotputernic? Incercam sa ne reproducem pe cale artificiala si nu cum ne-a poruncit Dumnezeu: ,,Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti.” ( Facere 1; 26) Se confunda barbatul cu femeia, ajungandu-se la uniri incestuoase si contra fiintei omenesti, s-a ajuns la casatorii intre persone de acelasi sex, s-a ajuns ca barbatul cu minte bolnava sa se creada ca este femeie si sa se imbrace in femeie, sa-si puna cercei, margele si inele si sa se sulemeneasca precum odinioara femeile din Sodoma si Gomora. Ba mai mult, se practica schimbarea sexului, prin metode medicale, liftinguri faciale si alte metode chirurgicale care duc la schimbarea infatisarii, omul manifestandu-si astfel nemultumirea fata de infatisarea pe care a primit-o de la Dumnezeu.

Aduceti-va aminte ce i-a zis diavolul Evei: ,,Nu, nu veti muri! Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el (mar) vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.”(Facere 1; 5) Iata ca diavolul insista ca prin stiinta noi sa devenim creatori ca si Dumnezeu. Oamenii mor de foame, unii traiesc in saracie, dar oamenii de stiinta cheltuiesc miliarde de euro cu acceleratorul de particule de la Geneva pentru a descoperi <<particula lui Dumnezeu>>. Ce se incearca de fapt? Negarea existentei lui Dumnezeu. Se incearca fertilizarea in vitro, se incearca clonarea omului, cu alte cuvinte omul doreste sa demonstreze ca nu Dumnezeu a creat lumea, nu Dumnezeu l-a creat pe om, ci omul este o parte a evolutiei naturii, care si ea, la randul ei, a aparut intamplator.

Dar cel mai dureros lucru este problema tinerilor, care au intrecut orice imaginatie a unei minti bolnave si lipsita de orice credinta in Dumnezeu. Vedem cum tinerii nostri ajung la deznadejde, considerand lumea aceasta un loc de chin pentru persoana umana, iar pentru a se consola recurg la droguri, consum de alcool si tutun, creandu-si astfel o lume imaginara, perfecta a lor. Tinerii nu se mai roaga, se urasc tot mai mult intre ei si au alt criteriu de evaluare a valorilor. Cel care nu consuma ,,substante interzise” este desconsiderat si marginalizat. Au aparut ,,Magazine de vise” care distribuie contra cost substante halucinogene, care produc o tulburare a ratiunii si un comportament deviant.

Ce sa mai zicem de tinerele fete care-si incep viata sexuala inca de mici. Cel care se casatoreste fecior sau fecioara (virgin), este considerat de moda veche. Iata cum fecioria nu mai este considerata o mare virtute crestineasca.

Dar ce sa zicem de avorturile care se produc in randurile tinerelor fete. Avortul este o mare crima, o crima savarsita si de cea care avorteaza, dar si de cel care produce avortul. Cel mai grav este atunci cand cea care avorteaza este o fata care nici nu a implinit 14 ani. Vedem cum fete de 13 -14 ani raman insarcinate.

Asistam astazi la aceasta miscare feminista in care femeia vrea sa fie cap barbatului si nu cum spune Sfantul Apostol Pavel ,,Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului. Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii.” (Efeseni 5; 22-23). Se accentueaza tot mai mult procesul de inlaturare a discriminarii si egalitatea intre barbat si femeie. Dar se uita ca egalitatea dintre cei doi se sprijina pe credinta: ,,Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti.” (I Corinteni 7; 14) Suntem egali in fata lui Dumnezeu prin credinta, dar suntem diferiti dupa modul de creatie si rostul pe care il avem in acest univers. Rolul femeii este de a naste prunci: ,,In dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani” ( Facere 3; 16 ), iar rostul barbatului este de a intretine familia si de a o conduce la mantuire: ,, .blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele tale.” (Facere 3; 17-19)

Dar cel mai dureros este faptul ca nu se ia nicio masura pentru a se corecta greselile comise si a ne indrepta spre Dumnezeu prin credinta. Statul, care are puterea legislatoare, este de acord cu avortul, iar in urma acestui drept medicii produc intreruperile de sarcina fara ca in prealabil sa discute cu mama, fara sa-i prezinte riscurile la care se expune si chiar sa dezveleasca gravitatea acestui act comis.

Biserica este neputinciosa, preotii nu reusesc sa-i impace pe oameni, fratii se cearta de la averi, credinta cea dreapta este amenintata de secte, bolile si rautatea dintre oameni se inmultesc, atentatele teroriste devin tot mai violente si mai multe, oamenii cred ca prin razboi aduc slujba lui Dumnezeu, invocand tot mai mult razboiul in numele credintei si al lui Dumnezeu. Oare asa trebuia sa inceapa acest mileniu?

Dar cu toate acestea, multi crestini au asteptat mileniul al III-lea cu multa rugaciune si cu credinta in Dumnezeu. Multi oameni se spovedesc, se roaga atat acasa cat si impreuna cu ceilalti credinciosi la biserica, isi cresc copiii cu frica de Dumnezeu, fac milostenie dupa putere, asculta de duhovnici si merg permanent in pelerinaje la sfintele manastiri.

Lumea este incredintata ca Dumnezeu, in mila Sa cea mare, ingaduie crestinilor sa se pocaiasca indeajuns pana catre sfarsitul veacurilor. Aceasta ne aduce o bucurie foarte mare si ne da speranta sa credem ca Romania, tara care a primit crestinismul in mod direct de la Sfantul Apostol Andrei, o tara profund ortodoxa, este stans legata de Hristos si de Biserica. In sprijinul acestei afirmatii stau nenumaratele manastiri, adevarate centre eclesiastice, unde cei care vin sa se roage cu credinta curata si cu frica de Dumnezeu, il pot gasi cu adevarat pe Hristos si se pot uni in mod real cu acesta prin impartasirea cu trupul si sangele Domnului.

La pastrarea nealterata a credintei stabune au contribuit atat factorii interni, cat si externi ai bisericii drept-maritoare. Preotii misionari au avut un rol foarte important cu privire la activitatea misionar-sociala. Ei l-au dus pe Hristos fie in spitale, fie in azilele de batrani sau in penitenciare. Au vestit evanghelia lui Hristos acolo unde ceilalti preoti nu au avut cum sa ajunga, ba mai mult, au indeplinit cuvantul Scripturii care zice: ,,flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.” (Matei 25; 35- 36)

Si manastirile au jucat si joaca un rol important in viata crestinului. Daca in vechime, pe langa faptul ca erau centre eclesiastice, de rugaciune, ele au fost si adevarate centre de cultura, contribuind astfel la dezvoltarea limbii romane si a culturii neamului nostru. Astazi manastirile sunt locuri de pelerinaj unde oamenii isi pot gasi linistea sufleteasca, locuri unde cei saraci pot gasi o mancare calda, un loc de dormit si multa liniste sufleteasca.

Pe langa acestea, educatia religioasa in familie si in scoli a jucat un rol important pentru pastrarea credintei si a traditiei crestine. Nu trebuie sa uitam cartile sfinte care s-au tiparit in numar foarte mare si care aduc o raza de lumina curata in mintea celor care le citesc, minte care este tulburata de fel de fel de informatii si pacate care macina lumea contemporana.

Romanii, in general, sunt credinciosi, zidesc biserici si manastiri, se roaga mult, isi dau copiii la seminarii teologice pentru a deveni preoti si nu putini tineri sau varstnici se retrag in viata monahala. Romania este tara ortodoxa cu un numar mare de manastiri, unde vietuitorii acestora incearca sa-i ajute pe cei saraci, pe cei neputinciosi si unde sunt pastrate valorile morale si spitituale ale neamului nostru romanesc.

Dupa cum stim, majoritatea bunilor nostri credinciosi se consoleaza duhovniceste, punandu-si nadejdea in Dumnezeu, in biserica, in post si rugaciune.

Iata deci ca efectul crizei economice nationale este in parte micsorat prin intelepciunea, rabdarea, speranta si calmul bunilor nostri credinciosi. Aceasta este salvarea noastra, desi oamenii sufera material se intaresc si mai mult spiritual, devin mai smeriti, mai tacuti si mai rugatori.

Cu toate ca mileniul al III-lea este unul apocaliptic prin degradarea catastrofala a vietii crestine la scara mondiala, totusi avem increderea ca Dumnezeu nu lasa pe cei binecredinciosi sa cada in cursele necredinciosilor.

Fie ca toate sa se savarseasca spre slava Peasfintei Treimi si mantuirea sufletelor noastre. Amin.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

.

• Deosebirea intre iubirea crestina si dreptatea omeneasca
  Publicat in : Credinta
• Iubire si dreptate
  Publicat in : Editoriale
• Drum initiatic
  Publicat in : Religie