Lupta noastra este impotriva duhurilor rautatii, iar armele sunt spirituale. Taria noastra este in Domnul (Efeseni 6, 10): ne vom imbraca cu armura lui Dumnezeu, ca sa putem infrunta uneltirile diavolului. Anxietatea lumii a fost vindecata pe Cruce: restul e lipsa de vointa. Vom pasi incinsi cu adevarul (Efeseni 6, 14): vom stinge toate sagetile aprinse ale celui rau. Mai mult: suntem imputerniciti din partea lui Hristos (2 Corinteni 5, 20).

Secretul luptei: Fiti cumpatati si privegheati! (1 Petru 5, 8). Mancare pentru trupul nostru mai putina, nevointa sporita: Staruiti in rugaciune! (Coloseni 4, 2). Dar nu posomorati, nemultumiti sau hrapareti: Fiti mereu plini de bucurie! (1 Tesaloniceni 5, 17).

Sa fim fii ai adevarului. Minciuna sa fie departe de noi: lipsa adevarului e potrivnica unirii intre crestini (Efeseni 4, 25). Cat priveste pornirea spre manie, trebuie stapanita, inainte de a deveni o greseala impotriva dragostei fata de aproapele. Peste mania noastra sa nu apuna soarele! Nu cedam teren lui Veliar: din manie se naste ura, iar prin ura mincinos-vicleanul intra in inima. Cel ce sterpelea, sa nu mai fure, ci sa munceasca cinstit. Nu vom intrista Duhul divin: ura profaneaza templul (omul a devenit sanctuar). Cuvintele murdare nu ne caracterizeaza: ne luptam sa fim imitatori ai Neatinsului, precum niste copii dragi. Suntem chemati la o desavarsire necontenita, prin viata virtuoasa si evitarea raului. Asadar, vom fugi si de destrabalare, dar si de iubirea de bani (omul avar ramane idolatru). Vom psalmodia in inima noastra, pentru ca Edenul sa debuteze dinlauntrul nostru. Pliniu cel Tanar are dreptate: noi, crestinii, avem obiceiul sa ne adunam pentru a canta imne in cinstea lui Hristos-Dumnezeu, Cel ce ne curateste inima de orice lucru rau. Inceputul bucuriei noastre este Ierusalimul (Psalmi 136, 6). Viata ca un psalm al inimii smerite: Doamne, scoate din temnita sufletul meu. Voi, tineri, binecuvantati pe Domnul! Pe prunci ii pazeste Cel Vechi de Zile. Slava Tie, Doamne, Cel ce ne auzi in necaz! Vom trai, caci peste noi vor veni indurarile Tale (Psalmi 118, 62). Ravna casei Tale ne-a topit. Ne vom pune nadejdea in Tine, Doamne, din toata inima noastra. Inima umple-o de iubire, Tata ceresc! Plina o fa cu acea dragoste, pe care nici marea nu o poate stinge.

Iubitilor, dragostea invinge bogatia, dar bogatia nu poate invinge dragostea. O femeie lacoma a pustiit o pestera plina de aur, dar si-a uitat copilul acolo! Cand vezi doar dolari, uiti esentialul. Daruri in timp de post pentru Mire: dragostea, buna intelegere, bucuria si lumina! Mai ales, aceste daruri sa le oferim fratilor Lui: un zambet, o incurajare, o paine, o haina. Sa nu postim fara tragere de inima. Ca daca rasplata nu vine, nu e vina Cerului, ci a penitentului. Cuviosul Paisie Aghioritul ne aminteste ca un crestin trebuie sa nu fie iubitor de bani si sa aiba dragoste, multa-multa dragoste. Cine il va vadi pe un asemenea crestin de sminteala? Mantaua ne e plina de "gloante", dar nu am murit. Semanam cu vitelul legat in siguranta si tihna livezii: scoatem tarusul si alergam bezmetici, pana ne sfasie fiarele.

Fiind noi inca la inceputul stradaniei, avem nevoie de intermedierile sfintilor. Fara credinta, vom derapa cu siguranta pe poleiul ateismului si iesirea in decor s-ar putea sa nu fie tocmai placuta. Parintilor, rugati pe Sfantul Stelian sa va ocroteasca pruncii! Cei apostati, luati aminte la Iacob Persul, cel care s-a pocait de lepadarile jalnice. Cu totii, sa ne punem nadejdea in Maica Domnului, fantana limpede a nemuririi. Sa avem curajul Sfantului Paramon de a demasca paganatatea. Bucura-te Ecaterina, ca Mirele ti-a deschis usile Raiului! Sfintilor, rugati-va sa dansam si noi, intunecatii, in camarile ceresti. Hora invingatorilor: lanturile robiei nu le mai sarutam. Postul este mai mult decat o conjuctura buna de a nu ne mai intoarce la necumpatari: este un act de cult.

In fiecare an, de pomenirea Sfantului Clement Romanul, apa se indeparteaza de la tarm ca la trei mile, incat poti merge ca pe jos. Departandu-se marea, poporul intra bucuros si savarseste praznuirea sfantului. Intr-un an, a fost uitat acolo un copil mic. Apa a revenit si parintii si-au plans pruncul! Peste un an, tot de pomenirea sfantului, apa se retras din nou: pruncul era viu! Sfantul Clement il hranise si il ferise de fiarele marii. Te cinstim sfinte al lui Dumnezeu, pentru ca ai lepadat haina dezmierdarii. Bucura-te sfinte, ca te-ai aprins de ravna credintei! Te cinstim omule divin, ca focul necredintei l-ai stins pana la cenusa. Bucura-te sfinte, strugure copt al vietii!

Marius Matei

 

.