"De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5).

Intr-un sat a fost facuta o crima. A fost ucis un om si au existat martori care l-au vazut pe preotul satului prin preajma locului. Cei convocati de procuror au depus marturie impotriva lui. Se vede ca va fi fost si vreo cearta intre preot si omul ucis, asa incat lucrurile au pledat impotriva preotului din mai multe motive.

Sentinta judecatorului a fost: condamnare la moarte. Preotul este criminalul! A fost executat in fata credinciosilor, in mijlocul satului, desi bietul preot a declarat intruna ca e absolut nevinovat. Probele erau insa toate impotriva lui.

Dupa vreo 30 de ani, o femeie s-a prezentat la procuror si i-a marturisit ca are pe constiinta ceva foarte grav si ca inainte de a muri - era foarte batrana - doreste sa spuna adevarul. Si care era adevarul?

"Eu l-am omorat pe omul acela pentru care a fost condamnat la moarte preotul nostru. Si as vrea sa va mai spun ca dupa crima, avand remuscari, m-am dus la preot si i-am marturisit crima. Preotul a stiut ca eu eram cea care a facut crima respectiva, dar n-a dezvaluit secretul spovedaniei. A preferat sa moara el, dar sa pastreze taina incredintata la scaunul spovedaniei".

Si iata, dupa 30 de ani, credinciosii satului au inaltat un monument in cinstea preotului lor chiar pe locul unde a fost executat, drept recunostinta.

Taina spovedaniei

Pocainta, spovedania sau marturisirea, este taina prin care credinciosul, marturisindu-si pacatele in fata preotului duhovnic si primind dezlegare de la acesta, primeste prin puterea Duhului Sfant iertarea pacatelor: "Oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer". (Matei 18, 18)

"Spovedania este marea noutate adusa de crestinism ca taina, ca lucrare sacra, spune Mitropolitul Antonie Plamadeala. Ea nu exista in nici o religie in felul acesta. Aceasta noutate a fost instituita de Insusi Mantuitorul. Noutatea e aceea ca, prin spovedanie, se iarta tot trecutul cel rau al vietii, cand e marturisit ca greseala. Fiind iertat, omul se naste din nou. Aceasta este ceea ce biserica numeste «nasterea din nou». Fiecare spovedanie e ca un botez. O nastere duhovniceasca. Omul, dupa o spovedanie buna, devine ca un nou nascut, fara pacat, asa cum e dupa botez. Un botez facut in pruncie iarta pacatul originar. Un botez facut la maturitate iarta toate pacatele facute inainte de botez".

De la credinciosii care se spovedesc (se marturisesc) se cere implinirea a patru conditii: adanca parere de rau sau cainta pentru pacatele facute; marturisirea tuturor pacatelor; hotararea sincera de a se indrepta si de a nu mai pacatui, implinirea canonului, adica a invataturii date de duhovnic pentru intarirea sufletului impotriva pacatelor.

Cel ce vine sa se spovedeasca se cerceteaza cu atentie inainte. Pentru marturisire este nevoie de o anumita pregatire. Nu mergi la nunta, la receptie sau la reuniune, ci te infatisezi inaintea lui Dumnezeu. Din acest motiv, evenimentul, ca atare, are o importanta de exceptie si este nevoie de multa vointa, sinceritate si evlavie. Spovedania este un act solemn, o activitate sacra la care nu ne putem prezenta oricum; este nevoie de o anumita cercetare personala, de o pregatire adecvata.

Tinere, Iisus Hristos asteapta la usa inimii tale!

Stefan Popa,
Cluj-Napoca

.

• Taina Marturisirii - Parintele Constantin Galeriu
  Publicat in : Dogma
• Pocainta - invatatorul cel sincer
  Publicat in : Religie
• Taina Marturisirii
  Publicat in : Sfintele Taine
• Taina Marturisirii si intoarcerea la Dumnezeu
  Publicat in : Religie