Cap. 2
Despre rodul amar al unui pom preschimbat în dulce prin binecuvântarea Sfântului
Era un oarecare măr foarte roditor în partea de miazăzi a mănăstirii de la Oakwood Plain (Derry), chiar în vecinătatea ei. Tânguindu-se locuitorii locului aceluia pentru amărăciunea cea peste măsură a rodului, Sfântul, într-o zi, toamna, a venit la el şi, văzând ramurile purtând zadarnic povară de roade care mâhneau şi nu veseleau pe cei ce gustau din ele, a ridicat mâna sa cea sfântă şi le-a binecuvântat, zicând: „în numele Atotputernicului Dumnezeu, o, pom amar, piară de la tine toată amărăciunea; şi toate merele tale, până în ceasul acesta cu totul amare, să se preschimbe acum în dulci". Şi, lucru minunat, încă grăind el, chiar în ceasul acela toate merele din pom şi-au pierdut amărăciunea şi au fost schimbate în dulceaţă uimitoare, după cuvântul Sfântului.
Cap. 3
Despre orzul semănat după miezul verii şi secerat la începutul lunii august, la rugăciunea Sfântului, pe când vieţuia el în insula Iouan (Hy, acum Iona)
In altă vreme, Sfântul i-a trimis pe călugării lui să aducă de la gospodăria cea mică a unui ţăran câteva legături de nuiele ca să-şi facă o locuinţă. Intorcându-se ei In Sfânt, cu o corabie încărcată de acele legături de nuiele, au spus Sfântului că sărmanul om era mâhnit din pricina pagubei. De îndată Sfântul le-a poruncit, zicând: „Ca nu cumva să-i facem vreo nedreptate omului, duceţi-i de la noi de trei ori trei măsuri de orz şi să-l semene acum în pământul cel de arat". După porunca Sfântului, orzul a fost trimis şi dat omului cel sărac, pe nume Findchan, cu poruncile de mai sus. Acela le-a primit mulţumind, însă a intrebat: „Ce bine poate face orzul care se seamănă după mijlocul verii, împotriva firii acestui pământ?" Dar femeia lui a grăit dimpotrivă, zicând: „Fă ce ţi s-a poruncit de către Sfânt, căruia Domnul îi dă tot ce cere de la El". Şi trimişii au adăugat: „Sfântul Columba, care ne-a trimis la tine cu darul acesta, ne-a încredinţat şi această poruncă privitoare la recolta ta, zicând: „Să se încreadă omul acela în atotputerea lui Dumnezeu; orzul lui, deşi semănat acum, când au trecut 12 zile din luna iunie, va fi secerat la începutul lunii august". Făcând întocmai, ţăranul a arat şi a semănat, iar recolta pe care, fără de nădejde, a semănat-o la vremea pomenită, a secerat-o, uimindu-se vecinii lui, la începutul lunii august, în locul care se numeşte Delcross (neidentificat).
Cap. 4
Despre norul cel vătămător şi vindecarea multora Iarăşi, în altă vreme, vieţuind Sfântul în insula Iouan (Hy, acum Iona) şi şezând el pe un deluşor ce este numit pe latineşte Munitio Magna, a văzut spre miazănoapte un nor plin de ploaie ridicându-se din mare într-o zi senină. Văzându-l Sfântul cum se ridica, a spus unuia dintre monahii lui, pe nume Silnan, fiul lui Nemandon Mocusogin, care şedea lângă el: „Norul acesta se va arăta vătămător foarte pentru oameni şi dobitoace, căci, după ce va trece iute astăzi peste o mare parte din Scoţia (Irlanda), anume, de la apa ce se numeşte Ailbine (Delvin, în Meath), până la Ford Clied (Athcliath, acum Dublin), va slobozi către seară o ploaie otrăvitoare, care va pricinui răni mari şi rău mirositoare pe trupurile oamenilor şi pe ugerele vacilor, încât oamenii şi dobitoacele se vor îmbolnăvi si vor muri, istovite de boala aceea. Insă noi, milostivindu-ne de suferinţele lor, se cuvine să-i uşurăm cu ajutorul cel milosârd al lui Dumnezeu; pentru aceea, Silnane, pogoară-te cu mine de pe dealul acesta şi găteşte-te pentru călătoria ta de mâine. De va vrea Dumnezeu şi de vom mai avea zile vei primi de la mine nişte pâine ce a fost binecuvântată prin chemarea numelui lui Dumnezeu; pe aceasta o vei înmuia în apă şi, stropindu-i cu aceea pe oameni şi pe dobitoace pe dată îşi vor dobândi iarăşi sănătatea. Şi ce nevoie este voi mai zăbovi asupra acestora?
In ziua următoare, fiind toate cele de trebuinţă gătite fără zăbavă, Silnan a primit pâinea cea binecuvântată din mâinile Sfântului şi cu pace a pornit în călătorie. Purcezând el, Sfântul i-a dat aceste cuvinte de mângâiere, zicând: „îmbărbătează-te, iubite fiule, cănd vei avea vânturi bune şi prielnice ziua şi noaptea până voi ajunge în ţinutul acela ce se numeşte Ard-Ceannachta (în Meath), ca să poţi mai degrabă să aduci uşurare cu pâinea cea tămăduitoare la cei ce sunt bolnavi". Şi ce voi mai spune? Silnan, ascultând de cuvintele Sfântului, a avut o călătorie iute şi uşoară, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi venind la partea pomenită a ţinutului, a aflat oamenii despre care vorbise Sfântul nimiciţi de ploaia otrăvitoare ce cădea din norul acela, care trecuse cu iuţeală pe dinaintea lui. Intâi de toate, a aflat de trei ori trei bărbaţi într-o casă de lângă mare, în durerile morţii ce se apropia, şi fiind ei stropiţi de Silnan cu apa binecuvântată, s-au lecuit deplin chiar în ziua aceea.
Vestea acestei tămăduiri grabnice s-a răspândit curând în întreg ţinutul care era cuprins de boala aceea cumplită şi a adus pe toţi bolnavii la trimisul Sfântului Columba, care
după poruncile Sfântului, a stropit oameni şi dobitoace cu apa în care fusese înmuiată pâinea cea binecuvântată şi pe dată aceia îşi dobândeau iarăşi sănătatea deplină; atunci oamenii, aflându-se pe sine şi dobitoacele lor tămăduite, slăveau cu mare mulţumire pe Hristos întru Sfântul Columba. Şi, precum socotesc, în, întâmplările istorisite aici, lucrurile acestea două sunt limpede legate între ele, anume, darul prorociei pentru nor şi puterea minunată de tămăduire a bolnavilor. Şi despre adevărul tuturor acestora, întru cele mai mici amănunte, Silnan cel pomenit, ostaşul lui Hristos şi trimisul Sfântului Columba, a dat mărturie în faţa igumenului Segine şi a altor părinţi.
Cap. 5
Despre Maugina, sfânta fecioară şi fiică a lui Daimen, care a trăit în Clochur, din neamul lui Daimen (Clogher) în altă vreme, vieţuind Sfântul în insula Iouan (Hy, acum Iona), într-o zi la vremea Ceasului întâi, a chemat la el pe un oarecare frate, pe nume Lugaid, care în graiul ScoţieI se numea şi Lathir, şi i-a grăit aşa: „Găteşte-te iute pentru o călătorie grabnică în Scoţia (Irlanda), căci este de cea mai mare însemnătate pentru mine să fii trimis cu vorbă de la mine la Clochur, la neamul fiilor lui Daimen (Clogher).
Căci în noaptea acesta din urmă, din oarecare întâmplare, sfânta fecioară Maugina, fiica lui Daimen, întorcându-se acasă de la biserică după Liturghie, s-a împiedicat şi foarte rău şi-a rupt piciorul. Acum plânge şi adeseori cheamă numele meu, nădăjduind că prin mine va primi oarecare mângâiere de la Domnul". Şi ce voi mai spune? Pornind Lugaid precum i se poruncise, Sfântul i-a dat o cutie mică din lemn de pin, zicând: „Să fie darul binecuvântat care se află înlăuntrul acestei mici cutii cufundat într-un vas cu apă când vei ajunge s-o cercetezi pe Maugina, şi apa astfel binecuvântată să fie vărsată pe piciorul ei; atunci, pe dată, prin chemarea numelui Domnului, osul piciorului ei se va lipi şi va fi întărit, iar fecioara cea sfântă se va tămădui pe deplin". Şi a mai adăugat aceasta: „Iată! aici de faţă cu tine scriu pe capacul acestei cutii numărul de douăzeci şi trei de ani, de care fecioara cea sfântă se va bucura în viaţa aceasta după ce-şi va dobândi iarăşi sănătatea". Toate acestea s-au împlinit întocmai cum spusese Sfântul; căci de cum a venit Lugaid la fecioara cea sfântă, piciorul ei a fost spălat, după cum grăise Sfântul, cu apa binecuvântată, şi a fost pe deplin tămăduită într-o clipă prin închiderea osului. Sosind trimisul Sfântului Columba, ea şi-a arătat bucuria cu mulţumiri fierbinţi şi, dobândindu-şi iarăşi sănătatea, a trăit, după prorocia Sfântului, douăzeci şi trei de ani în lucrarea neclătită a faptelor bune.
Cap. 6
Despre vindecarea feluritelor boli care s-a petrecut la Druim Ceatt
Ni s-a spus de oameni bine cunoscători că bărbatul acesta cu viaţă vrednică de laudă, prin chemarea numelui lui Hristos, a tămăduit neputinţele felurite ale bolnavilor, petrecând el puţină vreme la Druim Ceatt, când a fost părtaş la întâlnirea regilor. Căci fie şi numai întinzând mâna sa cea sfântă ori prin stropirea bolnavilor cu apă sfinţită de el ori atingându-se aceia chiar şi de poala hainei sale sau primind ei binecuvântarea lui pe orice se afla, de pildă, pe pâine sau sare, şi punându-le pe acelea în apă, cei care credeau îşi dobândeau iarăşi sănătatea deplină.
Cap. 7
Despre un bulgăre de sare binecuvântat de Sfântul, care n-a putut fi mistuit de foc
Cu alt prilej iarăşi, Colga, fiul lui Cellach, a cerut şi a dobândit de la Sfânt un bulgăre de sare pe care îl binecuvântase, pentru tămăduirea surorii lui, care îl crescuse şi bolea acum de ochi. Primind sora şi doica aceea un dar binecuvântat ca acela din mâna fratelui ei, l-a atârnat de perete deasupra patului ei; şi după câteva zile s-a întâmplat din nebăgare de seamă că un foc nimicitor a mistuit cu totul satul unde s-au întâmplat acestea şi, cu celelalte, şi casa femeii pomenite. Insă, străin lucru, ca să nu fie nimicit darul fericitului, bucata de zid unde era atârnat a rămas nevătămată după ce toată casa fusese doborâtă de foc; nici n-a îndrăznit focul a atinge măcar cele două agăţători de care era atârnat bulgărele de sare.
Fragment din cartea "Sfantul Columba al Ionei. Grabnicul tamaduitor si izbavitorul de vrajitorii. Viata, minuni, rugaciuni", Editura Sophia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.