Plang si ma tanguiesc cand imi amintesc de moarte, dar imediat ma bucur cu nadejde. Oscilez intre aceste stari; ma zbat in imanenta si doresc transcendenta. Ma rog sa fiu trecut in Cartea Nasterii, sa merit adoptia in neamul invierii. Inima, cea din care s-a nascut dorinta pentru lumina, e menita sa devina Prestol. Dar concubinez complice sub acelasi acoperis al sufletului cu rautatea. De la Duhul Sfant doar pot astepta deratizarea nocivitatii.
Nevrand sa-mi dau eu in vileag patima, raman in afara luminii. Nu vreau sa mai port povara lucrurilor facute pe ascuns. Sa o iau pe Fecioara Curata drept maicuta mea, asta imi propun. M-am saturat de teorie, dar nu cunosc dorita traire. Neatinsul imi va pune numele Amartalos iubit. Iar eu Il voi chema cu numele de Emanuel. Si trezindu-ma din somnul mundan, nu voi mai bajbai, nu ma voi mai tara de colo pana colo, ci voi sti cum ajung la liman; doar sa fiu consecvent, nu ca pana acum.
Intreband: unde este regele Iudeilor? Vreau sa urmez steaua Lui. Sa parasesc pseudo-extazul lumii si sa caut prea frumoasa pustie a regasirii bucuriei. Sa gatesc calea iubirii. Sa ii fac pocaintei roada vrednica de ea. Sa nu ma amagesc. In cele din urma, sa nu fiu intristat. Da, dar sa fiu bucurie pentru altii. Nu imi propun ceva exagerat. Harul nu ma invaluie pentru ca inca teoretizez. De ce prefer intemnitarea morbida? De ce nu sunt sarea lumii? Sarea spiritului meu si-a pierdut gustul, a devenit fada (vladica Bartolomeu). Sa nu fiu desfranat si idolatru.
Sa fac milostenie, altminteri voi primi o sanctiune, in loc de o recompensa. La raspantii de gand, sa iau deciziile mantuitoare. Sufletul sa nu fie avar. Viata sa nu fie ban. Sa-mi fie iertate erorile si datoriile morale. Sa fug de posomorarea fatarnica. Sa nu disimulez. Cum de vad pacatelele altora, dar nu si pacatoaiele-mi? Numai dupa ce voi fi renuntat la rautate, voi vedea clar. Revarsarea de lava luminoasa sa nu ma ocoleasca.
Marius Matei
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.