Lumea fizică, finită, aşadar, n-o putem cunoaşte decât sub categoriile timpului şi spaţiului. Este ceea ce renumitul teolog grec I. Zizioulas explică foarte frumos când afirmă că:
„(Atunci) când spunem că noi cunoaştem ceva precum masa din camera în care ne aflăm, înseamnă că ne orientăm într-un mod anume: îl raportăm la noi înşine. Aristotel a introdus această idee, care a devenit familiară tradiţiei ca «acest lucru» aristotelic. Atunci când identificăm ceva prin indicarea lui, spunând acesta mai degrabă decât acela, spunem că îl cunoaştem şi îl recunoaştem. Cum identificăm obiecte? ...Cum cunoaştem că aceasta este o masă? Ce ne face să o identificăm în acest fel? In primul rând, o recunoaştem printr-un proces de negare sau excluziune, eliminând toate lucrurile care nu sunt ea. (...) In cazul mesei noastre putem s-o descriem prin forma sa, dată în spaţiu şi timp. ...Dacă n-ar exista spaţiu, am fi incapabili să descriem această masă pe baza formei ei. ...Fără spaţiu şl timp n-am avea o cunoaştere asupra acestei mese. (...) Timpul şi spaţiul ne îngăduie să distingem un lucru de altul şi astfel ne permit să identificăm lucruri."29
Nu tot aşa îl putem cunoaşte însă pe Dumnezeu. Infinităţii lui nu i se pot aplica categoriile finitudinii, adică cele ale timpului şi spaţiului. Dumnezeu nu este un obiect printre multe altele; Dumnezeu este ...singurul obiect de acest fel. De aceea, el nu poate fi iimoscut prin comparaţie, cum procedăm cu obiectele finite şi fundamental multiple. Acelaşi I. Zizioulas explică acest aspect rezumând următoarele:
„Până aici am spus că pentru a avea o cunoştinţă cu privire la un lucru, trebuie să-l distingem de alte obiecte şi să-l descriem pe baza atributelor date în contextul spaţio-temporal. (...) Am descris ceea ce este implicat în cunoaşterea unui obiect. Insă dacă aplicăm aceasta la cunoaşterea lui Dumnezeu, nu vom reuşi nicicum să dobândim vreo cunoaştere. De ce se întâmplă acest lucru? In primul rând, atunci când aplicăm metoda excluziunii (A nu este B) pentru a-l cunoaşte pe A, trebuie să presupunem că există altceva în jur, pe care trebuie să-l excludem. ...Ar trebui să presupunem că există ceva care nu este Dumnezeu, care există în paralel cu Dumnezeu, pentru a spune ceva despre Dumnezeu. Este însă cu putinţă să îl raportăm pe Dumnezeu la ceva diferit de el fără a pierde însuşi conceptul de «Dumnezeu»? Căci pentru ca Dumnezeu să fie «Dumnezeu», nu trebuie să presupunem co-existenţa sa cu altceva (de aceeaşi natură cu el, n.m.), astfel că nu putem face un prim pas spre cunoaşterea lui prin distingerea lui Dumnezeu de ceea ce El nu este."30
Aşadar, Dumnezeu este sub acest aspect singurul „obiect" al cunoaşterii noastre. Ignorarea unicităţii lui absolute, a faptului că el este mai presus de multiplicitatea obiectelor create, nu poate conduce decât la idolatrie, la o amestecare a lui Dumnezeu cel infinit cu mulţimea obiectelor finite ale lumii fizice:
„Astfel stând lucrurile - continuă Zizioulas - ce putem spune despre Dumnezeu? De unde putem extrage atributele (potrivite doar) lui? Cum putem spune că este «bun», de exemplu? De unde ar proveni acest atribut, dacă nu din propria noastră experienţă? Cunosc diverşi oameni care sunt buni şi puternici, şi ştiu despre bunătatea
sau puterea lui Dumnezeu, deoarece îmi extrag această cunoaştere din experienţa mea cu privire la alte persoane în general. Dar, dacă încerc să-l definesc pe Dumnezeu prin extrapolare din experienţa mea, fac din Dumnezeu o creatură; într-adevăr, fac din el propria mea creatură. Cum atributele de «bunătate» şi «putere» nu aparţin exclusiv lui Dumnezeu, omul este capabil necontenit să-l substituie pe Dumnezeu cu diferite fenomene sau abstracţii. Dacă Dumnezeu este ca aceste fenomene sau ca alte persoane pe care le cunoaştem, de ce să nu-l înlocuim cu ele? De ce trebuie să-l venerez pe Dumnezeu şi nu ...o vijelie, dacă ambele sunt «puternice»?."31
pr. prof. univ. Adrian Niculcea
Fragment din cartea "Cunoasterea lui Dumnezeu in Teologia Dogmatica Ortodoxa. Premise spiritual-eclesiale si provocari actuale", Editura Doxologia
Note:
291. Zizioulas, Prelegeri de dogmatică creştină, trad. F. Caragiu, ed. „Sofia", Bu cureşti, 2014, pp. 58, 59, 60.
301. Zizioulas, Prelegeri de dogmatică creştină, trad. F. Caragiu, ed. „Sofia", Buri ireşti, 2014, pp. 60, 62-63.
311. Zizioulas, Prelegeri de dogmatică creştină, trad. F. Caragiu, ed. „Sofia", Bucureşti, 2014, pp. 64-65.
-
Cunoasterea lui Dumnezeu dupa Sfantul Maxim Marturisitorul
Publicat in : Sfantul Maxim Marturisitorul -
Cunoasterea lui Dumnezeu
Publicat in : Religie -
Cunoasterea lui Dumnezeu in imprejurarile concrete ale vietii
Publicat in : Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi
-
Cunoasterea lui Dumnezeu prin nevointa desertarii si a plangerii
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.