„... nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.” (Epistola Apostolului Pavel către Galateni 2, 20)
În fiecare an, la 29 iunie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru si Pavel. Apostolii Petru și Pavel sunt considerați adevărații teologi și stâlpii de bază ai Bisericii lui Hristos. Ei sunt și autori de epistole incluse de Biserică între textele canonice ale Evangheliei, Pavel 14, iar Petru 2. Românii au o mare evlavie la cei doi Apostoli, mai ales că Andrei fratele după trup al lui Petru a propovăduit credința creștină pe teritoriul Daciei.
În primul rând, se știe că cea mai mare și mai nobilă misiune de pe pământ este aceea de slujire a omului. Preotul are o astfel de misiune. Dar, acesta trebuie să fie și un bun teolog și un mărturisitor al Bisericii lui Hristos. El trebuie să fie un om al rugăciunii și un practicant al virtuții. În acest sens, Sfântul Isaac Sirul le dă o povață preoților și nu numai: „Mustră pe cei ce te învață învățături împotriva dogmelor Bisericii lui Hristos, prin tăria virtuților tale, nu prin puterea de convingere a vorbelor tale”.
Iată de ce un adevărat preot, un adevărat teolog este slujitorul tuturor pentru că el se consideră în slujba credincioșilor, iar nu credincioșii în slujba lui. Aceasta a fost legea pe care a instituit-o Domnul Iisus Hristos. Așadar, noi, creștinii ortodocși ar trebui să distingem adevărul de minciună, să primim și să mărturisim adevărul și să luăm atitudine împotriva minciunii. Primul pas ar fi acela de a urma legea ascultării instituită de Hristos și de a mărturisi adevărul de credință.
În al doilea rând, se spune că, în orice tradiție, nu numai la noi, viața omului nu este altceva decât un ritual, de la naștere și până la moarte. Ritualul, întotdeauna a fost binecuvântat de Biserică și el se poate încadra într-un chip al arhechipurilor, care a fost, bineînțeles instituit de Duhul Sfânt, prin Iisus Hristos, prin Apostoli, prin Sfintele Sinoade și prin Tradiția Bisericii. Noi, românii am fost daci, apoi daco-romani, când obiceiurile și tradițiile sau cam amestecat, dar, în schimb, portul, casa, modul de viață, toate au rămas dacice. Apoi, a venit Apostolul Andrei și, la fel ca Iisus Hristos cu Legea veche, a apărat ceea ce era bun de idolatrie. Închinarea la zei a fost dată la o parte, dar modul de viață a rămas cel tradițional. Așadar, al doilea pas pentru trezirea duhovnicească, ar fi întoarcerea la ritual și la modul nostru de viață tradițional. Să ne gândim tot mai mult dacă nu ar fi mai bine să avem o căsuță la țară cu ceva teren pentru cultivarea legumelor necesare familiei.
Apoi, lumea în care trăim noi astăzi nu este altceva decât Babilonul cel Mare, o lume a minciunii și a haosului. Sunt primele semne ale sfârșitului. Cine are ochi să vadă și cine are urechi să audă. Trăim într-o epocă a informației, avem informații, dar, din păcate am pierdut semnificația acestora. Ce se ascunde, de fapt, în spatele acestor informații rostogolite de mass-media. Altfel spus, primim niște informații pervertite prin care ni se contaminează discernământul în a deosebi binele de rău. Ni se prezintă minciuna ca fiind adevărul. Așadar, al treilea pas, ar fi acela de conștientizare a acestui fenomen între ce ar trebui să fim și ceea ce suntem, de fapt.
Apostolii Petru și Pavel se numără printre Părinții Bisericii care ne învață să ne gândim bine la ceea ce suntem și la ceea ce ar trebui să fim. Amin.
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Viata in Hristos dupa Sfantul Ioan Gura de Aur - Ieromonah Teofan Mada - Recenzie
Publicat in : Religie -
Viata in Hristos
Publicat in : Editoriale -
Invatatura Sfantului Nicolae Cabasila despre unitatea Bisericii
Publicat in : Credinta -
Ortodoxia - conceptia noastra de viata
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.