Minunată este Evanghelia lui Hristos pe care o trăim cu adevărat la fiecare dumnezeiască Liturghie. Evanghelia este vie pentru că ea se confundă cu Mântuitorul care este viu în vecii vecilor. Sfânta Liturghie este asemănată cu împărăția cerurilor.
Și dacă El este Calea, ușor vom înțelege că pentru a învăța să mergem pe ea n avem nevoie de îndelungate și meticuloase studii teologice, nici de învățătura pe dinafară a unui catehism, a unei porunci și a unor rugăciuni cu mult meșteșug tâlcuite. Ci avem nevoie de o inimă curată și de un suflet smerit gata să primească iubirea hristică.
Starea după Hristos este o stare de pace, de har și de binecuvântare, este o stare de împlinire duhovnicească. Ce altfel de stare am putea avea după participarea la Sfânta Liturghie? Ce stare putem avea la ieșirea din împărăția cerurilor? Este o stare de liniște și de pace propice meditației, dar și vindecării de orice boală.
Este chemarea lui Hristos: „Vino după mine!” Este chemarea la misiune, care pentru orice creștin începe în momentul când a ieșit din biserică și când trebuie să mărturisească ce a văzut, ce a simțit, ce a trăit în duh și adevăr. Numai așa devine un mărturisitor și purtător de Hristos, numai așa devine un creștin adevărat.
Este o invitație la Înviere, la viața adevărată în Hristos. Pentru că în fiecare duminică și la fiecare sărbătoare creștină, noi sărbătorim, de fapt, Învierea Domnului. Un Părinte duhovnicesc iscusit, arhimandritul Arsenie Papacioc a spus: „noi, creștinii, murim și înviem în fiecare zi, nu numai duminica, dar nu oricum, cu Hristos Domnul.”
Este o stare de eliberare „mă simt ca și când aș zbura”, mă simt ușor ca un fulg”. Ești liber cu adevărat. Nu are cum să fie altfel dacă te-ai mărturisit, te-ai împărtășit și ai participat și la Sfânta Liturghie. Ce ar putea fi mai frumos de-atât?
Este o stare de lumină „am văzut lumina cea adevărată, am văzut duhul cel ceresc...”. Nu spune Iisus Hristos că suntem fii ai luminii, deci să umblăm în lumină și să vestim Evanghelia Lui până la capătul lumii. „Lumină din lumină”, „lumină lină a sfintei slave, a Tatălui ceresc...”, să fim lumini călăuzitoare pentru ceilalți oameni, prin muncă și prin rugăciune.
Cum se ajunge la starea după Hristos? Greu de spus, dar m-aș opri la definiția Sfântului Isaac Sirul, care spune că este o prăpastie de smerenie. Așa cum am mai spus, omul care se consideră sub toată zidirea, acela și numai acela poate fi bănuit că a ajuns la această stare. Părintele Arsenie Boca spunea la un moment dat că cine îl are pe Domnul Iisus Hristos drept model în toate acțiunile vieții lui, acela și-a găsit sensul vieții și pacea sufletului.
Așadar, în orice situație a vieții ne-am afla și oricât de dificilă ar fi o problemă să ne punem o întrebare simplă: „Ce ar face Hristos în această situație?” Fă-ne vrednici de mila Ta, Doamne că doar în Tine ne încredem. Acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Viata in Hristos dupa Sfantul Ioan Gura de Aur - Ieromonah Teofan Mada - Recenzie
Publicat in : Religie -
Viata in Hristos
Publicat in : Editoriale -
Invatatura Sfantului Nicolae Cabasila despre unitatea Bisericii
Publicat in : Credinta -
Ortodoxia - conceptia noastra de viata
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.