Indemnul "sa iubesti ispitele” poate parea putin ciudat, fiindca in fiecare zi ne rugam, spunand: "Si nu ne duce pe noi in ispita.” Sfintii Parinti insa disting doua feluri de ispite, cele de voie si cele fara de voie sau, altfel spus, ispitele pacatului si ispite ale intristarilor.
Tot ei ne invata ca rugaciunea domneasca se refera doar la ispitele de voie sau ispitele pacatului dupa cu am mai spus.
Despre ispitele fara de voie sau ale intristarilor, dumnezeiescul Apostol Iacov scrie, in Epistola sa Soborniceasca: "Drept mare bucurie sa socotiti, fratilor, feluritele ispite in care cadeti, stiind ca incercarea cedintei voastre lucreaza rabdare. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, fara niciun fel de lipsa” (Iacov 2-4).
Tot astfel ne invata si Sfantul Maxim Marturisitorul, in "Capete despre teologie”, din Filocalia Sfintilor Neptici: "Domnul ne invata sa ne rugam sa fim izbaviti de ispitele cele de voie, fiindca produc placere trupeasca si durere sufleteasca. Iar marele Iacov ne indeamna sa ne bucuram de ispitele cele fara de voie, care, desi rapesc trupului placerea, rapesc sufletului durerea.”
Aceasta inseamna sa ne iubim ispitele. Sa avem multa rabdare, in ispite, ne recomanda Sfintii Parinti.
Spre exemplu, cuvantul Sfantului Antonie din Pateric: "Ridica ispitele si nimeni nu se va mantui”, de asemenea si Avva Dorotei, in "Lucrari ascetice”, spune: "Caci de mare folos sunt ispitele celui ce le indura netulburat. Chiar daca ne ispiteste o ispita din cele ce atata patimile, nici pentru aceasta sa nu ne tulburam.”
Sa ne iubim ispitele, ca sa se bucure sufletul nostru si sa nu ne tulburam.
Emanoil Morarescu
Emanoil Morarescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.