Stau in tacere dar glasul din priviri rasuna
Dorinta mea aprinsa si dragostea-l indruma,
Rasuna si strabate zarea prin soare si prin ploi
Ca sa gaseasca calea ce duce catre voi.
Din acea clipa glasul am fost chiar eu
N-a mai contat nimic, ca drumul mi-a fost greu,
Caci am zarit o mama tandra suspinand,
Rugandu-se-n genunchi, cu jale lacrimand.
Maicuta mea iubita, de ce atata plangi,
De ce suspini intr-una caci inima imi frangi.
Oriunde mi-ar fi trupul, sa simti a mea iubire
N-a fost nicicand usor drumul spre mantuire.
Tu, tatal meu iubit, raman comoara ta,
Nimic in asta lume nu ne poate separa.
Chiar de-am ales sa stau intr-o chilie
Acum si dupa viata sunteti a mea familie.
Nu suferi-n tacere si nu te necaji
Un dar vreau de la tine, acela de a-mi zambi
Fii fericit caci Domnul din plin te-a inzestrat
Iubire si blandete mereu mi-ai aratat..
E felul meu de a-I multumi ca s-a gandit la mine,
Ca m-a-nzestrat cu ce am vrut, cu mama si cu tine
Si cu al meu frate mult iubit, mereu il voi sustine,
Eu comoara voastra, voi a mea, in lume sunt putine.
Iar pentru tine frate eu am de dat un sfat,
Fii bun in viata, demn si cu credinta armat
Si fii smerit, iubeste sincer si fii mereu voios
Chiar si-atunci cand drumul ti-e greu si anevoios.
Voi credeti c-am lasat in urma frate si parinti,
Nu stiti ca lacrimile eu vi le simt fierbinti?
Si ma rog Lui neincetat sa nu mai suferiti
Si sa aveti nadejde caci cununa-n dar primiti.
Incerc din rasputeri ca sa gasesc cuvinte,
Va vreau mai fericiti si vreau sa luati aminte
Ca Domnul va-ntareste iar eu devin o punte
Ce veti trece peste ea in drumul spre Parinte.
Oriunde-as fi va sprijin si vreau ca voi sa credeti
Ca sunt ochi ce va vegheaza,chiar daca nu-i vedeti
Iar eu va sunt un strop de mir si va voi fi mereu
Si candela aprinsa spre bunul Dumnezeu.
Aceasta poezie este dedicata unor persoane foarte dragi sufletului meu !
Andreea Dumitroiu
Andreea Dumitroiu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.