Extrase din operele şi scrisorile Sfântului Teofan Zăvorâtul

Cele ce vor urma trebuie citite cât mai des pentru a se întipări în memorie felul în care se lucrează această Rugăciune a lui Iisus.

1. Ce este Rugăciunea lui Iisus

„Atunci când ne rugăm, trebuie să stăm cu mintea în faţa lui Dumnezeu, şi la El Unul să ne gândim. In tot acest timp în mintea noastră roiesc diferite cugete şi sustrag mintea de la Dumnezeu. Pentru a învăţa mintea să stea pe loc, Sfinţii Părinţi rosteau nişte rugăciuni mici şi se obişnuiau să le repete necontenit. Această neîncetată repetare a rugăciunii, ţinea mintea cu gândul la Dumnezeu şi alunga cugetele ce veneau dinafară. Aceste rugăciuni erau diferite, dar în uzul general a rămas şi s-a instituit Rugăciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. Iată, aceasta este Rugăciunea lui Iisus! Ea este una din cele mai scurte rugăciuni cuvântătoare, asemănătoare celorlalte rugăciuni scurte. Este indicată pentru a ţine mereu mintea cu gândul la Dumnezeu. Nu trebuie să uitaţi faptul că nu trebuie să vă limitaţi doar la o repetare mecanică a cuvintelor Rugăciunii lui Iisus. Esenţa lucrării este starea în mod conştient în prezenţa Domnului, cu frică, credinţă şi dragoste". Scrisori din viaţa creştinească, 1880, p. 194

„Important este să stai şi să mergi în faţa Domnului cu strigare către El din inimă". Culegere de scrisori, ed. 5, nr. 911

„Important este să stai aici cu atenţie în inima ta, şi să strigi către Domnul Care este pretutindeni". Culegere de scrisori, ed. 5, nr. 895

2. De ce este necesară pentru creştin această rugăciune?

„Oricine a pus început pocăinţei sau a început să-L caute pe Dumnezeu, trebuie să i se ofere încă de la început o amplă îndrumare în lucrarea Rugăciunii lui Iisus, şi odată cu ea în toate celelalte, pentru că prin această cale poţi să te întăreşti mai repede, să vezi duhovniceşte şi să dobândeşti pacea lăuntrică. Necunoscându-le pe acestea, marea majoritate se opresc doar la lucrarea trupească şi sufletească şi aproape că în zadar îşi cheltuiesc osteneala şi timpul". Calea spre mântuire, pg. 244

„S-ar părea că este un lucru simplu [Rugăciunea lui Iisus, n.n.], dar dacă nu cunoşti nimic despre ea poţi să te osteneşti mult fără să obţii roade. Lucrarea cea exterioară (trupească) este mai uşoară şi de aceea este atrăgătoare, iar cea lăuntrică este mai dificilă şi de aceea adesea poate să te respingă...". Calea spre mântuire, pg. 233

„La început, unii părăsesc lucrarea lăuntrică sub pretextul că va veni timpul şi pentru ea, dar mai apoi, privind în urmă, observă că timpul deja a trecut şi în loc de o pregătire se aleg cu o pierdere. Şi atunci conştiinţa este neliniştită şi nemulţumită. De ce oare?... Fără gândul la Dumnezeu, fără frica faţă de El şi fără a-L simţi, nu poţi să faci ca sufletul să fie mulţumit... Rugăciunea despre care vorbim este calea directă către aceasta. Gândul precum că este devreme de a lucra Rugăciunea lui Iisus nu este adevărat. Toţi trebuie să se roage cu inima şi cu mintea. Orice altă rugăciune nu este rugăciune aşa că binevoiţi de lucraţi şi nu vă leneviţi". Culegere de scrisori, ed. 5, nr. 901

„Dacă nu munceşti şi nu osteneşti pentru ca să se pecetluiască în mintea şi în inima ta acest Nume înfricoşător, atunci în deşert te ocupi de tăcere, în deşert cânţi, posteşti şi priveghezi. Intr-un cuvânt, toată osteneala călugărului nu înseamnă nimic fără o astfel de lucrare şi fără gândul la Dumnezeu". Matericon, 1908, pg. 26

„Rău fac acei ce se consideră liberi de obligaţia acestei lucrări. Ei înşişi constituie cauza propriului lor eşec şi a faptului că lucrarea lor nu dă roade. Varsă sudoare dar nu văd roade şi, în curând, se răcesc şi totul se sfârşeşte". Calea spre mântuire, pg. 246

„Această rugăciune să o lucreze fiecare, nu numai monahul, ci şi mireanul. Acesta nu este un lucru mare, ci simplu. Rugăciunea lui Iisus nu este făcătoare de minuni, ci, ca oricare rugăciune scurtă, este cuvântătoare şi exterioară însă poate trece în cea a minţii şi a inimii". Culegere de scrisori, ed. 2, nr. 320

3. Ce loc ocupă Rugăciunea lui Iisus printre celelalte rugăciuni?

„Ea este cel mai uşor mijloc spre dobândirea rugăciunii neîntrerupte. Această rugăciune are mai multe faze. Prima fază - rugăciunea trupească - constă mai mult în citire (rostire cu voce, n.trad.), stat în picioare, metanii. Atenţia se îndepărtează, inima nu simte, dorinţa dispare... Aici este nevoie de răbdare, muncă şi sudoare. A doua fază este rugăciunea atentă: mintea obişnuieşte să se adune în vremea rugăciunii şi o pronunţă conştient pe toată fără a se împrăştia. Atunci, atenţia se contopeşte cu cuvântul şi vorbeşte de la sine. A treia fază este rugăciunea simţurilor: de la atenţie se încălzeşte inima şi ceea ce acolo este în gând, aici se transformă în simţire. Şi iată un sfat pe care-l oferă Sfinţii şi-i valabil pentru toţi: să nu treci cu vederea toate aceste etape, iar atunci când apare simţirea întrerupe orice altă lucrare (cititul, meditatul) şi stai în ea...

Prin atenţia către aceste manifestări ale rugăciunii se coace simţul de educaţie în rugăciune, iar prin neatenţie ea se risipeşte. Oricât de perfecţionat nu s-ar considera cineva în lucrarea rugăciunii, regula lucrării ei niciodată nu trebuie uitată şi lăsată, ci să o faci aşa precum este indicat şi să începi întotdeauna cu rugăciunea lucrătoare. Apoi, urmează cea a minţii şi, în sfârşit, vei dobândi-o şi pe cea a inimii. Fără acestea, se vor risipi şi toate celelalte şi omul va crede că se roagă în continuare, dar în realitate nu va fi aşa... Cel mar uşor mijloc de dobândire a continuităţii rugăciunii este de a o deprinde şi a o înrădăcina în sine". Calea spre mântuire, pg. 242-243

4. Principala condiţie de a reuşi în lucrarea Rugăciunii lui Iisus

„Rugăciunea lui Iisus se poate ridica la aceste trepte pe care le-am nominalizat, dar locul ei de bază se găseşte în rugăciunea neîncetată. Principala condiţie de a reuşi în lucrarea rugăciunii este curăţirea inimii de patimi şi de orice atracţie spre ceva senzaţional. Fără aceasta rugăciunea va rămâne întotdeauna pe prima treaptă: la cea citită sau vorbită. In măsura în care se va curăţa inima, rugăciunea citită (vorbită) va trece în rugăciunea minţii, iar când ea se va curăţa definitiv atunci va începe să lucreze şi rugăciunea neîncetată". Culegere de scrisori, ed. 2, nr. 243

5. Când Rugăciunea lui Iisus este mai puternică decât celelalte rugăciuni? Calea spre mântuire

„Căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide. Fierarul ştie că dacă va bate insistent cu ciocanul atunci va ieşi un cui... Iar cel ce râvneşte la cele duhovniceşti, nicidecum nu poate spune: voi face asta şi cealaltă şi iată ce voi primi. Zbate-te ca peştele pe uscat căutând, dar vei primi ceea ce este plăcut Domnului la vremea cuvenită. Acestea să ţi le scrii în inimă. Să cauţi să strigi cu zdrobire de inimă, cu umilinţă şi cu credinţă neîndoielnică, şi atunci Domnul îţi va da tot ceea îţi este de folos. Iar când îţi va reuşi ceva, nu este al tău acel lucru. Chiar dacă Domnul nu-ţi va da nimic, fie aceasta spre slava Lui. Mântuirea ta trebuie să o dai în mâinile Domnului, aceasta este cea mai sigură, mai bună şi mai înţeleaptă cale". Culegere de scrisori, ed. 5. nr. 771

6. Domnul este aproape, chiar în inimă

„Ce trebuie să căutăm? O comunicare vie şi simtibilă cu Dumnezeu. Aceasta ne-o va da harul lui Dumnezeu, dar este necesar ca şi noi înşine să ne ostenim pentru aceasta. în ce direcţie este indicat să ne îndreptăm osteneala? în aceea de a fi mereu cu gândul la Domnul Care este alături, chiar în inimă.

Cea dintâi osteneală este aceea de a ne dezvolta deprinderea în rostirea neîncetată a Rugăciunii lui Iisus. Aşadar începeţi-o, repetaţi-o necontenit, dar totul să fie cu gândul la Dumnezeu. Şi atât. Asta-i tot". Culegere de scrisori, ed. 5, nr. 896

7. Căldura în inimă

„Ce caută toţi prin Rugăciunea lui Iisus? Ca să se adâncească în inimă focul haric şi să înceapă rugăciunea neîncetată. Prin aceasta se şi apreciază starea harică. Trebuie să ştim că Rugăciunea lui Iisus, atunci când scânteia dumnezeiască cade în inimă, se aprinde în flacără. De una singură ea nu poate da scânteia, ci doar contribuie la primirea ei. Prin ce contribuie? Prin aceea că adună gândurile la un loc şi-i oferă sufletului posibilitatea de a sta în faţa lui Dumnezeu şi de a merge în prezenţa Lui". Culegere de scrisori, ed. 5, nr. 911

„Când atenţia coboară în inimă, concentrează acolo într-un singur punct toate puterile sufletului şi ale trupului. Această concentrare a întregii fiinţe umane într-un singur loc produce senzaţia unei deosebite simţiri, care de fapt este începutul căldurii viitoare. La început uşoară, această simţire se întăreşte tot mai mult, capătă puteri, se adânceşte şi din starea rece de altă dată, trece într-o simţire caldă, atrăgând la sine atenţia. Astfel se întâmplă că la început atenţia este ţinută în inimă prin încordarea voii, iar prin puterea ei, atenţia naşte căldură în inimă. Apoi această căldură ţine atenţia fără a depune mari eforturi. Mai apoi, atenţia şi căldura, convieţuiesc şi se susţin reciproc. Imprăştierea atenţiei răceşte căldura, iar împuţinarea căldurii slăbeşte atenţia. De aici apare o lege a vieţii duhovniceşti. Deprindeţi inima să-L simtă pe Dumnezeu şi întotdeauna vei avea gândul la El... Iată întrebarea! Este oare această căldură duhovnicească? Sigur că nu. Ea este obişnuită, trupească. Ea poate fi numită duhovnicească doar atunci când este însoţită de mişcările duhovniceşti ale rugăciunii".

8. Stări de extaz să nu cerem cu insistenţă

„Tot ceea ce trebuie să căutăm prin rugăciune este de a sădi în inimă simţul liniştii cald faţă de Dumnezeu, şi să ne străduim să nu-l pierdem. Să nu cerem cu insistenţă diverse mişcări şi stări de extaz. Iar atunci când Domnul ne va trimite deosebite stări la rugăciune, atunci să mulţumim pentru ele, să nu ni le atribuim nouă, iar când se vor îndepărta de la noi să nu ne întristăm foarte mult ca de o mare pierdere, ci întotdeauna cu smerenie, să ne coborâm la acel simţământ liniştit către Dumnezeu".
Răspunsuri la întrebările monahului despre rugăciune, m. 910, pg. 47

9. Căldura duhovnicească

„Căldura harului este deosebită, şi, de fapt, ea este cea duhovnicească... Ea este departe de trup şi nu provoacă în el schimbări considerabile, dar se manifestă printr-un simţământ fin şi dulce. Printr- un astfel de simţământ oricine poate să descopere şi să deosebească această căldură". Culegere de scrisori, ed. 2, nr. 244

„Aceasta să o facă fiecare, îndreptându-şi toată atenţia spre acţiunile duhovniceşti şi simţuri, acţiuni care vor trece prin suflet şi prin trup asemenea răcorii plăcute de dimineaţă".

10. Arderea duhovnicească

„Când inima arde cu flacără duhovnicească pentru Domnul, aceasta înseamnă dragoste faţă de El. Ea se aprinde din momentul în care Domnul se atinge de inimă. După cum El este dragostea desăvârşită, atunci şi atingerea Lui de inimă aprinde această dragoste faţă de El. Iar din dragoste porneşte şi aprinderea inimii către El. Toate acestea trebuie să constituie obiectul căutării noastre". Culegere de scrisori, ed. 8, nr. 1338

11. Când şi cum se altoieşte în inimă Rugăciunea lui Iisus. Neobservarea reuşitei

„Atunci când ea se altoieşte în inimă, înăuntrul ei nu mai sunt întreruperi, ci una şi aceeaşi rugăciune şi iarăşi rugăciune. Oare ea se altoieşte?! Şi cine oare ştie cum? Dar ea totuşi se altoieşte. Cel ce o lucrează conştientizează acest lucru, neştiind de fapt cum s-a întâmplat aceasta - prin osteneală şi aflarea în faţa Domnului, prin repetarea necontenită a rugăciunii?" Culegere de scrisori, ed. 5, nr. 787

„Cum apare timp liber, treci iarăşi la rugăciune, şi aşa vei reuşi".

12. Unora li se dă repede rugăciunea, altora mai greu

„Să ştiţi că rugăciunea minţii din inimă unora li se coboară în inimă mai repede, iar altora mai greu. Cunosc trei persoane: prima a dobândit-o doar cum a început a o spune, a doua în şase luni, iar a treia în peste zece luni. Iar unui mare Stareţ i s-a dat abia peste doi ani. De ce se întâmplă astfel? Ştie doar Unul Dumnezeu".
Culegere de scrisori, ed. 5, nr. 937

13. Termenul se ia în măsura puterilor şi a râvnei

„Nu-ţi impune o anumită perioadă de timp pentru a avea succese în lucrarea acestei rugăciuni. Impune-ţi doar să munceşti şi să te osteneşti. Vor trece luni şi ani până ce se vor arăta începuturile reuşitei. Unul din stareţii atoniţi zicea că au trecut doi ani de osteneală până când a simţit o căldură în inimă; la altul aceasta s-a întâmplat într-o perioadă de numai opt luni. La fiecare aceasta se întâmplă în măsura puterilor lui şi a stăruinţei pe care o depune în această lucrare".

14. Cu întreruperi şi fără de rost

„Important este să începem lucrarea şi să nu ne lăsăm de ea. Cum se procedează atunci când se pune stavilă sau se zăgăzuieşte un heleşteu? Incearcă să-l pună cât mai repede ca să nu treacă apa. Dar dacă vom pune un pumn de pământ şi vom lăsa lucrul, atunci apa îl va spăla şi dacă iarăşi vom pune altul, la fel apa îl va spăla. Aşa se va întâmpla la nesfârşit şi nu vom mai reuşi să facem barajul. Acelaşi lucru aplicaţi-l şi faţă de suflet. Curentul gândurilor este ca un râu. Se varsă într-un mod foarte rapid din minte în inimă. Este necesar a-l opri şi de a nu-l mai lăsa să treacă. Dar dacă îl ţinem puţin şi apoi îi dăm drumul din nou, nu vom obţine nimic de folos. Este asemenea cu a construi şi apoi a dărâma".

15. Desăvârşirea şi rugăciunea au loc împreună cu celelalte virtuţi

„Dacă ne vom purta cu nepăsare faţă de rugăciune, atunci niciodată nu vom spori în lucrarea ei. Ţine minte: rugăciunea de una singură nu se poate desăvârşi, ci doar împreună cu celelalte virtuţi. Pe măsura desăvârşirii virtuţilor, se desăvârşeşte şi rugăciunea. Importante sunt: întreaga înţelepciune, smerenia, înfrângerea, omorârea trupului, răbdarea şi dragostea. Când vor fi acestea vor apărea şi celelalte, iar odată cu ele şi rugăciunea".

16. Se dă prin Sfintele Taine

„Adevărata rugăciune a inimii este un dar al harului care se dă prin Tainele Mărturisirii şi a împărtăşaniei... Ceea ce ne dă harul noi nu putem dobândi în urma ostenelii noastre. Acestea din urmă ne pregătesc doar pentru primirea darului, iar după primirea lui îl încălzesc împreună cu Tainele".

17. Cum se alege pravila? .Noţiuni generale

„O parte din timpul oferit pentru pravilă împarte-l în aşa fel încât să atribui o parte şi Rugăciunii lui Iisus. Spune o parte din rugăciune înainte de a-ţi face pravila şi o parte după pravilă. Numărul rugăciunilor şi timpul în care să o spui îl apreciezi singur sau după sfatul părintelui duhovnic. La început nu-ţi «prescrie» un număr mare de rugăciuni, dar pe măsură ce te vei îndulci cu ea mai adaugă la acest număr câte puţin. Iar dacă îţi va apărea dorinţa de a zice un număr mare de rugăciuni, atunci nu refuza dorinţa pe care o ai. Nu trebuie neapărat să fie aceasta ca o pravilă permanentă. Tu să le zici ori de câte ori vei avea acea dorinţă arzătoare în inimă de a spune un număr mai mare de rugăciuni decât cel stabilit.

Nu te strădui să zici cât mai repede rugăciunea. Spune-o rar şi cu îngăduinţă ca şi cum ai sta în faţa cuiva important şi i-ai cere ceva. Nu te îngriji doar de cuvinte, ci, mai mult chiar, de aceea ca mintea să pătrundă în inimă, şi să stea în faţa lui Dumnezeu Care este prezent cu o deplină conştientizare a măreţiei, adevărului şi harului pe care-L are. Lucrând această rugăciune, fie în cadrul pravilei, fie aparte, impune-ţi o poziţie anume: la fiecare rostire a ei fă câte o închinăciune; zece închinăciuni mici şi o metanie şi tot aşa până vei termina". Războiul nevăzut, pg. 209-210

„Să ne împovărăm cu numărul rugăciunilor şi al metaniilor sau să ne îngrijim mai mult de atenţia la rugăciune?

Fără concentrarea atenţiei, rugăciunea nu mai este rugăciune. De aici rezultă că acest factor este important. Dar totuşi trebuie să ne impunem şi un număr anume de rugăciuni şi de metanii. Acest lucru este valabil pentru rugăciunea făcută acasă. Iar pentru a spori în lucrarea rugăciunii, trebuie să mergem la toate slujbele din biserică şi acolo să petrecem cu evlavie în rugăciune". Culegere de scrisori, ed. 5, nr. 898

Fragment din cartea "Calea rugaciunii launtrice. Manualul isihiei", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Calea rugaciunii launtrice. Manualul isihiei"

• Rugaciunea lui Iisus
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea lui Iisus
  Publicat in : Credinta
• Rugaciunea lui Iisus - fundamentul isihasmului
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Talcuire la Rugaciunea lui Iisus
  Publicat in : Religie