Biserica Ortodoxă nu poate să rămână deoparte faţă de tot ceea ce se întâmplă sau se discută în societatea noastră cu privire la această temă a eutanasiei. Desigur, Biserica Ortodoxă, care se distinge vădit de celelalte confesiuni creştine, nu se grăbeşte să pună hotare ştiinţei sau să exprime opinii care ar putea fi, după scurt timp, respinse. Ea urmăreşte cu mult discernământ aceste fenomene şi eforturile ştiinţei medicale de a-l ajuta pe om, însă subliniază faptul că înşişi medicii trebuie să stabilească limite realizărilor şi lucrării lor, iar atunci când este necesar, stabileşte ea însăşi cadrele bioteologice referitoare la aceste probleme actuale.

In ultimii ani, anumiţi clerici de diverse grade, precum şi teologi laici, oameni de ştiinţă sau nu, s-au ocupat în mod independent de problema eutanasiei şi şi-au expus reflexiile lor. Şcolile teologice s-au interesat la rândul lor de aceste probleme bioetice. De asemenea, Biserica Greciei a instituit o Comisie Sinodală de Bioetică sub conducerea Î.P.S. Nikolaos, Mitropolit de Mesogeia şi Lavreotiki, comisie în care s-a discutat cu atenţie problema bioetică a eutanasiei. Comisia Sinodală a redactat un text foarte interesant, care face cunoscută învăţătura Bisericii cu privire la acest subiect şi exprimă, de asemenea, atitudini filantropice referitoare la tema morţii, în acelaşi timp, Sfântul Sinod a organizat o conferinţă de succes la care au fost invitaţi să-şi expună opiniile oameni de ştiinţă din toate sectoarele medicinei, ca şi din alte domenii ale ştiinţei, şi ale cărei acte au fost publicate într-un volum de o însemnătate deosebită. De asemenea, ulterior unei propuneri în acest sens, tema eutanasiei s-a discutat şi într-o şedinţă a Ierarhiei Bisericii Greciei.

Doresc să expun în continuare cinci aspecte teoretice de bază ale învăţăturii Bisericii relativ la această problemă actuală a eutanasiei.

1. Viaţa nu este o creaţie a noastră, ci un dar al lui Dumnezeu, de aceea nu avem drepturi exclusive asupra ei. Dumnezeu este stăpânul vieţii şi al morţii, şi nimeni altul. Acesta deţine, am putea spune, Copyright-ul, ca Cel ce ocârmuieşte viaţa. Sfântul Ioan Damaschin vorbeşte despre diferenţa dintre „ale noastre”, cele ce sunt în puterea noastră, şi „cele ce nu sunt ale noastre ”, adică cele ce nu sunt în puterea şi în responsabilitatea noastră. Cu siguranţă, darul vieţii face parte din cele ce nu se află în stăpânirea noastră, aparţinându-i, aşadar, în exclusivitate lui Dumnezeu.

2. Viaţa biologică nu trebuie absolutizată. Cunoaştem că istoria omului nu se încheie o dată cu moartea, ci continuă şi dincolo de aceasta, şi putem sublinia că viaţa de după moarte are o mare valoare şi însemnătate. Astfel, percepem şi abordăm procesul morţii ca pe dobândirea şi continuarea unei alte vieţi. Rugăciunea Bisericii este grăitoare: „Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos... ”. Chipul sfârşitului acestei vieţi se află în relaţie cu modul în care omul îşi săvârşeşte viaţa şi cu starea lui înaintea înfricoşătorului scaun de judecată al lui Hristos. Chiar şi o mică rugăciune a omului la sfârşitul vieţii sale îi poate oferi o perspectivă diferită, veşnică. Prelungim viaţa deoarece nădăjduim în desăvârşire şi mântuire.

3. Durerea este foarte folositoare şi rodnică în viaţa omului, dacă acesta ştie să o întâmpine. Din nefericire, discursul despre eutanasie este în floare în societăţile modeme, care au exclus durerea ca pe ceva nedemn. Este important să pomenim că celebrul psihoterapeut Victor Frankl a susţinut opinia că durerea constituie o problemă existenţială fundamentală şi prin ea i se oferă omului o şansă unică pentru împlinirea lui lăuntrică. El accentuează că omul nu trebuie să se străduiască să evite durerea, ci mai degrabă să fie dispus să sufere în viaţa sa, cu gândul că, neîndoielnic, durerea are un sens. Susţine, chiar, că atunci când se confruntă cu o boală incurabilă, omului i se dă ocazia „să-şi împlinească chiar cel mai adânc sens al său Cei mai mulţi oameni caută satisfacţia, plăcerea, şi se feresc de durere, dar este neîndoielnic că abordarea corectă a durerii dă un alt sentiment al vieţii, mai deplin şi mai autentic.

4. Intreg procesul morţii, oricât de chinuitor ar fi, nu constituie timp pierdut. Pentru bolnav este un timp de pregătire pentru intrarea într-un alt „tărâm” al vieţii, iar pentru familie şi apropiaţi, o ocazie de a-şi exprima afecţiunea, dragostea şi compasiunea faţă de cei dragi. Copiii, de pildă, au ocazia unică de a-şi plăti „datoriile”, răsplătindu-şi părinţii cu dragostea lor. Experienţa a arătat că, de cele mai multe ori, la patul de suferinţă al unei persoane aflate pe moarte se restabilesc prieteniile şi sporesc tandreţea şi dragostea pe care viaţa socială modernă tumultoasă şi încărcată de stres le distruge. Se face pledoaria eutanasiei în societăţile în care stăpânesc lipsa de dragoste, imoralitatea şi individualismul.

5. Atunci când ne aflăm înaintea tainei morţii unei persoane, mai ales în spital sau într-o Unitate de Terapie Intensivă, înţelegem că, atât pentru medici şi asistenţi, cât şi pentru familia bolnavului, există o serioasă dilemă, care este „prelungirea vieţii sau împiedicarea morţii?”251. Adică, prin mijloacele ştiinţei medicale se urmăreşte să se prelungească viaţa sau să se împiedice moartea? E o teribilă dilemă, care cere din partea cuiva mult discernământ, dragoste şi frică de Dumnezeu pentru a-i răspunde. Desigur, răspunsul are legătură cu posibilitatea sau imposibilitatea tratamentului, cu sensul prelungirii vieţii şi cu întrebarea despre dreptul pe care îl are cineva să împiedice moartea atunci când aceasta vine năvalnic şi este îngăduită de Dumnezeu, şi, de asemenea, are legătură cu pocăinţa omului.

Nota: 251 Vezi Dimitrios Matamis, în vol. Problema eutanasiei, Ed. Apostoliki Diakonia, p. 53.

Fragment din cartea "Bioetica si bioteologie", Editura Christiana

Cumpara cartea "Bioetica si bioteologie"


 

• Legatura interioara dintre Moartea si Invierea Domnului
  Publicat in : Dogma
• Cu moartea pe moarte calcand
  Publicat in : Religie
• Moartea mea intre Dumnezeu si mine
  Publicat in : Editoriale
• Moartea jertfelnica a lui Hristos, cea mai mare coborare a Lui la noi
  Publicat in : Patimile lui Hristos
• Rugaciune la moartea unuia din soti
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: