Vreau să vă povestesc ce mi s-a întâmplat în legătură cu Fericitul Ioan Maximovici. Lucrurile au decurs astfel: Era august, noaptea târziu, şi eu mă chinuiam de ceva vreme cu o alergie. Mă ţinea trează toată noaptea, nu puteam să dorm. Această situaţie dura de două-trei săptămâni şi ajunsesem la capătul puterilor. Eram epuizată, aproape de deznădejde. Se făcuse ora trei dimineaţa şi încă nu adormisem. Nasul îmi curgea încontinuu, iar capul şi sinusurile îmi erau înfundate. Aşa că m-am sculat din pat şi m-am dus la măsuţa pe care ţineam o icoană a Fericitului Ioan. Privind-o, am văzut că strălucea. M-am rugat Fericitului Ioan: „Te rog, fă să dorm, te rog, adoarme-mă. Am atâta nevoie de puţină odihnă.“ Apoi m-am întors în pat. Am adormit imediat şi l-am visat pe Fericit. In vis conduceam o maşină, căutând prin tot oraşul (cred că era San Francisco, dar nu sunt sigură) locul unde Fericitul Ioan săvârşea Liturghia. L-am găsit - slujea afară într-o piaţă mare şi a trebuit să străbat o stradă lungă pentru a ajunge la el. M-am dus acolo unde stătea el şi a venit şi şi-a pus mâinile pe capul meu. Am simţit cea mai minunată binecuvântare revărsându-se din mâinile sale în fiinţa mea. Era ceva foarte puternic. Această pace dulce s-a revărsat în sufletul meu şi m-a umplut cu dulceaţa ei.
După ce m-am trezit, binecuvântarea primită de la Fericitul Ioan a rămas cu mine şi încă mai simt acea dulceaţă extraordinară şi puterea acelei binecuvântări...
O să vă mai povestesc încă ceva despre Sfântul nostru. Tatăl păstorului nostru, părintele J., are cancer şi doctorii i-au dat între şase luni şi doi ani de trăit. O dată pe săptămână ne strângem câţiva şi citim acatistul Fericitului Ioan pentru tatăl părintelui J. Intr-o noapte-imediat după ce terminasem canonul - mama lui ne-a sunat ca să ne spună că starea lui este critică, însă ea se simte extraordinar de calmă, liniştită, acceptând toată situaţia - deşi până atunci fusese isterică. Apoi, a doua zi, a sunat să ne spună că soţul ei şi-a revenit uimitor, starea lui nu mai este critică şi se simte mult mai bine. Acum face chimioterapie, însă este bine. Părintele J. tocmai a fost în vizită la el.
Eu i-am dat o icoană cu Arhiepiscopul Ioan, pe care a luat-o cu el şi i-a dat-o, împreună cu o sticluţă cu ulei de la mormânt. Părintele le-a spus totul despre Arhiepiscopul Ioan tatălui şi mamei sale şi ei l-au crezut şi se vor ruga Arhiepiscopului Ioan şi vor folosi uleiul, pentru că au simţit roadele mijlocirii sale pentru ei.
Deci Sfântul nostru lucrează încontinuu. Şi trebuie să spun că, atunci când cânt acatistul Arhiepiscopului Ioan pentru tatăl părintelui J., simt întotdeauna cele mai minunate binecuvântări de la el. Este cu adevărat aproape de noi şi ne iubeşte. îmi place foarte mult să fac acatistul lui.
Povestind aceste lucruri, aş putea să vă mai spun unul: deşi este ceva mic, este important pentru mine. Inainte de Crăciun voiam să mă spovedesc, dar îmi era foarte greu să o fac din cauza inimii mele împietrite. Pur şi simplu nu simţeam căinţă pentru păcatele mele şi acest lucru mă chinuia, fiindcă mă simţeam împovărată. Aşa că am cântat canonul Fericitului Ioan cu rugăciunea de a mijloci pentru mine şi de a-mi înmuia inima ca să îmi pot mărturisi păcatele. Am cântat canonul cu această rugăciune în inimă şi apoi m-am spovedit. Mi s-au revărsat lacrimile şi inima mea s-a înmuiat - Domnul a fost milostiv cu mine datorită mijlocirii Fericitului nostru sfânt. Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Lui!
Elaine Herndon Indianapolis, Indiana 19 sept. şi 30 dec. 1986
Fragment din cartea "Sfantul Ioan Maximovici. Viata si minunile', Editura Sophia
Cumpara cartea "Sfantul Ioan Maximovici. Viata si minunile"
-
Insomnia
Publicat in : Religie -
Tratament pentru insomnie
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Roadele duhovnicesti ale privegherii
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.