Iar Dumnezeu, văzând chinuirea grelelor dajdii şi asprimea, m-a trimis pe mine, cel mai mic fiu după dar al lui Dumnezeu (zice Sfântul Nil), aici, în Sfântul Munte, ca pe Moise la evrei, pentru mântuirea oamenilor celor robiţi spre pierzare din pricina voastră, ca să-i izbăvesc din multa grijă şi învistierire a fărădelegilor.

Iată că eu sunt trimis de la Dumnezeu în mijlocul vostru ca Moise, şi spun vouă cuvintele pe care le-a grăit Dumnezeu către mine. Şi să nu vi se pară că eu adaug la cuvintele lui Dumnezeu vreo iotă sau vreo cirtă, ci arăt şi zic vouă numai câte mi-a poruncit mie Dumnezeu, precum s-a trimis Prorocul Natan către David şi i-a zis: Iată, eu sunt trimis de la Dumnezeu către tine, pentru păcatul pe care l-ai făcut, al preacurviei şi al uciderii, şi numărarea norodului lui Dumnezeu, care s-au făcut trei răni asupra capului tău. Şi acum alege una dintre cele trei.

Iată, şi eu ca Natan zic vouă cele ce am auzit din gura lui Dumnezeu, fiindcă aţi căzut în iubirea de avuţii, precum şi David în preacurvie. Că iubirea de avuţii a monahului se află înaintea lui Dumnezeu ca o preacurvie, şi spurcă simţirea vieţii monahiceşti, şi în loc să vă îndreptaţi, precum şi David, voi aţi omorât şi omorâţi mântuirea voastră cu învistierirea şi multa grijă a vieţii, şi număraţi înmulţirea bogăţiei şi hotarele cuprinderilor voastre, şi alungaţi unul pe altul din lăcomie, fiindcă iubirea de înavuţire şi multa grijă sunt pricinile fărădelegilor voastre. Şi vă împodobiţi cu haine moi, ca să vă înverşunaţi la patimile trupeşti. Şi lucraţi şi aceste două răutăţi, adică învrăjbirea între voi, care ca o cangrenă vă mănâncă, şi din aceasta urmează trupeasca necurăţie, că vă întinaţi mintea văzând tineri fără de barbă.

Voi înşivă vă mâncaţi între voi şi, văzându-vă tinerii voştri într-o asemenea stare de ticăloşie, vin la deznădăjduire şi urmează şi ei asemenea, şi mai rău, că se amestecă între ei şi se tăvălesc în necuraţii, şi de aceea s-a depărtat darul Sfântului Duh de la voi. Şi cum să rămână întru voi, care vă aflaţi întru această necurăţie şi întru iubirea de avu-ţii? Şi acestea vi s-au făcut mâncătură1 şi întreită rană, păcatul vostru în inimă şi în pântecele vostru, şi vă primejduiţi spre moarte.

Pentru aceea vă zic, ca şi Natan către David, să alegeţi una dintre aceste trei, oricare veţi vrea. Cea dintâi: dacă mă veţi asculta, să arătaţi adevărată pocăinţă la Dumnezeu şi să vă apucaţi de cea veche pocăinţă a vieţuirii părinţilor celor de demult, fiindcă vieţuirea voastră cea de acum urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Al doilea: de nu mă veţi asculta, o să vină îngerul satanei şi o să vă pedepsească cu risipire a trupului, cu jefuire a averilor de la barbari, o să vă ucidă ca în Sinai şi în Raith, şi o să vă risipiţi într-o parte şi în alta jalnic. Iar al treilea: o să vă cufundaţi întru adâncul mării şi o să vă potopiţi cu trupul, cu avuţiile şi cu locuinţele voastre. Fiindcă aţi uitat scopul cu care aţi venit aici, în Sfântul Munte, şi lucraţi slobozenia, şi nu mântuirea voastră. V-aţi îmbrăcat în sfânta schimă ca să vă nevoiţi, ca să vă mântuiţi, şi voi, din nebăgare de seamă, v-aţi cufundat în pierzare.

Pentru aceasta Dumnezeu este scârbit asupra voastră pentru răpirea îmbogăţirii şi reaua poftire a trupeştii necuraţii, şi pentru vicleşugul zavistiei şi patima învrăjbirii şi a clevetirii. Cu acestea şi altele multe siliţi pe Preaînaltul Dumnezeu ca să Se scârbească asupra voastră. Mă minunez de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu! Cum vă rabdă? Şi prea mă minunez de nesimţirea şi împietrirea voastră. Şi nu ştiţi pe urmă ce o să fie, fiindcă nu vă simţiţi deloc, nici vă judecaţi.

Iată că a trecut vremea lucrării şi a ajuns seara dreptei răsplătiri a lui Dumnezeu asupra voastră, iar voi nu simţiţi. Şi mă mir cum aţi apucat această îngreţoşată petrecere, lăsând pe cea curată monahicească vieţuire a mântuirii şi tocmelile cinstitei schime. V-aţi stăpânit de cele deşarte şi mincinoase, v-aţi leproşat de la cap până la picioare. Şi din multa putoare a vieţii voastre celei răzvrătite Se îngreţoşează Dumnezeu. Şi eu mă mir. Ce să mai zic? Socotiţi voi singuri petrecerea voastră cea neplăcută lui Dumnezeu, iar de nu, eu o să v-o spun, dar cuvintele nu sunt ale mele, ci ale Celui ce m-a trimis.

Ascultaţi, o, părinţilor, toţi dimpreună pocăiţi-vă şi nu vă mai împotriviţi între voi! Luaţi armele monahiceştii vieţi şi vă gătiţi spre primirea pocăinţei, ca să vă găsească urgia lui Dumnezeu întru pocăinţă şi să nu vă osândiţi în munca iadului! Că de va veni urgia, două lucruri or să se facă între voi şi una din două o să fie: de vă va găsi urgia întru pocăinţă, o să vă aşeze Dumnezeu în ceata Muce nicilor, măcar de sunteţi şi păcătoşi. Dumnezeu cu braţele deschise vă primeşte, numai să vă aflaţi în pocăinţă. Mie mi-e milă de voi, părinţilor, dar ce să vă facă cineva? Sunteţi de milă şi de plâns. Nu cumva să vă găsească urgia nepocăiţi! Şi vă veţi prăpădi îndoit, şi veţi pierde cununa mărturisirii şi a pocăinţei, şi vă veţi lipsi de viaţa aceasta vremelnică şi de cea veşnică.

Pentru aceasta vă rog, părinţilor, grăbiţi-vă de luaţi armele pocăinţei măcar cu lucrurile, dacă nu aveţi şi lacrimi, şi apucaţi armele luminii, a monahiceştii vieţi, care sunt acestea: să nu vă grijiţi de cele de nevoie ale trupului, ci numai de cele de nevoie pentru mântuirea sufletului, care este aceasta: cel neînţeles noian al dragostei şi bunătatea, iar cele împlinitoare acestora sunt: credinţa, blândeţele, dragostea, curăţenia, smerenia şi rugăciunea. De vei numi pe Dumnezeu adevăr şi smerenie nu ai, cum să te apropii de El, care este singur Preabun? Dacă ai blândeţe, iar dragoste nu ai, cum o să locuiască întru tine darul lui Dumnezeu? Şi iarăşi, dacă dragoste ai şi curăţenie nu ai, cum o să mănânci Preacuratul Lui Trup şi să bei Preasfântul Lui Sânge, care este mai luminat decât soarele acesta simţit? Şi dacă curăţenie ai şi smerenie nu ai, cum o să te rogi fără de prihană şi să-ţi aduci rugăciunea ta ca tămaia bine primită înaintea lui Dumnezeu? Că El S-a smerit până la moarte înaintea ta.
Pentru aceea şi voi, o, părinţilor, smeriţi-vă întru inimile voastre, ca să vă faceţi locaşuri curate ale Preasfântului Duh. Fiindcă celor mândri le stă Dumnezeu împotrivă. Că voi vă făţărniciţi către oameni că sunteţi îngeri pământeşti, şi vă arătaţi drepţi, ca să răpiţi slava de la oameni, bucurie făcând creştinilor celor ce pentru porunca lui Dumnezeu vă miluiesc pe voi, ca să afle milă sufletelor lor. Iar vouă, vai, celor ce călcaţi poruncile lui Dumnezeu cu nedreapta judecată a nesimţirii minţii voastre, care nu drept judecaţi pentru milostenia creştinilor, că pentru al cui hram dau milostenia? Că nu pentru voi o dau, ci pentru sfântul al căruia este hramul. Iar voi o cheltuiţi la împodobirea întinatului vostru trup cu haine scumpe şi nu vă simţiţi că aţi depărtat mântuirea şi v-aţi îmbrăcat cu pierzarea voastră. Dar ştiu că voi vă îndreptaţi zicând că cel ce slujeşte Altarului din Altar se hrăneşte. Aşa este, dar slujiţi vreodată cu credinţă şi cu dreptate în altarul monahiceştii vieţuiri? Ci l-aţi lăsat de s-a pară ginit, ci luaţi milostenie ca cum să o lucraţi, şi voi o cheltuiţi pentru pântecele şi îmbrăcăminţile voastre şi la cele deşarte scorniri ale voastre, şi nu vă aduceţi aminte că v-aţi făcut călugări. însă ca mâine o să simţiţi, când vă veţi munci în veşnicul iad, dar ce folos? Aşa că creştinii cei iubitori de Hristos vă miluiesc. Ei împlinesc porunca lui Dumnezeu şi voi o călcaţi, risipind şi învistierind milosteniile.

Până acum aveaţi pază cu luare-aminte despre necurăţia trupului. Precum şi şarpele păzeşte capul, aşa şi voi curăţenia trupului vostru o păzeaţi până acum. Iar acum şi această bunătate o aţi călcat, şi aţi amestecat cugetele voastre cu tinerii cei fără de barbă şi v-aţi întinat mintea cu dânşii Şi această călcare a acestei porunci mai mult decât altele este nesuferită lui Dumnezeu şi nu o trece, ci o să facă izbândă.

Pentru aceasta a venit Dumnezeu să vă trimită urgia Sa, îngerul satanei, ca să lipsească una ca aceasta necurăţie a voastră. Şi întru această urgie or să pătimească şi cei drepţi împreună cu cei păcătoşi. Şi pe drepţi o să îi încununeze, iar pe cei păcătoşi, dacă se vor pocăi şi vor suspina, îi va milui. Că însemnează prorocia aşa: Pe săracii sfintei cetăţi a Ierusalimului îi va milui şi celelalte, pe aceasta o însemnează. Că dacă creştinii cei iubitori de Hristos satură de pâine pe cei săraci, cu cât mai vârtos Dumnezeu! O să lase pe cei drepţi să moară? Nu, ci o să îi încununeze prin această urgie. Dacă iubitorii de Hristos îmbracă preoţii, cu cât mai vârtos Dumnezeu nu o să lase pe cei îmbunătăţiţi să-şi piardă ostenelile, ci o să îi îndrepteze şi o să îi mântuiască. Dacă iubitorii de Hristos bucură pe monahi cu mulţimea milosteniilor ca să-şi lucreze mântuirea lor, cu cât mai vârtos Dumnezeu nu o să lase pe cei ce vin în muntele acesta să nu îi bucure cu mântuirea. Că au lăsat patria lor, cuprinsul, rudeniile şi casele şi au venit la călugărie cu scop ca să se mântuiască. Dar, din neluare-aminte, au întinat viaţa monahicească. Pe aceştia nu o să îi lase Dumnezeu întru nebăgare de seamă a rămâne întru întinata viaţă, ci o să îi curăţească şi o să îi spele cu chipul urgiei Sale, şi să îi ducă întru curată împărăţia cerului, cum zice şi Evanghelia: Veniţi către Mine, toţi cei însărcinaţi şi osteniţi, şi Eu vă voi odihni!

Şi fiindcă de la poruncile lui Dumnezeu v-aţi depărtat şi de bu-năvoia voastră nu vă pocăiţi, pentru aceea Dumnezeu, cu urgia Sa, vă va face, şi nevrând să vă pocăiţi. Că acolo unde se calcă legea vine toiag. Dar o, părinţilor, acolo unde o să luaţi toiagul urgiei, nu este mai bine să părăsiţi răutatea voastră şi să vă pocăiţi de bunăvoie, din toată inima? Şi cu lacrimi să strigaţi către induratul Dumnezeu, zicând: Doamne, nu cu urgia Ta să ne mustri pe noi, nici cu iuţimea Ta să ne cerţii Miluieşte-ne pe noi, că neputincioşi suntem! Şi neîncetat să vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispita acestei urgii. Şi dacă veţi arăta adevărată pocăinţă cu zdrobirea inimii, poate va întoarce Dumnezeu urgia mâniei Sale de la voi, precum la niniviteni.

O, preacinstiţi părinţi, pocăiţi-vă de acum şi nu vă mai judecaţi unul pe altul: cei mănăstireşti pe chilioţi, chilioţii pe schiţei şi schiteii unii pe alţii! Că aceasta, a judeca şi a osândi, v-a adus la această ticăloasă stare în care vă aflaţi astăzi, fiindcă judecata şi osândirea este ca iarba de puşcă, strică tot rodul faptelor bune. Şi pe urmă acest ticălos care a pierdut faptele bune pune în locul lor multa cuvântare. Şi vin osândirea şi grăirea de rău şi risipesc toată fapta bună, şi rodul stăruirii faptelor bune. Ca acela care zideşte casă să locuiască într-însa şi când o isprăveşte pune iarbă de puşcă, şi toată o risipeşte şi o arde, aşa şi cel ce judecă şi osândeşte, arde toate faptele bune şi ostenelile cele sufleteşti. Că cel ce judecă pe aproapele pierde mântuirea sa.

O, chilioţilor, voi judecaţi pe cei din mănăstiri, precum şi au multe de judecat, dar nu sunteţi puşi peste mănăstire ca să cercetaţi şi să judecaţi, ci lor li s-a dat să vă judece pe voi! O, chilioţilor, voi judecaţi mănăstirile că au tineri, ci şi voi asemenea răutate faceţi, că mâncaţi carne şi voi ca şi ei! La câte voi pe dânşii îi defăimaţi, asemenea încă şi mai rele faceţi voi: iată că toţi sunteţi călcători de poruncile lui Dumnezeu.

Voi, chilioţilor, nu vă simţiţi căderile voastre, că v-aţi dat la grija celor pământeşti, ci vă întreceţi cine mai mult să înmulţească veniturile averilor cu aluni, cu măslini şi cu alţi pomi roditori, cu stupi şi cu mulari2. Au nu cunoaşteţi că pornirea stupilor este prea mult opritoare spre mântuirea voastră, făcând umbletele3 cu bărcile şi cu mularii, ca şi mirenii cei ce au muieri?

Trebuia să vă îngrijiţi numai pentru cele pentru suflet, şi cele trecătoare să le lăsaţi. Că ce vă trebuie atâtea cuprinsuri? Voi aţi lăsat cele pământeşti şi aţi venit să slujiţi vieţii celei monahiceşti, ca să vă luminaţi sufletele voastre, şi voi aţi căzut toţi cu torul la cele pământeşti şi la materiile lumii şi aşa aţi prăpădit dulceaţa vieţii monahiceşti. Că cei vechi chilioţi se numeau liniştitori şi schiteii se numeau postnici. Iar în ziua de astăzi toţi s-au împătimit la cele pământeşti, s-au făcut vânzători de chilii şi amăgitori, vânzând şi cumpărând chilii şi colibe, şi nu cunosc în câtă prăpastie de pierzare au ajuns.

Sfantul Nil - minunile, vedeniile, cuvintele; Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfantul Nil - minunile, vedeniile, cuvintele"

Note:
1 Nume dat unor boli precum sifilisul, cancerul, vărsatul.
2 Catâri.
3 Călătorii.

 

• Sfantul Nil Sorski
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Nil Sorski
  Publicat in : Vietile sfintilor
• La rugaciune cu Sfantul Nil Cavsocalivitul
  Publicat in : Credinta
• Viata monahala in viziunea Sfantului Nil
  Publicat in : Credinta
• Manastirea Nilov
  Publicat in : Biserica in lume