Minte stapanitoare

Minte stapanitoare

Fericitul Stareţ a avut de tânăr minte stăpânitoare asupra patimilor şi, prin lupte ascetice continue, ajunsese la sfântă nepătimire. înlăuntrul său trăia Hristos, Cel care îi dirija cuvintele, faptele şi gândurile. Cu alte cuvinte, avea „mintea lui Hristos" (1 Cor. 2,16).

Intotdeauna era paşnic şi blând. Nu se mânia, nu se neliniştea, nu se tulbura. Câteodată, când socotea că trebuie să mustre pe cineva, ca să prevină o pagubă duhovnicească, se purta cu asprime, însă fără să-şi piardă pacea interioară. Nu se înfuria asupra aceluia, ci vorbea cu durere în suflet, ca să-l îndrepte.

Ruga pe monahii să fie în comuniune neîntreruptă cu Făcătorul de pace, Iisus:

„Copila mea, spune cât poţi de mult rugăciunea «Doamne lisus Hristoase, miluieşte-rnă pe mine, păcătoasa!» cu buzele, cu mintea şi cu inima, iar pacea şi blândeţea îţi vor fi date în dar de către Domnul Atotputernic...

Taina păcii şi a liniştii este Mirele Hristos. Hristos însuşi Se face Mirele fiecărui suflet în parte... Când omul mic, omul supus greşelii va trăi aceasta, va spune: «Dacă Hristos este al meu şi este cu mine, de ce să mă tulbur şi să-mi fac griji?»".

Ajunsese la o mare măsură a virtuţii înfrânării. Niciodată nu l-au auzit monahiile să se plângă de ceva. Pretenţii avea numai cu privire la el însuşi. Când mâncarea era gustoasă, lăsa jumătate din porţie în farfurie, iar când era fără ulei, spunea: „Azi am mâncat foarte bine! Slavă Ţie, Dumnezeule!". Nu voia să mănânce ceva deosebit de ceea ce mânca întreaga obşte la trapeză. Dacă, de exemplu, îi punea un alt fel de fruct, nu îl atingea sau îl dădea ca binecuvântare monahiei care citise în timpul mesei.

Uneori, din cauza lucrărilor de construcţie, se întârzia cu ora mesei. La un moment dat, băteau în uşa chiliei lui.

- Gheronda, peste puţin va bate clopotul pentru trapeză.

- Cum?! N-am mâncat? - întreba cu o simplitate graţioasă.

Şi ceasul ajungea şi la ora 3 după amiază, însă el fiind unit cu Dumnezeu şi plin de dulceaţa prezenţei Lui, nu avea poftă de mâncare sau băutură.

„Mâncarea - scrie el în îndemnurile lui către monahii - nu are ca scop satisfacerea poftei gustului... ci menţinerea noastră în viaţă, pentru a putea duce lupta duhovnicească şi sfântă ca să sporim în sfinţenie şi să avem mereu în sufletele noastre pe Duhul cel Sfânt, ca să ne asigurăm Raiul şi bucuria Cerului... Mai mare valoare are postul ochilor, al limbii, al minţii, adică postul duhovnicesc".

Nu voia ca monahiile să spună „mi-e foame", „mi-e sete", „mi-e frig" sau „mi-e cald". Pe el însuşi nu l-au auzit niciodată rostind aceste cuvinte. Le învăţa stăpânirea de sine şi răbdarea. „Dumnezeu reglează condiţiile meteorologice. Aşadar, păcătuieşte cel care zice «Ce-i cu căldura asta aşa de mare?», sau «Ce-i vremea asta urâtă?».

Fie că-i zăpadă, fie că-i gheaţă sau căldură, să zicem întotdeauna: «Slavă Ţie, Dumnezeule!»". Alteori, spunea zâmbind: „Este foarte bună canicula! Ia să ne gândim la focul iadului!".

Se bucura atunci când ningea. „Slavă Ţie, Dumnezeule! Zăpada e o binecuvântare deosebită. Se înmoaie pământul şi se umplu izvoarele cu apă". Uneori, ningea încontinuu timp de mai multe zile, iar zăpada ajungea la 1, 5 metri, încât drumul se bloca, reţeaua telefonică cădea din cauza viscolului, la fel şi curentul electric şi, prin urmare, pompa nu mai funcţiona, ca să trimită apă în rezervor.

In zilele în care, din cauza căderilor abundente de zăpadă, erau izolate, se adunau toate monahiile în atelier şi lucrau. La un moment dat, Stareţul trecea pe la ele şi le binecuvânta. Afecţiunea sa părintească şi sfintele lui cuvinte le încălzeau sufletele. „Să avem căldura cerului şi a lui Dumnezeu", spunea şi le împărţea ciocolate, ca o mică mângâiere. Având timp din belşug, făceau sinaxe ziditoare şi dese Liturghii de noapte în paraclis. Clipe cereşti, clipe de neuitat!

Uneori, când ningea în mănăstire, Stareţul se afla la Atena. Drumul era închis şi nu putea să se întoarcă, însă gândul lui era permanent la fiicele lui duhovniceşti. „Aveţi căldură?", întreba la telefon. „Să aprindeţi focul, să mâncaţi bine! Dimineaţă să vă treziţi cu o oră mai târziu". După dumnezeiescul Gură de Aur, „Sfinţii, aşa cum au fost iubitori de Dumnezeu, tot aşa au fost şi plini de afecţiune faţă de toţi oamenii".

Când se întorcea cu stareţa şi cu surorile dintr-o ieşire pentru treburile mănăstirii, avea obiceiul să povestească, pentru folosul duhovnicesc al tuturor, pe unde au mers şi ce au făcut. Era o atmosferă familială. Promova unitatea, prin toate mijloacele ce îi stăteau la dispoziţie.

„Când mergem undeva - spunea - participă întreaga obşte. E ca şi cum am merge cu toţii împreună, deoarece sunt una. Voi rămâneţi în mănăstire, iar noi ieşim pentru rezolvarea treburilor acesteia, pentru Sfântul loan. Iar când se întoarce vreuna, să spună curn a petrecut. Astfel, surorile vor fi mai aproape de ea".

Stareţul nu voia să vadă pe nici o monahie tristă. în astfel de situaţii, parcă nu-şi găsea liniştea, până nu o vedea din nou bucuroasă şi paşnică. O chema la el, nu ca să-i facă observaţie, ci ca să o sprijine. Era de ajuns doar o binecuvântare, ca să se risipească orice nor ce îi umbrea sufletul, doar un cuvânt, ca să-i dispară gândurile pe loc.
Avea o îndurare fără limite faţă de fiicele lui duhovniceşti. Sora A., care avea o gravă problemă de sănătate, o anumită perioadă nu a putut să se ridice deloc din pat.

Stareţul o mângâia şi o încuraja cu sfintele lui cuvinte:

- Ştiu, copila mea, că este grea crucea pe care o ridici, însă priveşte Ia Mirele Hristos! De la El vei lua puterea să mergi mai departe.

- Gheronda, mă întristez că nu particip la slujirile mănăstirii şi, astfel, le obosesc pe surori.

- Copila mea, să nu crezi că boala aceasta a îngăduit-o Dumnezeu numai pentru tine. Nu! Ci pentru întreaga obşte. Este un prilej ca fiecare soră să-şi arate iubirea, virtuţile. Aşa se întâmplă într-o chinovie bună. Ceea ce faci tu, adică sa rabzi fără cârtire şi cu mulţumire, nu pot să facă toate surorile... iar când vom pleca la Cer, vei zice; „Iţi mulţumesc, Dumnezeul meu, că mi-ai dat răbdare!". Cât despre clipele de eventuală slăbiciune, vei zice: „Bre, copile, să nu fi făcut eu încă puţină răbdare?!".

Părintele Eusebiu Giannakakis
Inger pământesc şi om ceresc, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Inger pământesc şi om ceresc"

 

Pe aceeaşi temă

17 Martie 2016

Vizualizari: 863

Voteaza:

Minte stapanitoare 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

Eusebiu Giannakakis

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Ortodoxie si Catolicitate
Ortodoxie si Catolicitate John Meyendorff (1926-1992) s-a născut la Neuilly, din părinți ruși cu rădăcini germano-bal­ti­ce, emigrați în Franța. Din pricina originii și sta­tu­tu­lui său de emigrant, a resimțit pe propria piele carențele și deșertăciunea naționalismelor în 30.00 Lei
Sfaturi pentru familia crestina
Sfaturi pentru familia crestina Această carte cuprinde sfaturi despre problemele familiei ale unor importante personalităţi ale Greciei ortodoxe, cum ar fi arhim. Filothei Faros, arhim. Makarios Griniezakis (­specia­list în ­bioetică şi predicatorul oficial al arhidiocezei Cretei) 25.00 Lei
Sfintii Insulelor Britanice
Sfintii Insulelor Britanice In veacurile de inceput ale crestinismului apusean, pamanturile Britaniei și ale Irlandei au rodit o multime de sfinti, care au aprins cu ravna lor lumina Evangheliei in intreg Apusul Europei. Vietuitori ai pustiei si intemeietori de manastiri, dascali si 48.00 Lei
Ghimpele din trup. Aspecte practice ale invataturii crestine despre boala
Ghimpele din trup. Aspecte practice ale invataturii crestine despre boala De‑a lungul vieții pământești, oricine s‑a ciocnit de problema bolii, resimțind impactul negativ pe care ea îl are de obicei în viața noastră și a celor apropiați nouă. Medicul, psihologul și teologul Konstantin Zorin, binecunoscut deja cititorilor români 29.60 Lei
Povestiri de sarbatori
Povestiri de sarbatori În lumea noastră adeseori insuportabil de cenuşie, ne izbăveşte lumea de Sus, întrupându‑se în lumină şi frumuseţe. În odăjdii de poveste, tărâmul minunii îşi întinde braţele către cei mai mici cititori, plin de tâlc şi învăţăminte, cu ochii limpezi şi 26.43 Lei
Despre facerea lumii. Cateheze la Cartea Facerii
Despre facerea lumii. Cateheze la Cartea Facerii Comentariul arhimandritului Athanasie Mytilineos la Hexaemeron (cartea Facerii) are deosebita calitate de a te face martor al felului minunat în care Dumnezeu a creat lumea, iar aceasta nu scolastic, ci făcându-te să simți adierile creatoare ale Duhului 31.71 Lei
Mica Filocalie athonita contemporana a Rugaciunii lui Iisus. Rugaciunea lui Iisus potrivit invataturii marilor duhovnici athoniti ai secolului al XX‑lea
Mica Filocalie athonita contemporana a Rugaciunii lui Iisus. Rugaciunea lui Iisus potrivit invataturii marilor duhovnici athoniti ai secolului al XX‑lea Muntele Athos este şi azi „sipetul Rugăciunii lui Iisus”, şi marii duhovnici ale căror învăţături şi mărturii sunt prezentate în acest volum se află printre cei mai desăvârşiţi moştenitori ai tradiţiei care a transmis-o de-a lungul vremii, dar şi printre 31.71 Lei
Neptice. Scara in cer
Neptice. Scara in cer Calea poetului Șerban Moescu e calea firescului, a inocenței, a emoției și autenticității trăirilor spirituale, iar cititorul e prins în lectură de un autor profund, capabil să îndrume, chiar (sau, tocmai) cu simplitatea aceea pe care nu ai cum să nu o 26.43 Lei
Luminile Marilor Sarbatori ale Bisericii. Predici la Praznicele Imparatesti
Luminile Marilor Sarbatori ale Bisericii. Predici la Praznicele Imparatesti Marile Sărbători ale Bisericii sau Praznicele Împărăteşti sunt timp binecuvântat de Dumnezeu, sfinţit şi sfinţitor, pentru omul credincios, în care lumina vieţii veşnice din Împărăţia cerurilor străpunge cotidianul obișnuit. Din punct de vedere teologic, 52.86 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact