Adevărata bucurie este a inimii care a gustat şi a văzut că bun este Domnul (cf. Ps. 33, 8).

De cealaltă parte e tristeţea, care nu vine din faptul că trăim chemarea spre veşnicie în limitele existenţei pământeşti, ci pentru că sufletele noastre se leagă, prin „lanţurile” păcatelor și ale patimilor, de ceea ce este trecător.

Câtă vreme nu ne vom da seama că, mai înainte de orice, ne este „foame” și „sete” de Iubirea lui Dumnezeu, de iubirea cea dintre noi, de frumusețea lucrului mâinilor lui Dumnezeu, vom resimți propria viață ca pe o povară.

E adevărat că, în trup fiind, avem nevoie de alimente, de hrană. Acest lucru ni-l arată însuși Mântuitorul Iisus, care a predicat oamenilor fără a ignora trebuințele lor firești: „Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte” (Luca 9, 16).

Păcatele, ignoranța, indiferența față de Adevăr... închid, în mare parte, „canalele” de comunicare cu Dumnezeu, cu Sf. Îngeri, cu Sfinții și cu semenii noștri. De aici și „foamea” și „setea” de Iubire, pe care toți le resimțim într-un fel sau altul.

Mândria, egoismul, invidia, ura... ne otrăvesc sufletele și duc în mod inevitabil la stări conflictuale.

Apoi, frica, neîncrederea, lipsa unor aspirații și preocupări spirituale, absența unei lucrări duhovnicești, agitația minții robită de grijile vieții, precum și obiceiurile nesănătoase, care ațâță poftele trupești, toate la un loc ne secătuiesc de energie.

Dar să nu uităm nicio clipă, că mai presus de acestea sunt „hrana” și „băutura” duhovnicească, adică Trupul și Sângele lui Hristos, care se frânge și se varsă pentru noi, spre iertarea păcatelor.

Sfinții Părinți și marii Părinți duhovnicești au pus înainte de împărtășire, ceea ce unii creștini au cam lăsat la o parte: pocăința curată.

Legat de acest aspect, Sf. Paisie Aghioritul evidenția faptul că, în trecut exista pocăinţă sinceră, adică cel care se pocăia nu se mai întorcea la păcate.

De aceea, esenţial este ca omul să se pocăiască din inimă, deoarece pocăinţa curată ajută mult, contribuind la dispariţia răului din lume.

În ceea ce privește legătura indisolubilă dintre calitatea pocăinței și mântuirea sufletului, Sf. Paisie Aghioritul spune clar: „Împărăţia lui Dumnezeu va fi plină de păcătoşi pocăiţi, în timp ce iadul va fi plin de păcătoşi nepocăiţi”.

Din păcate, sunt și creștini care au ajuns să neglijeze Sf. Taină a Spovedaniei, pe care o folosesc doar ca „pretext pentru a se împărtăși” (Părintele Arsenie Papacioc).

E adevărat că împărtășania ne desăvârșește, dar ea nu ne iartă păcatele (Părintele Arsenie Papacioc).

Ba mai mult decât atât, Părintele Paisie Olaru atrăgea atenția că „nu deasa împărtășanie ne duce la desăvârșire, ci pocăința cu lacrimi, deasa spovedanie, părăsirea păcatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa împărtășanie este semnul slăbirii credinței și al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovnicești”.

Cine este „pregătit”, se poate împărtăși și des, dar e neapărată nevoie și de un timp de pocăință (Părintele Arsenie Papacioc).

Dar cine este acela, care să spună că este „pregătit” pentru a se împărtăși cu Sfintele Taine în fiecare zi? (Sf. Ioan Gură de Aur).

Părintele Arsenie Papacioc insista asupra pregătirii noastre interioare, astfel că, în ceea ce privește Sf. Împărtășanie, nu timpul o condiționează și nici câte zile am postit, ci „sfărâmarea inimii”.

Asta nu înseamnă că trebuie să neglijăm postul, nici pe departe, el fiind un mijloc de curățire lăuntrică, care ne smerește.

„Și aș vrea să știu, cine a avut viață mai lungă decât cei care au fost mari postitori? Ori noi avem atâtea mărturii de la Sfinții Părinți. Și medicina a ajuns să recunoască că postul este necesar ca o terapie, ca un mijloc de însănătoșire a omului” (Părintele Arsenie Papacioc).

Astfel, potrivit cu starea noastră lăuntrică, împărtășania se face „hrană pentru suflet, medicament de nemurire, izvor de viață duhovnicească sau foc mistuitor” (Arhim. Epifanie Teodoropulos).

„Căci Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor” (Evrei 12, 29).

Sorin Lungu

• Iubirea ingereasca
  Publicat in : Editoriale
• Iubirea fata de Dumnezeu
  Publicat in : Morala
• Iubirea care trece dincolo de viata
  Publicat in : Religie