Suferinta, intristare, suspin, neputinta, frustrare, deznadajduire, dezamagire, sunt un pachet de sentimente, cu care omul nu vrea sa aiba de-a face si se fereste cat poate sa nu intre in contact cu ele.

Insa, fiecare om este obligat sa traiasca aceste sentimente, fiindca pana la urma este ceva normal, acestei vieti. Caci, prin definitie, viata dupa izgonirea din Rai a lui Adam si Eva , este o viata a suferintei. Aceasta le-o spune Insusi Dumnezeu:

„Iar femeii i-a zis: "Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani".

Iar lui Adam i-a zis: "Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: "Sa nu mananci", blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale! Spini si palamida iti va rodi el si te vei hrani cu iarba campului!  In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce" (Facere 3, 16-19).

Totusi, aceasta suferinta a omului s-a alinat, prin venirea in lume a lui Dumnezeu Fiul, in chip vazut. Iar aceasta alinare, consta in impresionanta actiune de salvare a omenirii (de la vesnica osanda), de catre Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. El sacrificandu-se pentru Creatia Sa, sau mai precis pentru pacatele omenirii, din nemasurata Sa iubire pentru oameni. Omenirea a pacatuit iar El a platit. Dar nu doar ca a platit, ci i-a daruit in schimb omului, cel mai mare dar ce poate exista: i-a daruit posibilitatea de a avea viata vesnica alaturi de El, Tatal si Duhul Sfant, spre a se desfata de infinita Lui iubire. Pentru a primi insa acest dar, omul trebuie sa-L convinga pe Domnul Hristos, ca este vrednic de a primi un loc la El.

In ravna sa pentru Hristos, omul este nevoit sa suporte si neplaceri, insa adevaratul iubitor de Dumnezeu va trece peste ele, fiindca nadejdea intalnirii cu El, ii alina durerea; insa nici Dumnezeu nu-si lasa copiii la greu: „Ca ingerilor Sai va porunci pentru tine ca sa te pazeasca in toate caile tale. Pe maini te vor inalta ca nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau” (Psalmul 90, 11-12).

Tragedia omenirii este ca sufera pentru nimic, omul care crede in Dumnezeu stie ca sufera pentru nadejdea intalnirii cu El, dar omul fara Dumnezeu, sufera degeaba. Sa suferi si in viata aceasta si dupa moarte in iad, mi se pare un lucru cumplit.

Necajit si intristat este o parte a neamului nostru, iar aceasta cred ca se datoreaza in primul rand, lipsei de iubire. Iubirea inseamna alinare, sprijin, intelegere, dreptate, adevar, cinste, intr-un cuvant fericire.

Fiecare neam este ca o familie, iar daca in mijlocul familiei nu sta iubirea, atunci sta suferinta. Sa iubesti poate fi usor sau greu; este usor daca umbli cu Dumnezeu si este greu daca umbli cu diavolul.

Daca as putea, as eradica toata suferinta, ca sa nu mai vad copii flamanzi, dezbracati, umiliti, maltratati, neiubiti. Daca as putea, as eradica toata suferinta parintilor care sufera din cauza neajunsurilor, neputand sa ofere o viata decenta copiilor lor. Daca as putea, as alina toate tristetile batranilor. Daca as putea, as eradica toata nedreptatea, incat sa nu mai fie om nedreptatit in Romania. Daca as putea, as eradica toata saracia, incat tot omul sa aiba o viata decenta. Daca as putea sa fac neamul romanesc sa-L cunoasca pe Dumnezeu, sa le arat toate bunatatile Lui, sa le arat toata iubirea Lui ce o are pentru ei, atunci tot romanul ar salta de bucurie; dar nu pot si asta ma intristeaza.

Neamul nostru a ajuns ca un caine, incat este hranit doar cu resturi. Relatiile dintre romani fiind tot la fel, ne muscam unul pe altul, in loc sa ne ajutam ca niste frati ce suntem. Trebuie sa ne trezim odata, caci asa nu mai merge, trebuie sa ne scuturam de toate ticalosiile noastre si sa ne imbracam ca hainele moralitatii si a credintei; caci daca savarsesti lucruri rele, nu poti primi lucruri bune in schimb. Tara nu se schimba de la sine! Vrei sa ai o viata mai buna, atunci fi mai bun, caci Dumnezeu iti va rasplati pentru faptele tale bune.

Fi bun, fi puternic!
Fi demn, fi roman!

Mititel Gheorghe

.