Credinta este mai presus de argumente

Mareste imaginea.

Din nefericire, apropierea noastra de persoane, se face mai mult datorita mintii si mai putin trairii. Marturisesc ca nu mi-am facut prieteni pentru ca au corespuns unui tipar mental, pentru ca au raspuns pozitiv unui set de intrebari, considerate relevante pentru a da curs unei prietenii. Nici nu i-am intrebat daca vor sa fie prietenii mei. Am discutat cu ei, ne-am tot intalnit, ne-am impartasit dureri si bucurii, si asa ne-am legat viata unii de altii.

Iar atunci cand m-am indragostit nu am facut-o pe baza unor certitudini intelectuale. Pur si simplu am simtit ca din multimea cunoscutilor, o persoana trebuie iubita altfel de mine. Nu m-am intrebat cati ani are, cu ce se ocupa, din ce familie provine, etc. As spune ca inima i-a luat-o inainte mintii. Si bine a facut. Dar a fost minunat ca mi s-a si raspuns.

Tot asa am ajuns si la credinta in Dumnezeu. Nu datorita unor principii teoretice, nu pentru ca o institutie mi-a garantat existenta Lui, ci pentru ca El a dat nastere in mine la incredere. A crede in Dumnezeu nu inseamna a te lasa convins de o suma de informatii.

Este adevarat ca anumite informatii pot naste in noi nevoia credintei, dar in niciun caz ele nu duc la credinta si nici nu i se pot substitui. Christos Yannaras spune ca: "un om care nu a cunoscut niciodata in viata sa dragostea materna - fie ca a fost orfan, fie din oricare alt motiv - poate sa stie definitia, dar nu poate cunoaste dragostea materna insasi. Cu alte cuvinte: cunoasterea formularilor sau definitiilor adevarului nu poate fi identificata cu cunoasterea adevarului insusi". Asa ne putem explica si de ce Biserica Ortodoxa si-a bazat catehizarea credinciosilor prin intermediul cultului. L-a chemat pe om prin slujbe la o relatie cu Dumnezeu, pentru ca Dumnezeul Bisericii este Cel trait, nu Dumnezeul ipotezelor teoretice.

Folosim cu multa larghete termenul "exista" si paradoxal, sunt multi care refuza sa-l atribuie si lui Dumnezeu, Cel care le-a adus si le mentine pe toate in existenta. Nu ne este greu sa spunem ca "exista" culorile, anotimpurile, notele muzicale, etc, dar ne e cumplit de greu sa spunem despre Dumnezeu ca "exista". De ce? Pentru ca noi credem ca ceea ce este cu adevarat existent, este ceea ce ne certifica ratiunea noastra. Nu putem accepta ca exista si realitati pe care nu le putem cunoaste decat in cadrul unei relatii.

Dumnezeu I se descopera lui Moise sub numele de "Eu sunt Cel ce sunt" (Iesire 3, 13, 14). Acest nume nu este substantiv, deci nu-L poti aseza (numara) pe Dumnezeu intre celelalte fiinte si nici adjectiv, pentru ca nu ne descopera o anumita trasatura a Sa. Numele Sau "Cel ce este" este verb, existenta Sa este adeverita de relatie.

Va indemn sa va incredeti in cuvintele lui Hristos si veti simti cum se naste in voi dragostea pentru El. Iar cand veti ajunge la aceasta dragoste, veti cauta clipa de clipa sa va daruiti mai mult, caci dragostea nu are sfarsit.

Adrian Cocosila

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!

Comentarii (13)

• Steliana TurchinaPostat la 2011-05-11 01:24

  foarte frumos articolul. Felicitari.

• Cezar MihaiPostat la 2011-05-10 22:54

  Intrebarea nu este "Crezi in Dumnezeu"? ci "Ai incredere in Dumnezeu"? Daca la prima intrebare absoulut toti vor raspunde "da" si chiar se vor aprinde in caz ca doresti sa le demonstrezi contariul, la a doua intrebare, din pacate toti acestia vor raspunde invariabil "nu".

• Marius MihaiPostat la 2011-05-09 23:12

  Pentru Filaret Mariuta *** Expresia "Eu sunt cel ce sunt!" sau YHWH (în ebraică יהוה şi transliterat de obicei prin Iahwe sau Iehova) este "Numele" sub care Dumnezeu s-a facut cunoscut oamenilor. Sub acest "Nume" Dumnezeu arata atotsuprematia Sa, atotputernicia Sa, omniscienta si omniprezenta Sa. Este o expresie inteleasa dificil in limba romana - la prezentul continuu - insa arata "existenta" Sa vesnica, perpetua. Macar ca pe parcursul Sf.Scripturi Il "descoperim" pe Dumnezeu prin multele atribute (Dragoste, Adevar, Dreptate, Sfintenie etc.) si titluri (Elohim, Adonai, El Sadai, Savaot etc.), Dumnezeu la intrebarea intima a lui Moise "Cine esti, Doamne?" Dumnezeu raspunde nu cu nume propriu ci cu definitia atotsuprematiei si atotputerniciei Sale "spatio-temporale": Eu sunt Cel ce Sunt!" *** Oamenii nu cunosc cu adevarat Numele lui Dumnezeu, Numele Slavei Sale, Numele Gloriei Sale!!! *** Pentru Sine este pastrat Numele Sau si pentru cei ce prin Hristos vor fi asemeni Slavei Lui: "El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile." (Fil.3:21)" /// "Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu..." (Apoc.3:12) *** Orice a dat Dumnezeu oamenilor: daruri, binecuvantari pamantesti si duhovnicesti, putere de la El, intelepciune de la El, chiar si pe Fiul Sau prin care am primit iertare de pacate si Viata vesnica.... un singur lucru nu ne-a dat: Dumnezeu - Numele Sau, Gloria Sa. In intelepciunea Lui, Bunul Dumnezeu ne-a ferit de purtarea pe buzele noastre deseori pangarite sau chiar si in inimile noastre (inselatoare si rele - Sf.Ap.Pavel) a Numelui Sau din Slava. Spune Sf.Scriptura ca nimeni nu poate vedea Slava lui Dumnezeu si sa traiasca. La rugul aprins Moise a stat in fata Ingerului Domnului nu a lui Dumnezeu in toata Slava Sa, chiar si pe muntele unde a primit cele zece porunci el a fost ascuns de Dumnezeu, pentru ca sa traiasca. Prin exprimarea "Eu sunt cel ce sunt!" Dumnezeu desfiinteaza si "dumnezeii - idoli" ai neamurilor carora multi se inchinau, aratand aici si Unicitatea Sa Divina. Asa ca, rugam pe Bunul nostru Dumnezeu, sa ne ajute in credinta si in devotamentul nostru fata de El si sa dea un raspuns bun alergarii noastre prin viata, tocmai ca sa ni se adevereasca ca "Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu... si Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu..." (Apoc.3:11) Amin!

• Tudor StefanPostat la 2011-05-09 22:28

  A fi sau a nu fi? Desigur, cu toţii am auzit această întrebare. Dar câţi dintre noi pot răspunde? Dumnezeu a spus simplu: „Eu sunt Cel ce sunt.” (Exodul cap.3 v.14) mărturisind astfel existenţa Sa. Pentru ca mai apoi să întărească această idee prin: 6. Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7. Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” (Evanghelia după Ioan cap.14,v.6 şi 7). Aşa să ne ajute Dumnezeu!

• Marius MihaiPostat la 2011-05-09 21:54

  O credinta oarba Il justifica pe Dumnezeu numai in dreptul meu. Argumentele sunt necesare atunci cand Il prezint pe Dumnezeu altora. *** Carui Dumnezeu se inchina babele care barfesc duminica pe la colturi? Sau cui ii spun "Doamne, Doamne" betivii cand se inchina prin carciumi? Dar daca ii intrebi: "Crezi in Dumnezeu?" raspunsul lor este un "Da!" hotarat. Or, credinta nu este doar impartasirea unei invataturi mostenite de la strabuni... ci mai mult decat atat. *** "Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd." (Evrei 11:1) *** Aflam din Sf. Scriptura ca ea, credinta, se poate pierde: "Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta." - Domnul Iisus Hristos catre Petru -(Luca 22:32) *** Daca se poate pierde mai aflam ca ea, credinta, poate sa si creasca: "Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând..." (2 Tes. 1:3}*** O credinta oarba nu poate fi calauzitoare: "Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt." (Iuda 20) *** "...credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu." (1 Cor.2:5) *** Ce sa retinem??? *** Crestinule, nu crede orbeste in Dumnezeu caci diavolul te vrea legat la ochi!!! Ci bazat pe Cuvantul Sau -Sf.Scriptura- si cu ajutorul Duhului Sfant! Apostolii ne povatuiesc prin Duhul Sfant: "Fiti tari, stati tari in credinta..." (1Cor.16:13, 1Petru 5:9) *** Crestinule, deschide larg ochii, priveste in Cuvantul lui Dumnezeu, cerceteaza Scriptura, roaga-te sa primesti putere prin Duhul Sfant ce ti-a fost dat si credinta ta va creste pe Adevarul care este Hristos, va fi tare ca stanca care este Hristos, si-ti va aduce mantuirea care este de la Hristos! *** Credeti dar in jertfa mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa vi sa poata spune cu adevarat: "Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Iisus." (Gal.3:26). Amin!

• Marius SzaboPostat la 2011-05-09 21:41

  Afirmati sau mai incape indoiala ? Un fost coleg de liceu brusc a inceput sa creada (sau asa am observat eu); zicea ca nu poti sa crezi cand vrei tu ci doar atunci daca ti se da acest dar. Eu am fost intrigat in general de necunoscut si divinitate si atata m-am foit pana am inceput sa-l provoc pe Dumnezeu pe cale rationala; pana la urma a functionat si asa; ma consider un mic credincios.

• codruta osanPostat la 2011-05-09 21:25

  frumos articol

• Filaret MariutaPostat la 2011-05-09 19:53

  Cine ma poate lumina, va rog, cu un raspuns? Daca a citit cineva din talcuirile SFINTEI SCRIPTURI ale Sfintilor Parinti, de ce se prezinta DUMNEZEU lui Moise prin: "EU SUNT CEL CE SUNT"?

• Vasa NastaPostat la 2011-05-09 18:14

  Hristos a Inviat ! Nadejdea mea este Tatal, Scaparea mea este Fiul, Acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta Slava Tie ! Lucrarea divina o simt in toate clipele vietii mele si dau slava bunului Dumnezeu, Dulcelui Iisus Hristos si Maicutii Domnului pentru ajutorul primit ! Amin.

• Maria BurlaPostat la 2011-05-09 10:35

  Hristos a inviat! Va multumesc pentru acest articol!Simplu, dar profund in acelasi timp.

• porfyrus porfyrusPostat la 2011-05-09 09:26

  bun articolul!

• costel popescu Postat la 2011-05-09 09:25

  Dumnezeu este argumentul existentei Sale. De aceea, nu se poate proba existenta Sa in mod rational, nici nu convertesti pe cineva prin argumente, pentru ca niciodata nu se poate face aceasta in locul lui Dumnezeu.

• constantin gheorghiesPostat la 2011-05-09 08:52

  Interesant titlul articolului "Credinta este mai presus de argumente"! Pai daca simturile tale iti soptesc ca trebuie sa crezi, bineinteles ca nu-ti mai trebuie argumentari, justificari sau demonstrari. Dar, Dumnezeu nu se descopera pentru toti oamenii la fel.

Adauga comentariu