Daca as muri in starea in care ma simt acum, m-as mantui. Si nu ar fi meritul meu. Tocmai m-am intors de la inmormantarea parintelui Bartolomeu, mitropolitul Clujului. Nici la hirotonie nu am simtit starea de acum. Nici de Pasti. Niciodata. Vladica mi-a transmis o extraordinara seninatate in fata mortii; ceva de nedescris. Desi sunt -8 grade Celsius afara, inima e incandescenta. E singura parte a corpului care nu a inghetat.
Chiar de mai devreme, mergand spre catedrala, am avut sentimentul ca e o zi ca de Pasti. Era asa putina circulatie in marele oras. Strazile erau goale, parca toti se odihneau. Sau se rugau. Acasa la TV sau la biserica mitropoliei. A fost pentru prima data in 18 ani cand nu am simtit nici o privire ciudata sau curioasa fata de vesta mea preoteasca ca seminarist sau fata de reverenda acum. 18 ani. Exact perioada in care vladica a fost pastorul nostru bland si bun. Nimeni nu se uita chioras la mine, ca pana acum, ca si cum stiau, erau intelesi intre ei, erau siguri ca merg spre inima orasului, pentru a-mi face o transfuzie de lumina. Nu aveam nici un secret fata de ei. Se uitau la mine cum ma grabesc si parca ma incurajau, ma mandatau sa duc si rugaciunile lor. Desi poate multi nu se mai rugasera din copilarie.
Este o emulatie in cetate, trebuie sa recunosc. Pacat ca a fost nevoie de moartea Crainicului meu pentru asta. Ajuns in Casa Domnului, am simtit o energie care ma mistuia. Nu stiu daca au simtit-o si altii. Cameramanii care fumau sau reporteritele care radeau, nu cred. Oameni necunoscuti, pe care ii vedeam pentru prima data, ma salutau: Doamne ajuta! Dumnezeu sa il ierte! Nu era ceva formal, ca asa se face, asa se zice. Simteam o vibratie sfanta.
Am vazut multi oameni plangand ca dupa tatal lor. Oameni care l-au iubit pe vladica Bartolomeu, care i-au ascultat predicile, care l-au avut drept reper. Studenti si fosti studenti care revin in Cluj doar pentru a-l mai auzi. Acum va vorbi in inima lor. Maestrul si-a format ucenicii, acum isi trimite apostolii in misiune. Am stat langa multi parinti tineri cu bebelasi in brate, desi era ger, langa tineri liceeni pe care nimeni nu i-a obligat sa vina aici. Doar nu castigase echipa nationala. Dar asa au simtit. Am simtit multi oameni in rugaciune autentica.
Sunt sigur ca emotia mea sacra se datoreaza miilor de oameni care se rugau la unison. Nu poti sa nu te detasezi de mundan in aceste conditii. Nu poti sa nu te lasi inaltat de lacrimile lor, care, desi erau fierbinti, inghetau instantaneu pe obraz, pentru a scanteia mai apoi in inima. E prima data cand particip la o rugaciune atat de reusita, atat de eficienta.
Si ma e ceva: sute de calugari, majoritatea mari duhovnici. Am stat in preajma lor. M-am desfatat de roua duhului lor smerit. Si e din nou inca o premiera pentru mine: tot Sfantul Sinod in fata mea, la doi metri de mine. Orice s-ar mai barfi, promit sa nu ii vorbesc niciodata de rau. I-am simtit pe toti marcati, pe toti rugandu-se. Mi s-au parut foarte smeriti, simpli. Erau monahi care asteapta cu nadejde Invierea pe care Crainicul meu deja a gasit-o. Ierarhii nostri m-au bucurat, m-au luminat, mi-au transformat ziua int-un Paste deosebit, intr-un cristal incandescent menit sa echilibreze dansul sufletului meu pe gheata.
Cred ca a fost cea mai mare concentrare de teologi, duhovnici, preoti, mireni de la ingroparea parintelui Cleopa si a patriarhului Teoctist incoace. Da, exista credinta, exista roade ale credintei. Exista har care iarta. Exista mantuire. Dar exista si pregustare a fericirii. Parinte Bartolomeu, pomeneste-ne in rugaciuni, acolo, la altarul Tatalui, unde predici atat de minunat si de miscator, alaturi de ocrotitorul tau, sfantul Ioan Gura de Aur.
Marius Matei
Marius Matei
-
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Viata de apoi in Babilonul antic
Publicat in : Babilonieni si Asirieni -
Viata de apoi in budism
Publicat in : Budism -
Viata de apoi la Celti
Publicat in : Celtii -
Viata de apoi in China antica
Publicat in : Confucianismul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.