Mare adâncime are sufletul omenesc...
Psihologii își revendică expertiza psihologică pe subiect, dar dacă nu analizează această realitate lăuntrică și din perspectivă creștină, dau prin bălării și sunt pe arătură...
Există diverse forme de învățătură despre om - de antropologii (filosofică, socială, culturală, lingvistică, biologică, psihologică, arheologică), cu contribuții importante în ce privește știința umanului, însă antropologia creștină, teologică este cunoașterea care cuprinde mai adânc și revelator Omul, întrucât este inspirată de Însuși Creatorul omului, Dumnezeu . Ea ar trebui să inspire și celelalte demersuri orizontale, adăugând și dimensiunea verticală a cunoașterii...
Consider că, Părinții filocalici au avut cele mai performante instrumente duhovnicești (revelațiile Duhului) de a investiga nevăzutul sufletesc, sondând aceste adâncimi dinăuntru în afară, nu invers, cum fac psihologii. Când analizezi doar comportamente, practic pui sub lupă doar efecte extrinseci, nu cauze intrinseci...
Extrinsecul este informația care vine, care este luată doar din afară, din circumstanțele, din împrejurările exterioare și nu din esența lucrurilor.
Sf. Părinți au pătruns cu lumini ale Duhului Sfânt în această lume interioară, care este adesea tenebroasă, întunecată ca și adâncimile mărilor unde lumina naturală nu mai pătrunde, dar când luminezi acest univers îmbeznat descoperi o lume fascinantă, plină și de frumos și de urât...
Hidoșenia întotdeauna se ascunde, în speță umană... Niciodată oamenii nu-și exibă urâtul; el irumpe când este supraaglomerat în cămările sufletului, ale minții, ale inimii.
De aceea s-a spus că din preaplinul inimii vorbește gura:
Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui. (Luca 6, 45)
Pasărea o recunoști după tril, aurul după culoare, floarea după miros, omul după cuvinte...
Supraabundența mentală, emoțională are explozii sau mai corect implozii...dar și penuria de substanță ontologică, nu doar suprasaturarea, poate produce o multitudine de reacții comportamentale care conturează această emotigramă sinistră a sufletului din imaginea-motto. Ea denotă o stare de fermentație lăuntrică a gândurilor care alterează conținutul...transdormând cutia craniană într-o oala sub presiune...
Inconștientul este perceput ca pe un mare și abisal depozitar al tuturor actelor latente și refulate, a căror vastitate și diversitate este greu sau chiar imposibil de măsurat, spune S. Freud.
Dar mai revelatoare sunt incursiunile lui J.C. Larchet referitoare la Inconștientul spiritual care clarifică chestiunea făcând distincțiile necesare.
Bolile psihice nu se identifică cu bolile spirituale; e vorba de boli de natură diferită și distincția dintre ele trebuie menținută. Această distincție nu înseamnă că trebuie să concepem trei planuri independente, situate unul deasupra celuilalt: planul corporal, planul psihic și planul spiritual.
Acestea sunt intercondiționate, însă planul spiritual are pregnant o semnificație relațională, desemnând raportul pozitiv sau negativ cu Dumnezeu . Asta înseamnă că tăgăduirea lui Dumnezeu sau uitarea Lui este o atitudine spirituală ca și aducerea-aminte de Dumnezeu sau credința în El. De aici, definirea bolii spirituale ca perturbare a raportului firesc al omului cu Dumnezeu
După acest preludiu explicativ menit să ducă lin argumentația spre o concluzie mai spun doar atât: lipsa de coerență între trăirea lăuntrică și manifestarea exterioară, apoi lipsa de onestitate și de transparență, falsificarea comportamentului, a atitudinii, oportunismul în relațiile cu ceilalți, conduc spre forme patologice de polimorfism ale Eu-lui, de dedublări, triplări, multisecvenționări ipostatice, prin care omul din afară arată într-un fel, iar omul dinăuntru este fragmentat, scindat, dezintegrat și expulzat în exterior prin diverse ipostasuri circumstanțiale, care sunt cioburile unei oglinzi în care se reflectă persoana într-o multitudine de manifestări.
Imaginea-temă evocă exact acest lucru: implozia Eu-lui supraabundent, o defulare explozivă a acumulărilor interioare, care sparg masca seninismului aparent, arborat ipocrit în fizionomie.
Asta-i boala secolului: pervertirea și perversitatea.
Chiar lucrarea ilustrată în imagine aparține unui artist care psihanalizând artistic această boală a intitulat-o ipocritul, senin pe chip, pe față, dar acest seninism aparent camuflează, acoperă o realitate interioară plină de hidoșenie, de bâhleală haotică de gânduri coclite și rele, care ies din om ca niște drăcușori ...reflectată în spiridușii emoticonați care concentrează ipostazieri ale Eu-lui interior polimorf și perisabil, care este semnul unei descompuneri cadaverice a sufletului mort, a stricăciunii ființei lăuntrice...
Toate aceste gânduri materializate în chipuri de expresii diferite nu denotă neapărat o bogăție sufletească, ci mai exact o hidoșenie interioară care este manifestarea gândirii reziduale și a depravării omului de azi care nu mai este definit de unitate lăuntrică, armonie sufletească, frumusețe, simplitate, coerență între gând, cuvânt și faptă....
Rezultatul pervertirii este schizofrenia, ca ruptură între interior și exterior, alterarea conținuturilor personale și a relațiilor cu semenii...
Această boală psihică are o dublă etiologie, una spirituală și alta psihiatrică care se împleticesc până în adâncul tenebros al ființei...
Dar cea mai acută schizofrenie este ruptura sufletească a omului modern de aproapele său și de Dumnezeu, seninismul acesta cinic în fața durerii celuilalt, chiar cruzimea unui rânjet sfidător, zeflemitor, lipsa totală de empatie între frați, absența sensibilității în fața dramelor, atitudinea flegmatică, inconvergența socială și lipsa de solidaritate între cei de-o credință, despărțirile fără nici o urmă de regret sufletesc, păcătuirile fără mustrări de conștiință...
Toate aceste forme de schizofrenie socială sunt maladiile veacului acesta și a celui ce va să vină....
Oare când va veni Dumnezeu pe Pământ va mai găsi dragoste între oameni?
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.