Oră de religie sau oră de educaţie religioasă nu e acelaşi lucru? Şi cum putem măsura religia în note?

Eu n-o numesc oră de religie; îmi repugnă termenul! Vă spun ceea ce i-am spus unei distinse domnişoare de cultură europeană, care a zis că n-ar mai trebui ora de religie: „Doamnă - şi vă spun lucrul acesta, ca să înţelegeţi -, când unui copil îi este sete, îi dai un pahar cu apă sau o hartă pe care-i desenezi un izvor la care e posibil " să fie apă?" „Ii dau un pahar cu apă!" „Da? Asta e diferenţa!" Ora de istoria religiilor e harta cu direcţia. Educaţia creştină e apa. Prefer să-i zic oră de educaţie creştină şi ca să anulăm, într-un fel sau altul, toate discuţiile celorlalţi. Pentru că nu cred că e cazul în care copiii noştri să înveţe kama sutra chiar în clasa a IV-a. O să facă acum manualul de sexologie şi o să aibă kama sutra medicinii moderne.

Iar copilul trebuie să ştie că e apreciat. Cea mai bună metodă de a da notele eu vă spun care e: câte un zece la fiecare prezenţă. „Eşti în clasă? Bravo! Zece!"„Păi, Părinte, dar n-am făcut nimic!" „ Te creditez! Chiar dacă ştiu că n-ai ştiut de zece, eu ştiu că ora viitoare vei şti de unsprezece!''Vă daţi seama?

Am avut la un moment dat probleme cu inspectoarea - dar nu probleme serioase, ci aşa, în glumă - pentru că am trecut un 11 odată unui copil în catalog. Domnule, mi-a vorbit o fată la ora de religie - o baptistă! Eu sunt adeptul să-i ascultăm şi pe ceilalţi. Fata aia atât i-a incitat pe ortodocşii aceia adormiţi şi plini de tradiţii, că şi-au cumpărat toţi Biblii şi au început să citească! Şi am zis: Fată, eu n-am putut să fac ce-ai făcut tu! Unşpe! Şi i-am trecut unşpele în catalog. Şi-a zis: „Părinte, ce faceţi?" „Doamnă, la mine nu scrie că la religie notele sunt de la 1-10!" Sigur că poţi să încurajezi cu note. După cum poţi să-i şi descurajezi - cunosc cazuri. Cunosc copii care au făcut religie cu celebri profesori; copiii mi-erau foarte apropiaţi. Dar i-am lăsat, n-am comentat. Am avut momente în care cred că, dacă îl luam de urechi, era prea puţin. Dar trebuie să-mi tai exact această vulnerabilitate de a crede întotdeauna ca e bine numai cum spun eu. Stau şi îi ascult. Unii au argumente, unii n-au deloc. In schimb, ce pot să vă spun în mod sincer e că după toate chestionarele aplicate, după toate discuţiile, cum se cheamă analiza longitudinală a chestionarelor din şcoli, docimologică şi epistemiologicâ, copiii iubesc ora de religie şi pe profesorul de religie. Când proful de religie e beton, e cel mai iubit dintre pământeni - volumul I, II, III şi IV! N-are egal în şcoală! Nu-l bate nimeni!
Eu merg prin licee cu o plăcere deosebită! M-au întrebat unii: Ce faci, bă, acolo? Prima dată m-au întrebat ce caut la penitenciare, ca să nu zic la puşcării, şi le-am zis: Vreau să devin un păstor bun şi nu pot să fiu un păstor bun dacă nu văd şi oile rănite! Trebuie să văd accidentele!

Pr. Constantin Necula
Libertate si mântuire, Editura Agnos

Cumpara cartea "Libertate si mântuire"

.

• Ora de religie din scolile romanesti
  Publicat in : Religie
• Invatatura crestin-ortodoxa si ora de religie
  Publicat in : Editoriale
• Cateva indemnuri si ganduri privind ora de religie pentru copiii Bisericii noastre
  Publicat in : Religie
• Ora de religie salvata
  Publicat in : Editoriale