O marturie despre Sfantul inchisorilor

O marturie despre Sfantul inchisorilor

VALERIU GAFENCU O MĂRTURIE DESPRE "SFÂNTUL ÎNCHISORILOR"

Numele lui Valeriu Gafencu l-am auzit pentru prima oară din gura unchiului meu, cu mult timp înainte ca acest nume să capete rezonanţa pe care o are astăzi în sufletele atâtor români. Ştiind că unchiul meu a stat o vreme la căpătâiul lui în închisoare, l-am rugat să-mi împărtăşească câteva amintiri, pentru a le publica. A acceptat. Insă, probabil din smerenie, a pus condiţia dea nu-i dezvălui identitatea. Mi-a spus că şi-ar fi dorit ca toate cele povestite să le fi încredinţat direct părintelui Iustin Pârvu de la Petru- Vodă, pentru care are o admiraţie neţărmurită; dar şi pe calea tiparului e mulţumit că totuşi vor ajunge la sfinţia sa. In închisoare, la canal, a suferit mult. Mai întâi o cangrenă la picior, de care s-a vindecat în chip minunat, apoi icter, urmat de o entero- colită de tip malarie. In sfârşit, tuberculoză pulmonară, în urma căreia a fost transferat la sanatoriul penitenciar de la Tg. Ocna, unde avea să-l cunoască îndeaproape pe Valeriu Gafencu. (Silviu-Andrei Vladâreanu)

„Despre Valeriu Gafencu n-am să-ri vorbesc din auzite, ci din cele câteva văzute şi trăite de mine personal. L-am cunoscut într-o zi de martie a anului 1951. Reflectând acum asupra celor care s-au întâmplat pentru a pregăti întâlnirea mea cu el, realizez că a fost pronia dumnezeiască care m-a adus de la Canal la Tg. Ocna.

Ajuns acolo, am fost plasat într-o cameră cu alţi 9 deţinuţi. La dreapta mea, lângă uşă, stătea de mai multă vreme un tânăr pe nume Aurel Caramitru, venit din torturile iadului de la Piteşti. Ne-am împrietenit imediat. Avea o înfăţişare de înger. Fără să ştie de unde vin, ce sunt sau alte lucruri legate de persoana mea, chiar a doua zi, parcă împins de cineva, m-a condus la căpătâiul lui Valeriu Gafencu, bolnav şi imobilizat la pat. îmi amintesc că era în camera numărul 4, unde stăteau toţi cei care îşi aşteptau moartea. N-am să uit niciodată strălucirea privirii lui, la care se adăuga un zâmbet serafic.

Din acea clipă, în fiecare zi, împreună cu Aurel, timp de 3 luni, până când am fost eliberat, i-am dat lui Valeriu tot ajutorul de care avea nevoie şi care se putea da în acele condiţii. Il ajutam să mănânce, îi aşezam perna sau îi facem masaj la picioare şi la mâini, atât cât putea el suporta. Astfel aveam ocazia să asistăm la discuţiile teologice pe care le purta cu un alt deţinut din patul de vizavi, pastorul evanghelist [luteran] Richard Wurmbrand. Vorbeau despre probleme care pentru mine erau atunci noutăţi absolute. In toate disputele teologice, însă, Valeriu Gafencu era învingător, iar victoria lui era recunoscută chiar şi de Wurmbrand.

Insă una din marile deosebiri dintre Valeriu şi Wurmbrand era aceea că Valeriu îi iubea pe toţi în egală măsură şi mai puţin pe sine, în timp ce Richard părea să se iubească numai pe sine, prin toate manifestările sale.

Şi asta se vedea mai ales când solicita ajutorul medicilor pentru a-l scoate din crizele provocate de tuberculoza sa ganglionară. In schimb, pe Valeriu Gafencu nu l-am auzit niciodată scoţând vreun vaiet din cauza durerilor reumatice şi a escarelor făcute pe spate din cauza nemişcării.

Trebuia poate să încep cu concluzia că pentru mine, cât şi pentru alţii care l-au cunoscut şi au trecut prin viaţa lui, Valeriu Gafencu a fost cu adevărat un sfânt în viaţă. Am să-ţi relatez câteva întâmplări cu privire la puterile harului revărsate asupra lui.

In noaptea de înviere eram la marginea patului lui. Penitenciarul era situat la poalele Muntelui Cireşoaia, în vârful căruia se afla un schit. Stăteam amândoi absorbiţi de bătaia clopotelor care anunţau învierea Domnului. Când slujba s-a terminat, eu încă priveam pe fereastră, de unde vedeam partea de vârf a dealului. Am început să-i spun cele ce vedeam. Asculta relatările mele cu o îngerească smerenie. La un moment dat, însă, am apreciat că nu mai aveam ce să-i spun. Văzând că tâc, m-a rugat să privesc în continuare, în loc să-i spun eu ce văd, el, uitându-se în ochii mei, îmi spunea tot ceea ce vedeam eu: cum coborau oamenii cu lumânările aprinse, cum se stingeau din cauza vântului şi le reaprindeau. Am rămas mut de uimire. Eu priveam, iar el îmi spunea ce vedea în ochii mei! A doua zi dimineaţă mi-a dat Sfânta împărtăşanie: o bobiţă primită prin cine ştie ce mijloace, pe care numai el le cunoştea...

In acest răstimp de trei luni, legătura dintre mine şi Valeriu Gafencu s-a întărit şi mi-a povestit multe întâmplări din viaţa lui de deţinut, pe care nu le mai reiau, pentru că despre ele s-a scris destul de mult. La un moment dat mi-a ajuns la urechi că următorul la camera de reeducare voi fi eu. Aceasta pentru că participasem la un protest în ziua de 1 mai, dar probabil şi pentru că eram apropiat de Valeriu Gafencu. M-am dus la Valeriu pentru rimas-bun şi i-am spus că sunt gata să-mi jertfesc viaţa, dar de reeducat nu mă voi reeduca. Mi-a zâmbit cu zâmbetul lui de neuitat şi mi-a spus: «Nu te teme! Mâine vei fi eliberat!». Am rămas stupefiat, fiindu-mi cu neputinţă să cred că, în atmosfera de atunci, aşa ceva ar fi fost posibil; şi era pentru prima dată când nu îl credeam. A doua zi, în jurul orei 14, o echipă de securişti a intrat în cameră însoţită de politruc, iar cel mai mare dintre ei a întrebat de mine. Eram convins că voi fi dus la camera de reeducare. Când m-am văzut liber, nu îmi venea să cred! Am ajuns acasă într-o sâmbătă, iar biata mama, care aflase de la un deţinut de drept comun că aş fi mort, îmi făcea parastasul. Ajunsesem acasă la propriul parastas!

In închisoare, Valeriu Gafencu ne-a învăţat, pe mine şi pe Aurel Caramitru, practicarea rugăciunii inimii: cu degetul mare de la mâna dreaptă luam pulsul la încheietura mâinii stângi. în acest timp, pentru fiecare bătaie a inimii, un cuvânt: Doamne. Iisuse. Hristoase. Fiul. Lui. Dumnezeu. Miluieşte-mă. Pe mine. Păcătosul. După o vreme, întrebându-mă Valeriu despre cum decurgea rugăciunea, mi-a spus că va veni o clipă în viaţă când inima, fără să-i comand, îmi va cânta singură.

Exact la două luni de la eliberare am fost căutat iarăşi de Securitate. Un subofiţer de la poartă m-a introdus într-o sală care fusese mai înainte garaj şi, îndată ce am intrat, m-a întâmpinat un miros groaznic de excremente de şobolan. M-a îndemnat să stau în mijlocul sălii, pe un scaun. La scurtă vreme au apărut alţi 5 ofiţeri. După ce s-au terminat formalităţile introductive (nume, adresă etc.), chiar în momentul primului cuvânt al primei întrebări, m-am simţit cuprins de o sferă luminoasă şi am auzit inima cum îmi cânta: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul». în mijlocul acestei sfere mă simţeam fără greutate. Auzeam întrebările fără să recunosc vreun cuvânt din cele care îmi erau adresate, iar glasul meu de răspuns mă făcea să-mi dau sema că răspund la întrebări fără să ştiu ce răspund. După o vreme, am auzit şi am şi înţeles că ancheta s-a terminat şi că sunt liber să plec. Sfera a dispărut şi inima a încetat să-mi mai cânte. Am ieşit şi subofiţerul, m-a însoţit până la poartă. Trecuseră 3 ore. Pe acel petec de drum mi-a zis: «Domnule, asemenea lucru n-am mai văzut şi n-am mai auzit. Dacă în ţara asta ar fi încă 1000 de oameni ca dumneata, Securitatea ar da faliment». După ce mi-a deschis poarta, lucru de mirare, mi-a zis: «Să trăiţi!».

Aş vrea să închei cu un lucru pe care Valeriu Gafencu mi l-a spus cu puţin timp înainte să fiu eliberat. Deşi în convorbirile noastre el nu puncta decât lucruri de duhovnicie şi niciodată legate de politică, mi-a declarat ceva care pentru mine are valoarea unui testament oral, de care cei care vor trebui să judece şi să hotărască vreodată canonizarea lui aş vrea să ţină seamă, spre a desfiinţa orice fel de prejudecată. Il citez: «Iţi spun un lucru pe care nu l-am spus nimănui până acum: nu regret că am fost legionar şi că am purtat haină legionară; dar dacă voi regreta ceva, va fi faptul de a nu fi purtat de la începutul începuturilor o singură haină: haina lui Hristos!»“.

CINE A FOST VALERIU GAFENCU?

Valeriu Gafencu (24.12.1921 - 18.02.1952) s-a născut în comuna Sângerei (jud. Bălţi).

Arestat pentru apartenenţa sa la Frăţiile de Cruce, după evenimentele din ianuarie 1941, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică şi a rămas în detenţie şi după lovitura de stat de la 23 august 1944, când a refuzat să semneze cererea de eliberare condiţionată. Când a fost arestat, era student în anul II al Facultăţii de Drept din Iaşi. Reputatul profesor Constantin Angelescu l-a apărat la proces, declarând: „Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didacticei Din Aiudul vechiului regim a ajuns în iadul comunist de la Piteşti.

TBC-ul pulmonar, osos şi ganglionar, reumatismul, lipsa hranei şi medicamentelor i-au grăbit sfârşitul trupesc, dar sufletul lui s-a întărit şi a strălucit întru Hristos. Transferat la sanatoriul-închisoare Tg. Ocna în decembrie 1949, s-a stins în 1952. Pe 2 februarie, şi-a rugat camarazii să-i procure o lumânare şi o cămaşă albă, pre- gătindu-i-le pentru ziua de 18 februarie. A mai cerut ca o cruciuliţă (pe care se pare că o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. In ziua prevestită, către ora 15.00, după momente de rugăciune transfigurată, s-a strămutat la Domnul.

Au rămas de la el poezii, scrisori şi un îndreptar pentru spovedanie, dar şi multe consideraţii şi meditaţii consemnate de cei care l-au cunoscut (cf mai ales Ioan Ianolide, întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Buc., 2006, passim).

(Lumea Credinţei, nr. 46. mai 2007)

Fragment din cartea "Sfintii inchisorilor", Editura Lumea Credintei

Cumpara cartea "Sfintii inchisorilor"

 

Pe aceeaşi temă

02 August 2018

Vizualizari: 1675

Voteaza:

O marturie despre Sfantul inchisorilor 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

valeriu gafencu

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Despre Maica Domnului si sfinti
Despre Maica Domnului si sfinti Cuvintele Sfântului Nectarie sunt ­descoperire a învățăturii celei adevărate și ­drept‑slăvitoare și, totodată, izvod de rugăciune necontenită, înăl­țân­du‑ne inimile și cugetele la Dumnezeu spre a primi vindecare, luminare și întărire.  15.00 Lei
File de Pateric din imparatia monahilor, Sfantul Munte Athos
File de Pateric din imparatia monahilor, Sfantul Munte Athos Sfântul Munte se aseamănă unui stup. Așa cum în acesta există cuiburi de albine, tot astfel şi în Athos – multe chilii monahale. Şi, precum în stup fără încetare zumzăie albinele, tot la fel şi în Athos monahii, ziua şi noaptea, rostesc psalmi şi imnuri 45.00 Lei
Sfanta Iuliana - mireasa lui Hristos
Sfanta Iuliana - mireasa lui Hristos Cu adevărat, Iuliana a dobândit puteri suprafirești prin harul lui Dumnezeu. A biruit legile firii, a rămas nevătămată de foc și de plumbul topit, a fost tămăduită în chip minunat după ce chinuri înfricoșătoare i‑au mutilat trupul. A cucerit inimile 15.86 Lei
Invataturi folositoare in viata de familie dupa Scara Sfantului Ioan Sinaitul
Invataturi folositoare in viata de familie dupa Scara Sfantului Ioan Sinaitul Scrierile și tradiția ascetică ne sunt necesare și nouă, celor ce suntem „în lume”. Se poate ca monahii și monahiile să aprofundeze viața duhovnicească în cele mai mici amănunte și să se dedice cu totul acestei lupte, dar și noi, cei „din lume”, avem 22.00 Lei
101 pilde. Rugaciunea lumineaza sufletul. Culegere de pilde si povestiri crestine
101 pilde. Rugaciunea lumineaza sufletul. Culegere de pilde si povestiri crestine În această culegere veți găsi ­reunite 101 pilde despre ru­gă­ciu­ne, despre țelul și sensul vieții, de­spre dragoste și îndreptarea vieții noastre - un adevărat tezaur de mărturii minunate ce adeveresc puterea adu­că­toare de sfințenie a nevoinței 13.00 Lei
Sfarsitul veacurilor pe intelesul tuturor. Talcuirea la Apocalipsa a unui martir din secolul XX
Sfarsitul veacurilor pe intelesul tuturor. Talcuirea la Apocalipsa a unui martir din secolul XX Tâlcuirea la Apocalipsă a Sfântului Ermoghen este o neprețuită călăuză către Lumină și Adevăr, căci, prin cuvinte puține și limpezi, ni se deschide fiecăruia drum către noima adâncă și lucrătoare a cuvintelor grăite de 34.00 Lei
Evanghelia Maicii Domnului. Scrieri despre Imparateasa cerului si a pamantului
Evanghelia Maicii Domnului. Scrieri despre Imparateasa cerului si a pamantului „Eu sunt gângav și, vai, slab cu mintea când vreau să vorbesc despre Preasfânta Maică a lui Dumnezeu... Dacă fiecare atom al meu ar începe să grăiască în graiul heruvimilor și serafimilor, nici pe de-aproape n-aș putea să o 33.83 Lei
Din vistieria inimii mele
Din vistieria inimii mele Cartea aceasta este pregătită anume pentru tine. Din clipa în care o vei citi, ea nu va mai fi numai a mea, ci va fi și a ta.. Cele din "vistieria inimii mele" vor intra și în "vistieria inimii tale"... 50.74 Lei
Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine? Convorbiri cu Parintele Teofil Paraian
Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine? Convorbiri cu Parintele Teofil Paraian În cuprinsul acestei cărți, totul este natural, totul este lin și liniștit; totul este în carte cum a fost în realitate. Pe parcursul expunerii mele, am vibrat adeseori, împreună cu cei ce esrau de față, la înregistrare. În cuprinsul acestei cărți, am dat 50.74 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact