- Cum v-aţi integrat în comunitatea ortodoxă? Mărturisiţi la un moment dat că „Biserica Ortodoxă are un cult extraordinar, o doctrină adevărată, succesiune apostolică, tot ce am căutat. Mai puţin un lucru: membri primitori şi devotaţi". Cum aţi depăşit aceste neputinţe ale oamenilor?
- Mulţi ani am respectat următorul principiu:
Eu cred în Hristos şi m-am convertit la creştinism nu pentru că am fost impresionat de creştini, ci în pofida lor. Şi iarăşi, am devenit creştin ortodox nu pentru că am fost impresionat de creştinii ortodocşi, ci în pofida lor! Indiferent cum trăiesc creştinii ortodocşi, eu cred că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică. Noi toţi - şi eu! - îl trădăm pe Hristos şi Biserica în fiecare zi, prin faptul că nu trăim ca şi cum am crede cu adevărat în El şi în Biserica Sa. Aşa că am ajuns să înţeleg că Biserica Ortodoxă este cu adevărat sfântă în credinţa, convingerile, învăţăturile şi teologia sa, în practica şi moralitatea sa, în cultul ei, în rânduiala ei ierarhică şi apostolică, în sfintele ei tradiţii, în vieţile sfinţilor, chiar dacă noi, ca indivizi, nu suntem sfinţi.
Cheia este aceasta: Scripturile, teologia, dogmele, doctrina, moralitatea, Sfânta Tradiţie, spiritualitatea oficială a Bisericii sunt adevărate şi sfinte, chiar dacă oamenii nu sunt aşa. Când noi, ca membri individuali, rătăcim, ne abatem de la viaţa ei, de la spiritualitatea ei, îl trădăm pe Hristos şi Biserica Sa. Pe pământ şi în veşnicie, Biserica rămâne aceeaşi - adevărată, desăvârşită, neschimbătoare într-un anume sens. Noi suntem cei care ne schimbăm, nu Biserica se schimbă.
Ceea ce vedem aici din Biserică nu este decât o parte infimă a întregii Biserici. Ca să folosesc o comparaţie, aş putea spune că este vorba de ceva cam ca un aisberg imens. Biserica, în veşnicie, este pentru noi nevăzută, infinit mai presus de înţelegere, în afara timpului căzut, iar noi, cei de-aici, nu suntem decât o parte infimă a ei. Acest lucru mă ajută să păstrez o perspectivă duhovnicească corectă cu privire la cine şi ce suntem noi aici. Aşadar, partea nevăzută a aisbergului, care se află sub apă, este cea care mişcă
partea infimă a aisbergului de la suprafaţa apei.
Nu invers, adică vârful infim de deasupra apei să mişte aisbergul colosal de sub apă!
Când am fost primit în Biserică, în 1981, preotul ortodox mi-a spus în glumă: „Aceasta este Biserica adevărată... cu oamenii nepotriviţi!" Socot că ceea ce a spus rezumă totul! Cu adevărat, nimeni dintre noi nu e vrednic de Biserică - şi, dintre toţi, cel mai puţin vrednic sunt eu.
E important să înţelegem că, într-adevăr, Biserica este, simultan, în timp şi în afara timpului, simultan acum şi în eternitate. Şi e adevărat, pentru că facem deosebirea între sfinţenia Bisericii şi sfinţenia membrilor ei individuali. Din nefericire, există acum unii ortodocşi - chiar şi printre cei mai de seamă! -, care spun că Biserica nu este sfântă în intervalul acesta vremelnic.
Nu este sfântă „acum". Această falsă înţelegere îi face să vadă Biserica ca fiind mult mai cuprinzătoare decât Biserica Ortodoxă, ca pe o Biserică ce s-a divizat în timp, o Biserică având doi „plămâni" (catolic şi ortodox) sau „fragmentată" în mai multe denominaţiuni - care toate împreună ar alcătui Biserica.
Şi, pentru că foarte devreme am putut deosebi Biserica de membrii ei individuali, am fost în măsură să mă ridic mai presus de orice fel de conflicte, insulte sau chiar de atacuri care m-au vizat pe mine sau pe alţi creştini ortodocşi. Şi, prin harul lui Dumnezeu, să rămân credincios Ortodoxiei.
pr. James Bernstein
Fragment din cartea "PROVOCĂRILE UNUI CREŞTIN ORTODOX EVREU", Editura Sophia
Cumpara cartea "PROVOCĂRILE UNUI CREŞTIN ORTODOX EVREU"
-
Nepatimirea
Publicat in : Credinta -
Hristos in mine
Publicat in : Religie -
Taina Marturisirii
Publicat in : Sfintele Taine -
Aripile rugaciunii
Publicat in : Credinta -
Stand inaintea lui Dumnezeu
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.