In lumea globalizarii actuale, cand intregul mapamond sufera o stare de reasezare, iar ordinea politica mondiala, inregistreaza profunde schimbari, exista nevoia de identificare atenta a tuturor aspectelor, inclusiv a faptului ca omenirea trece prin procesul destramarii. In acest sens se deschide o gama larga de intrebari, care asteapta raspunsuri pertinente: Ce se intampla cu statele, natiunile, religiile, etniile, precum si relatiile dintre acestia? Ce se intampla cu traditiile, nationalismul si patriotismul? Vor mai fi cetatenii loiali si dornici de sacrificiu pentru tara lor?

Biserica (se intelege, Biserica Ortodoxa Romana) reprezinta in istoria neamului institutia divino-umana, intemeiata prin jertfa pe crucea Domnului Iisus Hristos, care ne-a lasat mostenire in planul misionar de slujire si conducere duhovniceasca pe calea mantuirii, prin mandatul dat Sfintilor Apostoli: "Mergand invatati toate neamurile botezandu-le in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua…" (Mt. 28, 19-20).

Biserica a vazut dintotdeauna in Patrie un altar de slujire si de jertfa, un loc sfant daruit si binecuvantat de Dumnezeu. Fiecare colt de tara este sfintit de sangele eroilor neamului, stiuti si nestiuti.

Peste tot strajuiesc biserici si manastiri, din loc in loc flutura steagul biruintei - Crucea, care este "puterea lui Dumnezeu" (Cor. 1, 18) si arma puternica impotriva raului din lume. Neamul romanesc vine din adanc de istorie, o istorie framantata, bogata in fapte de glorie si nezdruncinata.

Biserica este invatatoarea imparatilor si a filozofilor, a generalilor si savantilor; de ea au ascultat cu devotiune sfintii. Ea este Mireasa lui Dumnezeu si Maica tuturor oamenilor care cauta mantuirea. Cine n-are Biserica de mama si n-o recunoaste ca atare n-are pe Dumnezeu de Tata, a spus un mare Sfant Parinte.

Crestinismul si graiul romanesc sunt de expresie latina, iar faptul ca romanii sunt cei mai vechi crestini intre toti vecinii si in aceasta parte de Europa constituie un serios argument de continuitate in aceeasi permanenta vatra de locuire. Nu ne-am crestinat, ci ne-am nascut crestini. Am avut marele privilegiu ca, pe pamantul tarii noastre, crestinismul sa fie propovaduit de catre Sfantul Apostol Andrei, intaiul chemat la apostolie. Sf. Apostol Andrei a vietuit si s-a rugat o perioada de timp in pestera situata la 5 km de com. Matei Corvin, din judetul Constanta, pestera unde astazi functioneaza Schitul Pestera Sf. Ap. Andrei, schit ce apartine de Manastirea Dervent din cadrul Arhiepiscopiei Tomisului. De altfel, Sinodul Bisericii Ortodoxe a hotarat ca Sfantul Andrei sa fie Ocrotitorul Romaniei, iar ziua de 30 noiembrie, zi in care se sarbatoreste Apostolul Andrei, sa fie Ziua Nationala a Bisericii.

Asezata la rascruce de drumuri europene si interese politice, Romania, in decursul istoriei bimilenare, si-a probat rabdarea, curajul, eroismul si patriotismul cetatenilor ei. Asadar, sunt cunoscute vitejia, eroismul si patriotismul marilor voievozi romani (Mircea cel Batran, Sfantul voievod Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Bine-credinciosul voievod Constantin Voda Brancoveanu s.a.) care au luptat pana la supremul sacrificiu, aparand glia, neamul si credinta stramoseasca. Este semnificativ si profund raspunsul dat de voievodul Mircea cel Batran lui Baiazid (1395) „Eu imi apar saracia si nevoile si neamul”.

Cand spunem Romania, ne gandim la cele trei timpuri: trecut, prezent si viitor. Avem in vedere pe toti aceia care s-au remarcat prin faptele lor de vitejie si eroism, pe toti aceia care, cu timp si fara timp, stau de paza la hotarele spiritualitatii romanesti, pe toti aceia care inteleg ca patriotismul inseamna iubire de Patrie, respectarea si pretuirea faptelor de vitejie si eroism ale inaintasilor, apararea si cinstirea valorilor spirituale, morale si culturale ale poporului. De altfel, Biserica este apreciata si pretuita de cetateni, atat pentru staruinta ei in misiunea de baza, aceea de slujire si propovaduire a Cuvantului, cat si prin promovarea principiilor civice si morale: structura ierarhica, disciplina, devotamentul, spiritul de jertfa.

Marile involburari ale istoriei i-au gasit pe slujitorii Bisericii alaturi de credinciosi, de neamul din mijlocul caruia isi trag radacinile, in marile si hotaratoarele momente ale "devenirii noastre intru fiinta" romaneasca, in marile inclestari si batalii purtate pentru independenta, libertatea si suveranitatea tarii. Cine-si va ingadui sa uite nume si fapte ca cele ale mitropolitului si duhovnicului Daniil Sihastrul, sprijinitor si sfetnic al voievodului Stefan cel Mare, ale episcopilor Luca si Teofil, sfatuitori de nadejde ai lui Mihai Voda Viteazul, de vladica Ilarion al Argesului si arhimandritul Iosafat Snagoveanul, apropiati si sfatuitori ai lui Tudor Vladimirescu, de episcopul Melchisedec al Romanului si de fratii clerici Scribon, participanti activi la infaptuirea marelui act al Unirii Principatelor.

Cine-si va putea lua indrazneala sa goleasca istoria de numele si faptele voievozilor nostri, neinfricati si fara prihana, adevarati eroi ai credintei, Mircea, Stefan, Mihai, ale marilor comandanti, precum maresalul Averescu, Prezan, generalii Eremia Grigorescu, Dascalescu, Dragalina, si multi altii, caractere exemplare de mare forta morala si militara? Tara i-a chemat sa-i slujeasca si ei au facut-o cu toata abnegatia si inflacararea fiintei, avand constiinta responsabilitatii in fata lui Dumnezeu si pentru viitorime. Din continutul multor ordine de lupta date de comandantii militari romani in timpul celor doua conflagratii militare, razbate clar si fara nici un echivoc: Ostasi, izbanda va fi a noastra! La lupta! Cu Dumnezeu inainte! Se spune ca cei mai bravi soldati sunt cei ai armatelor crestine. Nu putine au fost situatiile cand, pe campul de lupta, cel care ducea drapelul a fost rapus de gloante, luandu-i locul preotul, purtand drapelul cu credinta, dreptate si mandrie nationala.

Asemenea marilor personalitati militare si civile, oamenii credintei, slujitorii Bisericii, s-au inscris cu modestie dar temeinic, intre marii fauritori ai constiintei de sine a tuturor romanilor, afirmand cu tarie necesitatea impletirii sentimentului civic, national si patriotic cu cel al credintei strabune.

Asadar, cu mic cu mare, sa intampinam cum se cuvine, chemarea strabunilor la unitate nationala, sub flamurile tricolore ale Drapelului, acum in prag de mare sarbatoare nationala, 1 Decembrie - Ziua Marii Uniri de la Alba Iulia.

Stefan Popa
Cluj-Napoca

.