Menţionăm şase întâmplări spre învăţătură despre amăgire. Prima provine din viaţa lui Antonie cel Mare, iar următoarele trei din „Filocalie", după cum însemnează Sfântul Casian Romanul. Sfântul Casian spune că aceste trei întâmplări tragice le-a auzit de la avva Moise, care trăia în pustiul Skete. A cincea întâmplare provine din Tebaida - Egipt, iar a şasea din “Istoria lausiacă".

1. Năluciri ale Diavolului

Câţiva fraţi l-au vizitat pe avva Antonie pentru a-i povesti nălucirile pe care le vedeau şi pentru a afla de la el dacă sunt adevărate sau provin de la demoni. Aveau cu ei şi un asin care a murit pe drum. De îndată ce au ajuns la el, acesta le-a zis:

- Cum a murit măgăruşul pe drum?

l-au răspuns:

- De unde ştii asta, avva?

Acesta le-a spus:

- Mi-au arătat-o demonii.

Şi ei au zis:

- Noi pentru asta am venit să te întrebăm, deoarece vedem năluciri şi de multe ori se adeveresc, nu cumva să ne amăgim. Şi părintele, prin pilda asinului, i-a înştiinţat că acestea provin de la Diavol.

2. Heron

Aceasta era părerea lui Antonie cu care au fost de acord şi ceilalţi părinţi. Ca să ne încredinţăm acum prin exemple din zilele noastre că părerea Sfântului Antonie este dreaptă, aduceţi-vă aminte de părintele Heron şi de căderea îngrozitoare pe care a păţit-o cu puţin timp în urmă în faţa ochilor noştri, prin care, din batjocorirea Diavolului a căzut din înălţimea aceea a vieţii duhovniceşti şi ascezei, în prăpastia morţii.

Ţinem minte că 50 de ani a stat în pustia din apropiere tăcând asceză grea şi înfrânare continuă şi a rămas în deşertul cel mai sălbatic şi în singurătatea cea mai deplină mai mult decât toţi cei de aici. Acesta, după atâtea osteneli şi lupte, a fost batjocorit de Diavol şi a căzut în greşeala cea mai adâncă şi pe câţi se nevoiau în apropiere, părinţi şi fraţi, i-a făcut să plângă, nemângâiaţi. Nu ar fi păţit aceasta dacă ar fi fost înarmat cu virtutea deosebirii, care l-ar fi învăţat să nu se încreadă în cugetul său, ci în povaţa părinţilor şi a fraţilor. Căci el, luându-se după cugetul său, a ţinut atât de mult post şi s-a îndepărtat atât de oameni, încât nici de sărbătoarea Paştilor nu a venit în biserică, pentru a nu fi nevoit, găsindu-se împreună cu părinţii şi fraţii, să mănânce linte sau altceva care s-ar fi pus pe masă şi să creadă în felul acesta că s-a abătut de la scopul pe care şi-l pusese în minte. Acesta deci, înşelat îndelung de voia lui, a primit pe un înger al Satanei şi după ce i s-a închinat ca unui înger de lumină, a primit poruncă de la el să se arunce într-un râu foarte adânc la miezul nopţii, ca să cunoască prin încercare că de aici înainte nu îl va mai paşte nici o primejdie, din cauza înaltei sale virtuţi şi ostenelilor la care s-a supus pentru Dumnezeu. Acesta, Iară să deosebească prin cuget cine i-a dat aceste sfaturi, cu mintea întunecată, s-a aruncat în râu la miezul nopţii. Peste puţin timp, fraţii au prins de veste şi cu mult efort, abia au putut să-l scoată afară, pe jumătate mort; şi după ce a mai trăit două zile, a treia zi a murit, lăsând în urmă pe fraţii şi pe preotul Pafnutie plângând nemângâiaţi. Preotul, îndemnat de marea lui iubire de oameni şi întrucât îşi amintea marile osteneli ale lui Heron şi timpul îndelungat ce l-a petrecut în pustie, nu l-a şters din pomelnice şi din slujbele celor adormiţi, ca să nu-l pună în rândul sinucigaşilor.

3. Cel amăgit şi fără minte

Ce să mai spun despre acela al cărui nume nu vreau să-l dau, căci este pe-aici, prin jur?

Acesta l-a primit de multe ori pe Diavol ca pe înger şi a primit de la el descoperiri şi vedea încontinuu în chilia lui lumina unei lămpi. Ultima oară, Diavolul i-a poruncit să-şi sacrifice fiul care stătea în chilie cu el, ea jertfă către Dumnezeu şi astfel să se învrednicească să primească cinstea patriarhului Avraam. Şi s-a supus atât de mult acestei porunci, încât şi-ar fi înjunghiat eu adevărat fiul, dacă acesta nu ar fi văzut că-şi ascute cuţitul, lucru pe care nu-i obişnuia, şi că pregăteşte sfori ea să-l lege strâns. Şi a apucat să se salveze prin fugă.

4. Monahul cel renegat din Mesopotamia

Mă voi întinde mult cu cuvântul dacă vă voi povesti şi înşelarea de către Diavol a monahului aceluia din Mesopotamia, care a arătat mare in frânare şi a rămas ani mulţi închis în chilia lui şi după aceea a fost batjocorit şi înşelat atât de mult prin descoperiri diavoleşti şi visuri, încât după atâtea osteneli şi virtuţi cu care i-a întrecut pe toţi monahii de acolo, a trecut la iudaism şi a primit tăierea-împrejur. Căci Diavolul, vrând să-l înşele, de multe ori i-a arătat visuri ce s-au adeverit, ca să-l facă prin asta să primească lesne amăgirea pe care i-o va arunca Ia urmă.

I-a arătat, aşadar, într-o noapte, pe toţi creştinii, împreună cu apostolii şi mucenicii, intunecaţi şi plini de toată ruşinea şi necinstea, înecaţi de supărare şi plans, în vreme ee iudeii împreună cu Moise şi profeţii erau luminaţi de o lumină strălucitoare şi plini de bucurie şi voioşie; şi l-a sfătuit înşelătorul că, dacă vrea să savureze fericirea şi bucuria iudeilor, trebuie să primească tăierea- împrejur. Şi într-adevăr, a fost înşelat şi a tăcut-o. Este evident, din cele ce am spus, că toţi aceştia nu s-ar fi făcut de batjocură într-un mod atât de jalnic, dacă aveau harul deosebirii.

5. Avva Pavel caic a fost amăgit

Trăia odată în Tebaida un om pe care îl chema Pavel şi el era evlavios şi iubitor de Biserică.

Zi şi noapte mergea la biserică şi împlinea cu râvnă şi celelalte treburi pe care le avea. Văzându-i prietenii lui aşa de evlavios şi iubitor de Biserică, i-au zis: „Pavele, dacă nici părinţi nu ai şi nici soţie nu vrei să iei, de ce nu te faci monah?“. Şi el le-a răspuns: „Bine ziceţi. Voi merge să mă fac monah". A plecat, aşadar, şi s-a închis în chilie de unul singur şi s-a dedicat ascezei şi celorlalte nevoinţe şi era în culmea puterii.

Văzându-l Diavolul cel viclean aşa de harnic, a început să i se arate în închipuire ca un înger, să îi prevestească unele lucruri şi să îl înşele. Şi când a văzut Diavolul că îl are sub picior, i-a zis: „Lui Hristos i-a plăcut foarte mult trăirea ta sfântă şi mâine te va vizita ea să-ţi ofere un dar al lucrării ascetice. Aşadar, tu să ieşi din chilia ta şi să i te închini, iar după ce primeşti harul, să intri din nou în chilie". In ziua următoare deci, iese Pavel din chilie şi vede o înşiruire - vezi bine - de îngeri purtători de lumânări şi un cerc de foc, iar în mijlocul evreului apărea forma cuiva care a bănuit că este Hristos. Si când era gata să aplece capul ca să i se închine, o mână care se vedea până la încheietură i-a dat o palmă şi I-a împins înapoi pentru a nu se închina. Şi căzând la pământ s-a uitat cu atenţie în jur şi nu a mai văzut nici îngerii purtători de lumânări, nici cercul de foc. Atunci a înţeles înşelătoria Diavolului şi a rămas în locul acela plângând două zile şi două nopţi, zicând către Dumnezeu: „Vai de mine, păcătosul, am păcătuit şi am pierdut toate strădaniile vieţii mele şi nu ştiu ce să mă fac".

A auzit, aşadar, că în Tebaida superioară trăia singur de mulţi ani, pe un ogor, un pustnic bătrân. S-a gândit deci să meargă la el şi sa-i povestească ce i s-a întâmplat. Când a ajuns aproape de locul sfântului, a căzut la pământ şi plângea zicând: „Am păcătuit, iartă-mă şi roagă-te pentru mine”. Părintele însă i-a strigat: „Nu poţi să vii aici, batjocoritul demonilor. Nu te apropia!". Şi i-a întors spatele. Pavel însă a rămas căzut la pământ, plângând. L-a consolat atunci sfântul şi i-a zis: „Dacă ai începe să înveţi o meserie oarecare, nu ar trebui mai întâi sa găşeşti un meseriaş de la care să înveţi tainele acestei meserii? Tu însă ai plecat şi ai locuit singur, fara să încredinţezi umânui gândurile tale. Şi dacă nu te-ar fi ajutat Dumnezeu şi dreapta Sfântului înger, te-ai fi închinat Diavolului şi ţi-ai fi pierdut minţile şi ai fi rătăcit prin oraş ca posedaţii. Dar de acum înainte mulţumeşte-i lui Dumnezeu că te-a ajutat şi vino să intri în obşte.

6. Pustnicul cel cu slavă deşartă

Lângă aceştia (asceţii Dorothei, Diocle şi CapitonJ), am întâlnit şi un alt pustnic care locuia şi el tot în peşteră. Acesta era înşelat de visuri din cauza slavei deşarte care îl cuprindea şi îi zeflemisea pe cei care se apropiau de el. Se smintise (precum scrie Înţelepciunea lui Isus Sirah 34. I - 2) entuziasmat de visuri, păstorind vânturi şi alergând după umbre.

Dobândise, desigur, cuminţenia trupului datorită bătrâneţilor sale şi a timpului îndelungat de asceză şi poate şi din cauza slavei deşarte; pierduse însă conştiinţa virtuţii, pentru că a fost murdărit de slava deşartă şi din pricina ei s-a îndepărtat de calea vieţii drepte.

Pateric despre vise si vedenii, Editura Egumenita

Cumpara cartea "Pateric despre vise si vedenii"

 

• Dezamagirea
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Dezamagirea
  Publicat in : Credinta
• Dezamagirea de cineva
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: