De cate ori citim Epistola a doua catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel si ajungem la pasajul "Rugati-va neincetat" (cap. 5, verset 17), ni se pare ca avem in fata un indemn, daca nu imposibil, cel putin foarte greu de realizat. Cum e posibil ca noi, oameni cu diverse treburi sa stam toata ziua in rugaciune? Ce facem atunci cu responsabilitatile noastre de zi cu zi? Ne cere Apostolul neamurilor sa parasim lumea ca sa ne retragem in rugaciune? O trebui oare sa ne indeplinim sarcinile noastre din lume avand mereu o carte de rugaciuni in mana si la fiecare pas sa citim din ea, sau indemnul de a ne ruga neincetat o fi numai pentru unii oameni, nu pentru toti?
Daca gandim in ansamblu la invatatura crestina, chiar daca nu avem mare experienta, vom constata ca toate aceste intrebari nu isi au rostul, nu se poate sa fie adevarate. Altceva a vrut sa zica Sfantul Pavel, si chiar ne cere ceva care e in puterea oricarui om.
Pentru a ne bucura de toate privilegiile starii de rugaciune neincetata, trebuie intai sa intelegem cum se poate ajunge la aceasta stare. Pronia a facut ca despre asta sa-mi vorbeasca chiar un batran, de multa vreme afundat in tainele rugaciunii.
Mi-a spus batranul ca rugaciunea este o stare a omului si nu e conditionata de vreo carte anume, pentru ca ne putem ruga si altfel decat cu gura. Mai de folos decat cuvantul rostit este stradania nostra de a ne lipi cu mintea si cu inima de Dumnezeu, de a chema mereu numele lui Iisus Hristos, ca pavaza impotriva puterilor nevazute ce uneltesc impotriva noastra. Un om se poate ruga neincetat atunci cand in tot ceea ce face nu-si dezlipeste mintea de Dumnezeu, cand gandeste si simte prezenta lui Dumnezeu in inima lui. E vorba de o stare launtrica, un mod de a fi, castigat de oameni prin chemarea neincetata a Numelui lui Iisus:
"Rugaciunea launtrica neincetata -mi-a zis batranul - este chemarea continua si neintrerupta a Numelui lui Iisus Hristos cu gura, cu mintea si cu inima, inchipuindu-ne totdeauna in prezenta Lui si cerand milostivirea Lui, in timpul oricarei indeletniciri, in orice loc, in orice vreme, chiar si in vremea somnului. Ea se rosteste cu urmatoarele cuvinte: Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! si, cand cineva se va deprinde cu aceasta chemare, atunci va simti o mare mangaiere in a rosti totdeauna aceasta rugaciune, incat nu va mai putea trai fara ea, iar rugaciunea se va revarsa singura intr-insul. Acum intelegi ce este rugaciunea neincetata?"
Iar, ca sa fie mai clar, batranul a repetat: "Rugaciune neincetata inseamna chemarea numelui lui Dumnezeu intotdeauna, ori de sezi, ori de mergi, ori de lucrezi, ori de mananci, ori de faci orice alt lucru. in orice loc si in orice vreme se cuvine sa chemi numele lui Dumnezeu."
Maretia rugaciunii lui Iisus se descopera din insasi forma ei, fiind alcatuita din doua parti: prima, care cuprinde cuvintele Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ne duce cu mintea la istoria vietii lui Iisus Hristos sau, dupa cum spun Sfintii Parinti, "cuprinde in sine pe scurt intreaga Evanghelie"; partea a doua, adica miluieste-ma pe mine, pacatosul, ne pune inainte istoria neputintei si pacatoseniei noastre. De aceea, ne incredinteaza batranul ca rugaciunea lui Iisus si Sfanta Evanghelie sunt pe aceeasi treapta in ceea ce priveste importanta. Rugandu-ne si chemandu-L mereu pe Iisus Hristos in noi facem si o marturisire de credinta in Fiul lui Dumnezeu intrupat, dar dobandim si o stare harica din partea Acestuia ce ne face sa ajungem la cunosterea mai inalta a realitatilor inconjuratoare.
Atunci cand noi cerem ajutorul lui Dumnezeu, El nu intarzie sa ni-l trimita si trimite cu mult mai mult decat cerem, dar totusi, o parte foarte mica din cat poate sa daruiasca. Ne da cu masura, atat cat putem noi primi, ca sa nu ne copleseasca si sa nu ne descurajeze ca nu putem primi tot si sa ne determine sa nu incetam niciodata rugaciunea, caci mereu are ceva de dat, numai sa fim noi capabili si cu sufletul curat sa putem primi.
A mai spus batranul un lucru de-a dreptul minunat. Atunci cand staruim in rugaciune si chemam neincetat numele lui Iisus, El vine cu toata persoana Sa si ne impartaseste prin har masura dragostei divine care ne face sa nu ii mai judecam pe semeni, ci sa-i privim pe toti in mod egal, ca fapturi ale lui Dumnezeu. Ca sa nu cred ca e o idee descoperita de el, batranul nu a intarziat sa spuna ca asta o stie din Filocalie, de la Sfantul Nichita Stithatul, care zice: "Cel ce a ajuns la adevarata rugaciune si dragoste, acela nu deosebeste lucrurile. Nu-l deosebeste pe cel drept de cel pacatos, ci ii iubeste pe toti la fel si nu-i osandeste, tot asa cum face Dumnezeu, Care face sa rasara soarele si sa ploua si peste cei drepti, si peste cei nedrepti."
Deja incepusem sa inteleg cate ceva, dar, ca sa fie lucrurile mai clare, batranul m-a rugat sa privesc ce se spune in Biblie despre rugaciune si despre foloasele ei. Nu a luat toate cartile Bibliei la rand, ci mi-a spus ca e suficient sa privim ce zice acelasi dumnezeiesc Pavel in Epistolele sale, cum rugaciunea e de mare trebuinta in toate imprejurarile din viata unui om si cat de mult conteaza linistea sau pacea launtrica din timpul rugaciunii: "Nu va impovarati cu nici o grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu. si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus. Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul" (Filipeni IV, 6-8)
Cu greu se poate ajunge la aceasta stare, deoarece starea de rugaciune curata este un dar al Duhului Sfant. Daca dorim rugaciunea ca o performanta proprie sau ca un exercitiu de meditatie, ne ostenim degeaba si nu ajungem la niciun rezultat. Numai ajutati de Duhul Sfant ne putem ruga cu adevarat: "De asemenea si Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci insusi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine negraite." (Romani VIII, 26)
De aceea, trebuie intotdeauna sa ne rugam in Duhul pentru toti oamenii "Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri, si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii." (Efeseni VI, 18) si-a adus aminte batranul si de cuvintele Sfantului Macarie cel Mare, care ne incredinteaza de rolul primordial al Duhului Sfant in sporirea starii de rugaciune in noi: "A te ruga des atarna de voia noastra, iar a te ruga cu adevarat este lucrarea Duhului. "
in timp ce vorbea, batranul nu se oprea din rugaciune. Asta l-a facut sa anticipeze ce vroiam eu sa-l intreb. Nu vroiam sa-l mai retin, dar n-as fi vrut sa plece inainte de a-mi spune ce folos aduce sufletului rugaciunea neincetata si chemarea continua a Numelui lui Iisus. Abia indraznisem eu sa ma gandesc, ca el deja incepuse sa spuna, citand mai multi sfinti cunoscuti din Filocalie.
intai a insistat sa-mi spuna ca rugaciunea neincetata ne tine departe de orice greseala, dupa cum spune Fericitul Diadoh al Foticeii: "Daca omul ar chema numele lui Dumnezeu cat mai des cu putinta, adica daca s-ar ruga neincetat, n-ar cadea in greseala."
Un alt folos al rugaciunii il aflam de la sfantul Ioan Scararul, care ne spune ca Iisus, chemat cat mai des de catre noi, vine si ne elibereaza sufletele de gandurile necurate si de ispitele potrivnicului: "Cand ti se intuneca sufletul de ganduri necurate, biruieste-i pe potrivnici cu numele lui Iisus, chemandu-l cat mai des. O arma mai puternica si mai plina de izbanda nu vei gasi nici in cer, nici pe pamant. " La fel invata si Sfantul Grigorie Sinaitul: "Sa stii ca nimeni nu-si poate tine mintea in frau prin propriile sale puteri si, de aceea, cand te napadesc ganduri necurate, cheama numele lui Iisus, de mai multe ori, si atunci gandurile se vor linisti de la sine."
Deja era tarziu si chiar se adunau multe lucruri pentru mine, un incepator, asa ca am ramas fara cuvinte, iar batranul se pregatea sa plece. Vazandu-ma ingandurat, m-a rugat sa iau aminte la cuvintele Sfantului Grigorie Sinaitul: "Daca vrei, ne sfatuieste el, sa-ti alungi gandurile si sa-ti cureti mintea, atunci izgoneste-le cu rugaciunea, caci, in afara de rugaciune, nimic nu le poate opri."
Spunand acestea, batranul a plecat sa-si continue rugaciunea in liniste. Destul se tulburase vorbindu-mi mie. Am inteles de la el ce inseamna sa ma rog neincetat si cat de folositoare este rugaciunea launtrica si chemarea numelui lui Iisus pentru curatirea mintii de gandurile necurate.
Numai insistand in rugaciune ne putem deschide inima catre Dumnezeu si-L putem simti aproape de noi, venind in ajutorul nostru si comunicandu-ne harul Sau mantuitor. Asa ca am plecat si eu din locul acela zicand, dupa sfatul batranului: "Doamne, Iisuse Hrisrtoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul."
Sebastian Marin
Sebastian Marin
-
De cate ori... ruga
Publicat in : Religie -
Parintele Ilarion de la Optina
Publicat in : Parinti -
Rugaciuni ale Cuviosului Iosif Isihastul
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.