Moartea este – şi va rămâne, totuşi – una dintre originile istoricităţii şi ale identităţii ontologice ale omului. De altfel, unul dintre sensurile principale ale filosofiei şi înţelepciunii greceşti a fost aceasta: filosofia este pregătirea demnă pentru moartea umană.
„Moartea nu este un fenomen, ci o pregătire a omului pentru ceea ce urmează. Noi, creştinii ortodocşi, cunoaştem că sufletul omului nu moare, ci se transformă dintr-un mod de existenţă în altul, ştiut numai de Dumnezeu. Moartea este relativă, e o punte de trecere dintr-o stare în alta. Noi credem în învierea morţilor şi în propria noastră înviere”, ne precizează regretatul mitropolit Bartolomeu Anania.
Moartea, de fapt, este cea care ne învaţă cum să ne trăim viaţa. Să trăim clipa de acum ca şi cînd ar fi ultima. Ea ne arată cum să murim, dar mai ales cum să înţelegem lucrurile acestei lumi. Iată de ce gândul la moarte şi la Judecata de Apoi ar trebui să-l însoţească pe creştin în fiecare zi.
În ciuda certitudinii morţii, ea rămâne totuşi nedeterminată: nu putem şti nici când şi nici cum vom muri! În general, se spune că moartea este un fenomen ce li se întâmplă numai celorlalţi. Ştiu că voi muri, dar nu cred acest lucru. Şi totuşi, sunt oameni care îşi prevestesc, îşi simt apropierea morţii. Unul dintre aceştia este marele scriitor rus, Feodor Mihailovici Dostoievski.
“Era seară şi Feodor simţea că se apropie plecarea lui din această lume. Cu ultimele puteri, Mihailovici chemă în camera lui pe copiii săi şi pe soţie. Pe copii îi strânse la piept, iar soţiei îi înmână Biblia rugând-o să-i citească Parabola fiului risipitor. Ceasul arăta ora 20.30 când soţia lui, Anna Grigorievna, terminase de citit parabola fiului risipitor, iar Feodor Mihailovici Dostoievski plecase deja în întâmpinarea Tatălui ceresc. Aşa a murit cel mai mare scriitor al lumii, Feodor Mihailovici Dostoievski. O moarte sublimă, în duhul ortodoxiei. Simplu, împăcat, iertat, în tăcere, cu cei dragi lângă el şi în credinţa adevărului.”
Pe data de 9 februarie s-au împlinit 135 de ani de la moartea prozatorului rus, Feodor Mihailovici Dostoievski. Născut la 11 noiembrie 1821, la Moscova, Dostoievski a lăsat o colecție impresionantă de lucrări care au influențat decisiv literatura, filosofia, psihologia și teologia secolului XX. El a murit la 9 februarie 1881 și a fost înmormântat în cimitirul Tihvin, lângă Mânăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg. Dostoievski a lăsat o moștenire culturală uriașă, romane precum "Idiotul", "Frații Karamazov" sau "Demonii" fiind adevărate capodopere. Despre "Frații Karamazov", Freud a spus că este "cel mai impozant roman scris vreodată”.
F. M. Dostoievski a crescut în tradiţia şi duhul ortodoxiei, cercetând profund Sfânta Scriptură, în special, în perioada deportării sale în Siberia. Întreaga operă a sciitorului poartă amprenta credinței, pe care a învățat-o de la mamă, credința ortodoxă, în care a trăit până în ultima clipă a vieții sale.
Moartea este o evidenţă, de fapt, naturală şi familiară. Şi, totuşi, de fiecare dată când întâlnim această evidenţă, ea ne pare la fel de şocantă! „Nu mai există teamă pentru că nu mai există moarte!” sunt penultimele cuvinte ale lui Ivan Ilici. În locul morţii era lumină. „Cât e de bine şi cât e de simplu”, murmură Ivan Ilici înainte de a-şi da sufletul.
Ştefan Popa
Stefan Popa
-
Dialogul lui Dostoievski cu Dumnezeu
Publicat in : Religie -
Despre metafizica Cuvantului, in romanul Fratii Karamazov, de F.M.Dostoievski
Publicat in : Religie -
Bucuria pocaintei
Publicat in : Credinta -
Icoana Maicii Domnului Sporitoarea Granelor
Publicat in : Icoane facatoare de minuni
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.