Procesiunea Velikoretsky este considerata a fi cea mai lunga, mai veche si cea mai populara procesiune religioasa din Rusia. In ultimii ani, peste 20 000 de pelerini au participat la aceasta procesiune ce are loc anual, pe o distanta care masoara aproximativ 150 de km.
Timp de sase zile, intre 3 si 8 iunie, pelerinii calatoresc din Kirov (Vyatka) pana la raul Velikaya din satul Velikorestoye si inapoi.
Procesiunea Velikoretsky este oficiata in cinstea icoanei Sfantului Nicolae, ce a fost descoperita in 1383 pe malul raului Velikaya de un taran pe nume Simeon Agalakov.
Dupa ce multi oameni au primit tamaduire, rugandu-se inaintea acestei icoane, vestea despre aceasta icoane facatoare de minuni s-a raspandit cu repeziciune in intreaga regiune Vyatka si peste hotarele sale.
In 1392, satenii au dus icoana Sfantului Nicolae in biserica din Kirov (capitala tarii Vyatka), conducatorii acestui oras au fagaduit ca o vor aduce inapoi, in locul unde a fost descoperita, pe malul raului Velikaya, in fiecare an.
In secolul al XV-lea a fost ridicata o capela din lemn a fost ridicata pe locul unde icoana a fost descoperita, devenind un important loc de pelerinaj.
Cand icoana facatoare de minuni a Sfantului Nicolae a fost dusa pentru prima data la Moscova - la porunca Tarului Ivan cel Groaznic in 1555 - aceasta era deja binecunoscuta si cinstita in intreaga Rusie.
Din acel timp, de mai bine de 600 ani intre 3 si 8 iunie, in Vyatka are loc aceasta procesiune catre Velikoretskoye. Acestea sunt originile Procesiunii Velikoretsky, una din cele mai vechi traditii din regiunea Kirov.
In prezent, in ziua praznuirii icoanei Sfantului Nicolae mii de pelerini, nu numai din Rusia, ci din intreaga lume, merg in Velikoretskoye pentru a se ruga icoanei facatoare de minuni in locul unde icoana a aparut pentru prima data.
Procesiunea religioasa, in secolul confortului si al vitezei
O procesiune de asemenea anvergura, precum Procesiunea Velikoretsky, il poate contraria pe omul zilelor noastre, cautator inflacarat al confortului si comoditatii.
“De ce sa strabat atata cale pe jos, cand ma pot deplasa cu automobilul sau cu trenul pana la destinatie?”, se intreba el, mandru de pragmatismul de care da dovada.
Acesta nu poate vedea in astfel de procesiuni un sens profund, ci cel mult o dovada a habotniciei semenilor.
“Inca o manifestare din viata Bisericii Ortodoxe, demna de Evul Mediu.”, isi spune el.
Este o atitudine in care, multi dintre noi, ne regasim adeseori. Doar suntem oameni ai timpului nostru.
Nu suntem noi insa in masura sa cunoastem in ce masura, cei care participa la astfel de procesiuni, se intemeiaza pe superstitie sau pe credinta curata si autentica. Dar suntem in masura sa constientizam ca noi insine nu suntem dispusi la un asemenea efort, la o asemenea nevointa.
Multi dintre cei care nu traiesc si nu cunosc bogatia unui pelerinaj, a unei procesiuni, pun pe seama acestei manifestari “spiritul de turma”. Desi o spun in mod ironic, fara sa vrea marturisesc un adevar. Orice procesiune descopera tainic, mersul corabiei Bisericii, al “turmei lui Hristos”, prin istorie catre Eshaton.
Omul care nu se mai recunoaste in postura de pelerin, nici in Biserica, nici in aceasta lume, isi poate permite sa ignore atat moartea, cat si vesnicia. Dar, cu ce pret!
Radu Alexandru
.jpg)
-
Procesiune religioasa inedita, in Muntenegru
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.