Deprimarea vine în primul rând din slăbiciune sufletească şi din căutarea unei stări de bine în mângâieri trecătoare sau lumeşti. Adeseori ea este o îndârjită hotărâre de a te simţi mulţumit în chip egoist, în dauna încrederii în Pronia lui Dumnezeu. Şi fiind aceasta o stare necuvioasă şi neputând dărui mulţumire duhovnicească sufletului, întreaga fiinţă a omului geme posomorâtă, lipsindu-i lumina lui Dumnezeu. Dacă omul continuă să caute mulţumiri (sau mângâieri, ca să folosim un termen ascetic) omeneşti, pământeşti şi vremelnice, va face sa sporească durerea deprimării până ce sufletul ajunge bolnav, cu adevărat bolnav şi sătul de sine însuşi, simţindu-se ca o pasăre în colivie, închis şi deci literal apăsat sau asuprit de zgomotul psihologic al aripilor sale lovindu-se de colivie, nădăjduind a dobândi pacea liniştirii (ugomanitsa). Adevăratul său leac este liniştirea de sine (cina), nădejdea împăcată în harul lui Dumnezeu.
Adeseori Dumnezeu îngăduie în chip proniator ca deprimarea să atace sufletul, astfel încât acesta, nedorind, fireşte, mica durere a inimii, să pornească la luptă şi, iute îndepărtând asaltul cel rău, să îmbrăţişeze şi să ţină strâns binevenita nădejde în Domnul, primind liniştea ca pe o cunună de la Dumnezeu.
Părintele Adrian de la Noul Diveevo (+1979)
Cum sa biruim deprimarea, Editura Sophia
Cumpara cartea "Cum sa biruim deprimarea"
-
Deprimarea
Publicat in : Editoriale -
Deprimarea si tamaduirea ei
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Fenomenul Emo - o cultura a instabilitatii psihice si sufletesti
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.