In care situaţii, după iconomie, este îngăduită prezenţa ereticilor la slujirea noastră ortodoxă?

Spre deosebire de rânduielile ce privesc participarea ortodocşilor la cultul ereticilor faţă de care Tradiţia canonică a Bisericii noastre este categoric împotrivă, în privinţa intrării, după iconomie, a ereticilor în bisericile ortodoxe, e mai îngăduitoare:

1. Practica după acrivie cere participarea la slujbele Bisericii noastre numai a membrilor ei, iar nu a nebotezaţilor sau a ereticilor. Practica după iconomie însă permite să participe la cultul ortodox eretici sau chiar necreştini - chiar şi la Dumnezeiasca Liturghie - când există din partea lor dispoziţia sufletească de a cunoaşte viaţa liturgică a Bisericii noastre. Cea mai însemnată întâmplare în acest sens este participarea la Dumnezeiasca Liturghie în biserica Sfânta Sofia din Constantinopol a soliei ruşilor idolatri, care a avut drept urmare încreştinarea întregului popor Rus, după cum ne spune cronica rusă.

2. De asemenea, Sfântul Ioan Gură de Aur îi cheamă pe eretici în biserică, unde le vorbea cu nădejdea întoarcerii lor la adevărul Bisericii: „Cheamă-l pe eretic aici, la mine. Fie va veni, fie nu va veni. Dacă va fi de faţă, va învăţa din predica noastră. Dacă nu va fi de faţă, să înveţe din cele auzite de voi." Este limpede că nu îi cheamă ca să se roage împreună cu credincioşii, nici ca să predice ereticul credincioşilor...

3. Extinzând propunerea mai sus pomenită a Sfântului Nichifor Mărturisitorul despre intrarea în bisericile ereticilor pentru închinarea la Sfintele Moaşte care s'ar afla acolo, putem să spunem că este îngăduită şi intrarea eterodocşilor în bisericile ortodoxe pentru închinarea la Sfintele Moaşte pe care ei le respectă şi le cinstesc. O eventuală interzicere a intrării şi închinării la sfintele moaşte ar fi departe de duhul adevărat bisericesc. Şi desigur, când eterodocşii „înapoiază" Bisericii noastre Sfinte Moaşte, ospitalitatea şi mulţumirea faţă de ei cer după iconomie prezenţa lor la manifestările bisericeşti legate de această ocazie, desigur fără participarea liturgică a eterodocşilor la cultul nostru ortodox.

4. Patriarhii Ghenadie Scolarios Dositei al Ierusalimului şi Arhiepiscopul Ohridei, Dimitrie Homatianos referindu-se la aceia dintre eretici care intră cu respect să urmărească cultul nostru ortodox şi cer binecuvântarea noastră, propun să nu îi alungăm, ci dimpotrivă să le dăm chiar şi anafura şi aghiasmă. Este grăitor faptul că Ghenadie, deşi le îngăduie ortodocşilor să îi binecuvânteze pe eretici, îi opreşte însă să ceară binecuvântarea şi aghiasmă ereticilor! „Nu cereţi nici agiasmă de la ei, pentru că sânt eterodocşi separaţi [de Biserică]." Arhiepiscopul Dimitrie al Ohridei, simţind nevoia să-şi motiveze propunerea, îşi vădeşte şi intenţia: „căci această obişnuită are puterea ca treptat să îi atragă [pe eterodocşi] în întregime spre sfintele noastre obiceiuri şi dogme."

Unii amintesc părerile de mai sus ale Patriarhilor Ghenadie al Constantinopolului şi Dositei al Ierusalimului, încercând să găsească chiar şi un sprijin, cât de mic, în Tradiţia Bisericii noastre care să „justifice" practica actuală a rugăciunii în comun cu ereziarhii, căpeteniile ereticilor. O cercetare atentă însă a acestor texte nu oferă o astfel de posibilitate: patriarhii de mai sus vorbesc numai despre simpla prezenţă a ereticilor - nu a fruntaşilor eretici - la slujbele ortodoxe. Desigur, Ghenadie se referă la pelerinii veniţi la un loc de închinăciune. Nicăieri nu subînţelege că ereticii şi, desigur, începătorii ereziilor, ar putea să participe activ la cultul Bisericii noastre, îmbrăcaţi în veşminte [liturgice] sau predicând! Nicăieri nu subînţelege că e îngăduit ca ortodocşii să participe la cultul ereticilor! Nicăieri nu subînţelege vreo împreună-lucrare a ortodocşilor şi ereticilor pentru redactarea... „vreunei rugăciuni comune interconfesionale!" Şi, mai ales: menţionează fără înconjur că nu este îngăduit ca ortodocşii să ceară binecuvântarea ereticilor! De asemenea, părerea că Ghenadie „consideră drept rugăciune în comun numai comuniunea euharistică" nu poate fi întemeiată pe textele lui.

5. O altă situaţie în care este permis ca ereticii să participe, după iconomie, la o slujbă ortodoxă este săvârşirea, după iconomie, a slujbei de înmormântare a unui eterodox de către un preot ortodox, atunci când nu există păstori ai confesiunii celui adormit precum şi la săvârşirea Tainei Nunţii, când unul dintre soţi se întâmplă să fie eterodox (cununie mixtă) prilejuri în care în parohii se observă din ce în ce mai des participarea eterodocşilor la cultul ortodox.

Desigur, astăzi, prin schimbarea condiţiilor sociale, vedem tot mai des în parohii participarea eterodocşilor la cultul ortodox. Recomandările pururea-pomenitului părinte Epifanie Theodoropulos constituie cea mai indicată abordare pe care o poate avea un păstor responsabil: „Poate că ar fi indicat să existe pe uşa bisericii un mic anunţ în care să scrie: «In timpul săvârşirii cultului nu este permisă intrarea eterodocşilor.» Insă, dacă totuşi un eretic vrea să intre, desigur, nu vom întrerupe cultul, nici nu vom chema poliţia. Vom continua slujba şi, după încheierea acesteia, ne vom apropia de eterodox şi cu politeţe îi vom spune ce prevăd în cazul de faţă Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe şi vom arăta că este dator să le respecte. Noi niciodată nu vom intra într'o biserică eterodoxă în timpul slujbei, respectând cu desăvârşită rigoare Sfintele Canoane. Insă intrarea eterodocşilor în bisericile noastre, arătând noi puţină flexibilitate, în duhul iconomiei bisericeşti, nu vatămă."

Protopresviter Anastasie Goţópulos

Rugaciunea in comun cu ereticii, Editura Predania

Cumpara cartea "Rugaciunea in comun cu ereticii"