Nu mă pasionează polemica Pascaliei...
Doar atât afirm, ca o părere personală: ar fi fost frumos ca toată creștinătatea să serbeze în aceeași zi, Învierea...
Dar pentru că sunt diferențe de natură dogmatică, liturgică, canonică, de calendar etc. cât și în privința tradițiilor specifice între Biserică și culte, nu întrevăd realizarea unui consens pe această temă...
Prin urmare, o soluție a problemei este ca, fiecare creștin să serbeze liturgic în fiecare Duminică, la Biserică: ÎNVIEREA DOMNULUI.
Deci, Bucurați-vă!
Avem Paștile - de - Duminică care este un prefixoid (pseudo-prefix) al Învierii...
Într-adevăr, fiecare Sf. Liturghie este un recviem bisericesc al Învierii, o pomenire a Celui mort și Înviat, unde venim să primim și să luăm Lumină, dar și har și binecuvântare, la Paștile-de-Duminică...
Toată slujba duminicală este o reiterare liturgică, hristologică, atemporală, oarecum anistorică, ca prefigurare a celei de-a 8 zi, când Hristos va fi totul în toate...
El fiind începutul și sfârșitul, Cel ce este, Veșnicia ca prezent continuu, Acel acum și pururea, Liturghia devine prin intermediul dialogului cu Hristos un perpetum al veacurilor, o introducere a noastră în timpul eonic, în Divinul metaistoric, mai presus de coordonatele și dimensiunile euclidiene, spațio-temporale, ca o cufundare în adâncimi și înălțimi de duh, dar și o cuprindere a umanului de către Nemărginitul dumnezeiesc care recapitulează Istoria mântuirii ...
Așadar, încăpățânarea de a răstigni data Paștelui și de a o bate în cuie, prin fixarea într-o singură zi, fără a o celebra în toate zilele, mi se pare o îngustime spirituală, nu o lărgime de suflet și de trăire duhovnicească...
Eu mă bucur zilnic că Domnul a înviat și cânt voscreasna Sărbătorii... mărturisind cu aceiași survivanță neperimată faptul Învierii...
Bucuria vieții în Hristos este martorul de Duh al vieții și al Învierii noastre în Hristos și această trăire străbate cotidianul fără a se crampona de o dată, de o perioadă fie și pascală...
Ca și dragostea cea către Domnul, și Învierea Sa o porți în suflet tot timpul și te bucuri că poți mărturisi oricând, nu doar de Paști, nu doar Duminica, ci în fiecare zi:
HRISTOS A ÎNVIAT!
El este:
Moartea morții și viața vieții...
În moarte Hristos a fost asemenea nouă, de față cu oamenii, cu mulți martori ai morții lui omenești...
Moartea trupului răstignit și condiția de muritor ca om, nu au adus și moartea ca Dumnezeu a lui Hristos, că Dumnezeu nu moare și nu poate fi omorât...
În Înviere a fost singur, ca Dumnezeu, pentru că e doar de competența lui Dumnezeu, Învierea..
Când a înviat, nu era nimeni în mormânt, nu a fost ajutat să învieze, nici nu era nevoie, pentru că El este Viața și Învierea. E atributul lui Dumnezeu nemurirea...
Condiția de Nemuritor și puterea nemuririi dumnezeiești a adus și trupului Său, după Înviere, viață și nemurire..
Pentru că în Hristos, moartea a fost omorâtă, trupul Său înviat poartă această biruință și această răscumpărare pecetluită cu Sânge...
De aceea, împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui Hristos dă și omului putința acestei biruințe, ca moarte a morții și viață a vieții sale...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
-
Mielul de Sfintele Pasti
Publicat in : Sfintele Pasti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.