Dreptcredincioşi pelerini,
Ne aflăm pe colina Golgotei, în faţa Sfintei Cruci, şi II vedem cu ochii sufletului pe Iisus rănit în mâini, în picioare şi în coastă. Avem înaintea noastră o Carte deschisă, ale cărei cuvinte sunt sfintele răni ale Mântuitorului nostru. Rănile, primite din cauza păcatelor noastre, ne vorbesc despre Iubirea divină răscumpărătoare. Ele sunt o predică vie despre dragostea lui Dumnezeu faţă de om. In această privinţă, cu opt veacuri înainte de răstignire, profetul Isaia îl vedea astfel pe Mesia, Omul durerilor: „El a luat asupra Sa durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi neam vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea lui, şi El a făcut să cadă asupra Sa fărădelegile noastre ale tuturor" (Is. 53, 4-6).
Citeam undeva că o mamă văduvă avea un copil neascultător. Pentru relele comise a fost osândit la temniţă grea, pedeapsă ce putea fi comutată în amendă. De acolo, din temniţă, fiul trimise vorbă mamei să facă tot ce îi stă în putinţă ca să-i răscumpere pedeapsa şi să îl elibereze. Mama, îndurerată, se silea să muncească din greu, să câştige bani şi, cu mare efort, a reuşit să dea suma care se cerea, pentru ca, în cele din urmă, să-şi vadă fiul pus în libertate. Intors acasă, căzând în genunchi, prinse mâna mamei sale ca să o sărute. Văzând atunci că palmele ei erau rănite, el o întrebă: „Mamă, de ce îţi sunt palmele pline de răni şi sânge?". Ea a răspuns: „Dragul meu, am trudit mult pentru tine, ca să te văd scăpat de osândă şi liber". Iată, acesta este chipul jertfei pe care Mântuitorul nostru a adus-o pentru mântuirea oamenilor.
Văzându-ne că suntem datori, El a plătit datoria păcatelor noastre. Prin gura Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, Domnul spune: „Birnic morţii tu erai, / Pe vecie osândit, / Dar, luând Eu vina ta, / Birul morţii l-am plătit". Toate îmbrăţişările lumii nu pot să se compare în iubire cu braţele întinse pe cruce ale lui Hristos, Care este gata să îmbrăţişeze pe fiecare dintre noi, dacă ne vom preda vieţile noastre Lui şi vom călători cu El zilnic. In această privinţă, Sfântul Macarie Egipteanul adresează fiecărui creştin aceste cuvinte: „Dumnezeu a venit întru întâmpinarea ta, ca să te izbăvească de moarte. Intăreşte-te, deci, şi adu-ţi aminte câtă grijă s-a arătat faţă de tine!". Hristos S-a jertfit în locul nostru şi rănile Lui sunt mărturia iubirii Sale jertfelnice.
După învierea Sa din morţi, Iisus Hristos Se uneşte cu rănile Sale care sunt slava Sa. Proorocii nu mai au ce cânta. Ioan Botezătorul poate să amuţească. Locul lor îl iau rănile care strigă: „Acesta este Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii". Toată Legea şi Proorocii se cuprind în cele cinci răni care vor rămâne deschise până la sfârşitul veacurilor, ca o Evanghelie a iubirii. Rănile rezumă întruparea, Pătimirile, Jertfa lui Hristos şi întreaga Sa lucrare mântuitoare prin care noi, oamenii, ne facem părtaşi firii dumnezeieşti şi vieţii veşnice. Privindu-le, înţelegem că Fiul lui Dumnezeu S-a jertfit pentru noi şi în locul nostru, când ne aflam sub osânda morţii. El a surpat
zidul care ne despărţea de Tatăl ceresc (cf. Efes. 2,14) şi ne-a deschis raiul fericirii pierdute.
Domnul nostru este Arhiereul veşnic Care S-a înălţat la cer cu rănile Sale, unde este în stare de jertfă şi mijloceşte pentru noi (cf. Evr. 4, 15; 7, 25; 9, 24). Sfântul Ciprian spune: „Iisus S-a suit la cer cu rănile Sale, fiindcă vrea să le arate Tatălui. Fiecare rană este o gură deschisă prin care Mântuitorul nostru mijloceşte spre folosul şi izbăvirea sufletelor noastre". Rănile sfinte sunt perle ale iubirii divine răscumpărătoare şi trofee de curaj şi eroism, sunt insigne ale virtuţii şi arme ale biruinţei. Ele au devenit scriptele ridicării şi restabilirii lumii prăbuşite de păcat, căci prin aceste răni ale lui Hristos, „noi toţi ne-am vindecat" (Is. 53, 5). Dacă Dumnezeu „ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre" (I In. 4,10), cum să nu primim iertarea, cum să nu avem bucuria mântuirii?
De-a lungul vieţii noastre, am primit multe răni spirituale care sunt păcatele noastre. In rănile lui Hristos, noi găsim iertarea şi forţa de a ne renega viciile, pentru că El a venit să ridice păcatele lumii. Dacă vom da rănile noastre de orice fel lui Iisus, ele vor fi transformate şi vor deveni răni slăvite, vor deveni Fericiri, căci Domnul a zis: „Fericiţi cei ce plâng; Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate; Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi". Hristos Se apropie de păcătoşi cu tandreţe, vrând ca să înlăture răul din ei. Este bine ca în faţa acestei iubiri să dăm rănile noastre lui Hristos şi ele vor deveni, astfel, parfum de iubire. Orice rană, chiar şi cea mai gravă, odată vindecată, devine o fântână plină de dragoste şi de daruri. Se cuvine ca fiecare creştin să răspundă cu devoţiune la Iubirea răstignită şi, când rănile păcatelor îl dor, să zică: „Iisuse, cu rănile Tale, vindecă rănile mele!". Amin.
+ IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
Fragment din cartea "Fascinantele locuri sfinte si mesajul lor edificator. Uimire. Elogiu.Contemplatie", Editura Reintregirea
Cumpara cartea "Fascinantele locuri sfinte si mesajul lor edificator. Uimire. Elogiu.Contemplatie"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.