Nepăsarea... Asta-i altă boală sufletească grea... Ea își are rădăcina în egoism; este un reflex al iubirii ego-iste de sine, când de atât de mult EU, nu mai vezi pe nimeni și nimic din ceea ce este în jur... O vedem sancționată și de Mântuitorul în pilda Samarineanului milostiv...
Nepăsarea este opusul milostivirii...
Este o anti-virtute, o patimă care este expresia indiferenței, un fel de pervertire a simțirii în nesimțire, a modului iubitor, compătimitor și sensibil, în acela neiubitor, necompătimitor și insensibil, pervertire care are atinge stricăcios și raportarea la semeni, dar și la Dumnezeu...
Fiind opusul iubirii de aproapele este și anti-lege sau fără-de-lege, pentru că Legea iubirii este în porunca dragostei de aproapele...pe orizontală, iar pe verticală poate fi denumită și necredință sau indiferentism religios când nu răspundem chemării lui Dumnezeu de a avea o relație de iubire cu El, pentru că ne este indiferent...
Un om milostiv niciodată nu este nepăsător cu aproapele, oricare ar fi el, fie și un om oarecare cum spune în pildă...
Și Sf. Părinți filocalici vorbesc despre nepăsare, folosind expresia nesimțire duhovnicească.
Sfantul Marcu Ascetul zice: Trei lucruri sunt rele: uitarea, lenea și nesimțirea duhovnicească.
Într-adevăr, nepăsarea este o formă de nesimțire... Ea denotă o stare de împietrire a inimii, de insensibilitate, de apatie, de lehamite; asemănătoare și cu acedia, în limbaj patristic.
Nepăsătorul având această nesimțire sufletească nu poate avea și nici nu are trăire duhovnicească, așa cum o cere Evanghelia în îndemnul:
Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură și plângeţi cu cei ce plâng! (Romani 12, 15)
Adesea, nepăsătorul se amăgește că lepădarea de lume, presupune și lepădarea de oameni...atunci când își închipuie, în isihia sa mincinoasă, că poate avea trăire, fără dragoste, fără comunicare și fără comuniune cu semenii...
Sub aspect comportamental, nepăsătorul este un grobian, grosolan, lipsit de rafinament, de delicatețe, de eleganță, de bunăcuviință...
Nepăsarea în formă agravantă, patologică, se manifestă cu cinism necruțător, sadism, psihopatii (lipsa remușcărilor și a empatiei).
De aceea, nepăsătorul este un om mort sufletește și fiind așa, sub stăpânirea morții, în el sunt moarte toate: conștiința, cugetul, simțirea, voința...
Nepăsarea este pentru inimă, cum este necunoașterea pentru minte...
Să nu simți cu inima și să nu-ți pese este la fel de nevirtuos, de grav și de echivalent cu: să nu gândești cu capul, să nu pricepi, să nu înțelegi...
Cum e prostia în cazul minții, așa-i nesimțirea în cazul inimii...un fel de inimă proastă...
Mostre de nesimțire sau de nepăsare sunt în tot felul de situații curente...
Și ca să plonjez în concretul cotidian, exemplific :
- Când nu răspunzi la telefon, deși ești sunat de mai multe ori...
- Când nu-ți găsești timp pentru apropiați, colegi, prieteni, rude...
- Când treci indiferent pe lângă oamenii îndurerați, căzuți, aflați în suferință care îți cer ajutorul...
- Când nu observi sau te faci că nu vezi că un apropiat nu te mai sună, nu te mai caută, nu te mai cercetează, nu mai vine la Biserică...
- Când ești interpelat printr-un mesaj, salut, urare, și nu reacționezi în nici un fel...
- Când nu răspunzi la solicitări, la rugăminți...
- Când promiți și nu te ții de cuvânt...
- Când în preajma ta este un om bolnav, flămând, însetat, gol, singur și nu-ți pasă...
- Când nu participi la bucuriile sau reușitele celor din preajmă...
- Când uiți de aniversările celor apropiați...
- Când uiți să mulțumești, să fii recunoscător...
- Când nu te bucuri de darurile celorlalți...
- Când doar te folosești de oameni...
- Când nu-ți pasă decât de imaginea ta...
- Când te despărți de om sau osândești omul fără urme de regret...
- Când ești invidios, egoist, profitor, individualist, lipsit de empatie și singuratic...
Din toate aceste manifestări nepăsătorul se arată a fi un om orb, surd și mut, călcător de poruncă, nemilostiv și nesimțit din punct de vedere moral, sufletesc și civic, lipsit de sentimente, mort, care-și trăiește iadul încă din viața aceasta...și nu-i pasă nici de acest lucru, nefiind preocupat nici de propria sa mântuire...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
-
Nepasarea - pericolul neadormit al credinciosului
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Deznadejdea si nepasarea
Publicat in : Credinta -
Nepasarea fata de celalalt
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.