Modelul rugaciunii: Tatal Nostru
Mantuitorul Hristos ne ofera modelul rugaciunii: "Tatal nostru” (Mt.VI, 9-14), o rugaciune originala, deosebit de frumoasa si patrunsa de idei inalte, numita si “Rugaciunea domneasca” avand in vedere provenienta sa. Ea este destul de scurta pentru a nu obosi nici chiar pe crestinul cel mai simplu si totusi destul de completa pentru a nu omite nimic din ceea ce este de trebuinta omului. E asa de simpla in expresii, incat si un copil poate sa o inteleaga, si totusi, deosebit de bogata in continut. Ea constituie un îndreptar al modului de a ne ruga la Dumnezeu.
Prin invocarea "Tatal nostru Care esti in ceruri", Dumnezeu este recunoscut drept Creatorul intregii lumi, aratandu-ne adevarata relatie dintre Dumnezeu si omenire, noua relatie creata prin intreaga activitate rascumparatoare a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat: prin Fiul am dobandit harul infierii, al mostenirii imparatiei ceresti (Rom. VIII, 15-16;Cal. IV, 28-29). Fiind vorba despre raportul de iubire dintre Parinte si fiii Sai trebuie (dupa cum accentueaza in special Sfantul loan Hrysostom si Sfantul Grigorie de Nyssa), sa avem constiinta permanenta a darului ce s-a facut omenirii, sa ne aratam vrednici de aceasta cinste. Totodata, Mantuitorul ne indeamna sa ne rugam pentru toti fratii nostri; nu zice Tatal meu, ci Tatal nostru, pentru ca rugaciunea noastra sa fie pentru tot corpul Bisericii , inchinatorul adevarat rugandu-se nu numai pentru sine ci si pentru toti fiii lui Dumnezeu, pentru intreaga lume.
Ne rugam lui Dumnezeu care locuieste in ceruri, prin cer intelegand slava lui Dumnezeu, lumea spirituala "cerul cerurilor”, o realitate, o stare superioara celei din aceasta lume.
Rugaciunea domneasca cuprinde sapte cereri, primele avand in vedere preamarirea lui Dumnezeu si a operei Lui de mantuire iar urmatoarele se refera la trebuintele sufletesti si trupesti ale omului.
Prima cerere: “Sfinteasca-se numele Tau", pune in lumina misiunea crestinului de ”a sfinti", a venera numele lui Dumnezeu prin viata virtuoasa, cum afirma talcuitorii acestui cuvant: crestinul trebuie sa traiasca astfel incat fiecare din cei ce-L privesc sa dea lui Dumnezeu cinstea ce I se cuvine.
Numele lui Dumnezeu este sfant, dar ne rugam sa ne ajute a contribui prin viata si faptele noastre la slavirea numelui Sau si ”nu este cu putinta sa se sfinteasca altfel Dumnezeu in om, decat prin marturia ce o da virtutea din el”, dupa cum spune Sf. Grigorie al Nyssei.
Prin cuvintele "Vie imparatia Ta", cel ce se roaga cere ajutorul lui Dumnezeu spre implinirea Legii morale, aratand mereu spre cer, dorind bunurile ce vor veni, bunurile spirituale. Imparatia lui Dumnezeu pe pamant este Biserica, in care lucreaza Duhul Sfant, continuand opera de mantuire a Domnului Hristos (Mt. XVIII, 17-18). Misiunea Bisericii este realizarea mantuirii, a sfintirii celor ce doresc imparatia cerurilor, iar imparatia lui Dumnezeu se afla in cale de dezvoltare in aceasta lume, realizarea absoluta avand loc abia in viitor. Ea este o imparatie spirituala (in. XVIII, 36 ).
Urmatoarea cerere: "faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant" contine un indemn clar: voia crestinilor sa fie voia lui Dumnezeu. Sa se stie ca voia lui Dumnezeu este savarsirea binelui. Cerem deci, ajutor spre mantuire, in dorinta de a fi asemeni fapturilor spirituale, care in cer implinesc in mod deplin, voia cea sfanta a lui Dumnezeu.
In continuare, rostim cuvintele:"painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi". Omul este trup si suflet, tinzand spre armonia deplina dintre aceste doua constituente ale fiintei sale. El cere "Parintelui luminilor" cele necesare existentei sale si in primul rand valorile spirituale, hrana sufletului.
Urmeaza apoi, cererea a V-a:"si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Aceasta rugaciune o poate rosti mai ales cel ce iarta, privind pe semenul sau cu omenie (pilda datornicului (Mt.XVIII, 24-35). Iertarea greselilor aproapelui atrage iertarea si milostivirea divina. Omul care iarta da dovada de intelegere, bunatate, iubire.
Ca un adevarat fiu al Parintelui Ceresc, el se poate ruga in continuare: "si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni (Iacov I,13 )insa raporturile noastre firesti cu Dumnezeu se pot tulbura prin unele ispite, adica inlantuiri de circumstante care ne duc in pericol sa cadem in pacat, imbolduri ale duhurilor necurate, ale firii cazute. Ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute a nu cadea in ispite, adica sa nu ne invoim cu pacatul, ci sa fim izbaviti de necazuri si incercari. Omul este ispitit de diavol, de pofta cea rea, dar Dumnezeu da puterea de a birui ispita (I cor.X, 13), admite ispita ca mijloc de incercare a credintei si intarire a ei, ca omul sa ramana biruitor (Iacov I, 2).
Rugaciunea se incheie cu o scurta doxologie: "Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin" (Mt.VI, 14). Dumnezeu singur este in masura sa implineasca toate aceste cereri, pentru ca a Sa este puterea si marirea peste toate si in toate vremurile.
Ciortan Mariean
Ciortan Mariean
-
Rugaciunea - Tatal nostru
Publicat in : Editoriale -
Tatal nostru
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Talcuire la Tatal nostru - Sfantul Nicolae Velimirovici
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.