Istoria nu se scrie doar în monumentele trecutului, pe hârtie, pergamente sau pietre. In paralel cu aceste creaţii ale mâinilor omului, istoria este fixată cu totul altfel în gene. Studierea genelor este realizată de ştiinţa numită Genetica. Această ştiinţă încearcă să explice felul în care s-a dezvoltat specia Homo Sapiens în ultimele milenii, iar, dacă ar putea, chiar în ultimele zeci de mii sau chiar sute de mii de ani. Şi se pare că acest lucru îi reuşeşte.
l.ProtomamaX
La sfârşitul secolului al XX-lea, grupul lui Alan K. Wilson, profesor la Universitatea Berkeley din California, a făcut cercetări ale ADN-ului la mitocondriile celulare. Amintim că mitocondriile sunt elemente ale celulei care servesc drept staţii energetice şi se află în afara nucleului acesteia, moştenite fiind doar din celula-ou maternă.
Mitocondriile spermatozoidului sunt distruse în momentul fecundării. Această circumstanţă permite vizionarea tuturor strămoşilor omului pe linie maternă şi, respectiv, o privire într-un trecut foarte îndepărtat.
A. Wilson şi colegii aii adunat mostre de la 182 de ADN-uri mitocondriale de diferite tipuri, primite de la 241 de oameni. In cadrul experimentului au fost incluşi reprezentanţi ai celor trei rase umane şi a 42 de naţionalităţi. Naţiunile relativ noi nu au fost studiate, deoarece acestea sunt mult mai omogene decât cele vechi. Făcând analiza comparată, A. Wilson a construit un arbore genealogic. Acesta dădea mărturie despre faptul că toţi cei aproape şapte miliarde de oameni actuali provin de la o singură femeie. Mai demult (judecând după viteza cu care survin mutaţiile genetice, cam cu 140-250 de mii de ani în urmă) aceasta trăia în Africa de Est, în zona Keniei şi Tanzaniei. Autorul descoperirii a numit-o pe protomamă „Eva mitocondrială". Deşi, de dragul adevărului, trebuie să remarcăm că el nu afirma că ea ar fi fost singura femeie de pe pământ1.
Este totuşi indiscutabil că acest cod al moleculei ADN din mitocondri este acelaşi la toţi oamenii de pe pământ, indiferent de rasă, naţionalitate, vârstă sau sex. Europenii, asiaticii, africanii, americanii, australienii au toţi, fără excepţie, aceeaşi protomamă. Aceasta a fost un om la fel ca noi2. Versetul biblic: Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii (Fac. 3,20) a primit o fundamentare ştiinţifică exactă.
In continuare, studierea genelor a condus la o nouă descoperire senzaţională. Cercetătorii japonezi din cadrul Universităţii pentru studiul primatelor au constatat că genotipul a doi oameni din două părţi opuse ale lumii este mult mai asemănător decât cel a două gorile din aceeaşi pădure africană. Specialiştii presupun că ADN-ul oamenilor coincide în proporţie de 99,9%. Diferenţa este doar de 0,1%! Dar şi aşa, acest număr înseamnă trei milioane de nucleotizi în lanţul ADN!3 De aici tragem concluzia că nu există oameni identici din punct de vedere genetic, cu excepţia gemenilor monozigoţi, care s-au dezvoltat din acelaşi ovul fecundat.
Acordul final al cercetărilor ştiinţifice constă în anunţul despre faptul că cromozomul Y masculin este acelaşi pentru toţi oamenii de pe pământ, la nivelul strămoşului comun4.
2. Prototatăl Y
Pe 23 noiembrie 1995 ziarul „New York Times" a anunţat că „cercetătorii au utilizat unele secţiuni specifice ale cromozomului Y masculin, care se transmitea de la tată la fiu, şi le-au urmărit până la strămoşul masculin, comun tuturor bărbaţilor care sunt pe lume... Mulţi bărbaţi au existat pe atunci, însă doar unul a lăsat după sine cromozomul Y care mai există şi astăzi." Acesta a trăit aproximativ în aceeaşi perioadă (150-180 de mii de ani în urmă) şi cam în acelaşi teritoriu cu „Eva mitocondrială". Făcând analogie cu Biblia, acest bărbat a fost numit „Adam"5.
Verdictul cercetătorilor nu lasă loc îndoielilor: „Sursa cromozomilor noştri Y este una singură, care aparţinea unui singur bărbat... Toţi bărbaţii contemporani au acelaşi Y tată..., un oarecare individ, al cărui cromozom Y stă la baza întregului arbore de cromozomi Y, deoarece urmaşii de sex masculin ai acestuia i-au înlăturat, treptat, pe toţi ceilalţi"6.
Au fost studiate, în acest caz, 377 de semnalmente genetice din 52 de grupe de oameni de pe planetă. Printre aceştia erau locuitori ai Asiei de sud-est, ai Oceaniei, membri ai unor triburi africane şi de indieni americani. Europa a fost reprezentată de basci, scandinavi şi sicilieni. Din Rusia au fost luate materiale genetice ale ruşilor, iakuţilor şi adagheilor7. S-a constatat că toată diversitatea genetică a popoarelor contemporane se reduce la un mic grup de oameni. Aceştia numărau cam două mii de persoane, şi anume de la ei a început răspândirea popoarelor pe continente, în Europa, Oceania, Asia, după care în America. Aceştia locuiau la început în Africa, acum 100-150 de mii de ani (după alte calcule 150-250 de mii de ani)8.
In conformitate cu altă metodă, numită „ceasul molecular", calculele arată că de Adam şi Eva ne despart cam şase mii de ani9. Contrastul cifrelor este, desigur, izbitor.
Unii cercetători consideră că în zorii umanităţii tempoul mutaţiilor era mult mai redus, iar mutaţiile mult mai puţine, „de sute de ori mai rare ca acum"10. De aceea, nu este corect să stabilim timpul existenţei protopărinţilor în conformitate cu viteza de adunare a mutaţiilor în condiţiile contemporane. Este inevitabilă eroarea de câteva ori în plus sau în minus.11
Principala concluzie însă nu se poate pune sub semnul întrebării. Cu adevărat, Dumnezeu este Creatorul. Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vr emile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor (Fapte 17,26). Noi toţi suntem rude de sânge, chiar dacă îndepărtate, suntem fraţi şi surori. Toţi suntem, din punct de vedere organic, una. Se poate urmări o serie neîntreruptă de urmaşi, prin care arborele nostru genealogic duce la aceiaşi protopărinţi. Acum, în lumina noilor descoperii ştiinţifice, mulţi cercetători consideră istorisirea biblică despre provenienţa tuturor oamenilor din aceeaşi pereche de oameni cât se poate de credibilă.
Legat de aceasta, teoriile evoluţiei omului din maimuţă devin obiectul unor glume. Astfel, la lecţia de biologie dintr-o şcoală din Franţa, după ce profesorul explicase inconsistenţa teoriei evoluţioniste privitoare la om, un elev a replicat: „Iertaţi-mă, domnule profesor, dar părinţii m-au învăţat că noi provenim din maimuţă." „Nu mă interesează arborele genealogic al familiei dumneavoastră", a răspuns în glumă, deşi nu prea pedagogic, profesorul.
Episcopul Vasile Rodzeanko avertizează asupra pericolului identificării protopărinţilor descoperiţi de cercetătorii contemporani cu primii oameni, Adam şi Eva. Acest lucru nu trebuie făcut „pur şi simplu pentru că creaţia din Rai nu poate fi inclusă în nici o teorie istorică despre planeta noastră. Intre această creaţie şi strămoşii descoperiţi pe planeta noastră este prăpastia căderii în păcat. Nu putem ignora această prăpastie. Adam şi Eva din Raiul biblic şi protopărinţii descoperiţi recent de geneticieni nu pot fi priviţi la fel: a fi nemuritor şi a fi muritor sunt lucruri diferite. Cu adevărat importantă pentru noi, din punct de vedere apologetic, este «dezarmarea» tuturor felurilor de darwinism. Omul nu provine din maimuţă, ci dintr-un om, protopărinte genetic! Despre starea din Rai a acestuia sau despre alungarea sa de acolo nu trebuie să judece ştiinţa, ci Biblia, Revelaţia divină"12.
Aşadar, genetica a ajuns până la rădăcinile speciei biologice Homo Sapiens, distrugând miturile, concepţiile ateiste şi mitologice despre apariţia omului. Ştiinţa a confirmat faptul existenţei prototatălui Adam şi a protomamei Eva în perioada în care teologii vorbesc de existenţa acestora, după căderea în păcat. Protopărinţii noştri sunt cu foarte mulţi urmaşi. Fiecare din urmaşii lor este, în sens literal, înscris în „paşaportul lor genetic".
Şi totuşi rămâne cel puţin o întrebare: de ce în acea epocă, alături de protopărinţi, trăiau şi alţi oameni, ai căror urmaşi nu au rezistat până în zilele noastre ?
KONSTANTIN V. ZORIN
ENIGMELE EREDITĂŢII: PĂCATELE STRĂMOŞILOR ŞI GENELE URMAŞILOR; EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "ENIGMELE EREDITĂŢII: PĂCATELE STRĂMOŞILOR ŞI GENELE URMAŞILOR"
Note:
1 Despre aceasta, mai amănunţit în: Wilson A., Kan R., „Recenta provenienţă africană a oamenilor", în rev. „V mire nauki", nr. 6,1992, p. 10; Neyfach A., „Adam" şi „Eva" în rev. „Znanie, sila", nr. 7, 1997, pp. 42-48; Nudelmann R., „Părinţii noştri de demult (şi mamele, de asemenea)", în rev. „Znanie, sila", nr. 6, 2001, pp. 70-73; Muravnik G., „Paradoxul omului" referat la Conferinţele de Crăciun, Moscova, 2001, pp. 4-6.
2„Nature", ianuarie, 1987,p. 31; Loewe L., Schere S., „Mitochondrial Eve: the plot thickens", în „Trends in Ecology and Evolution" nr. 12 (11), 1977.
3 „Science", 16 ianuarie, 1995; Pisarenko D, „Ruşii provin din Africa?" în rev. „Argumentî i faktî", nr. 7,2004, p. 34.
4 „Independent", 23 nov., 1995; Golovin R.L., Evoluţia unui mit. Cum a devenit omul maimuţă, Moscova, 2000, pp. 113-114.
5 Despre aceasta, mai amănunţit în: Ep. Vasile Rodzeanko, Teoria dezintegrării universului şi credinţa părinţilor, Moscova, 1996, pp. 38-39.
6 Nudelmann R., op. cit., p. 71.
7 Populaţie de aproximativ 130 de mii de locuitori din zona Caucazului din Federaţia Rusă.
8Pisarenko D., op. cit., p. 34.
9 Despre aceasta, mai amănunţit în: Gibbons A., Calibrating tbe mitochondrid clock. Science, Washinton, 1998, nr. 5347; Sarfatti G„ Inconsistenţa teoriei evoluţiei, Simferopol, 2001, p. 24.
10 Pr. Timotei, Concepţia ortodoxă despre lume şi biologia contemporană, Moscova, 2004, p. 279.
11 Vertianov R., Apariţia vieţii:fapte, ipoteze, demonstraţii, 2003, p. 26.
12 Ep. Vasile Rodzeanko, op. cit., pp. 39-40
-
Cum puteau sa reactioneze Adam si Eva dupa cadere
Publicat in : Credinta -
Revolta protoparintilor Adam si Eva
Publicat in : Religie -
Actul caderii protoparintilor
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.