Monahismul in Biserica Ortodoxa are urmatoarele trepte: frate incepator (novicele), rasofor, monah si schimonah (schivnic).
Noviciatul este perioada de analiza, in care persoana care doreste sa devina monah poate avea un raspuns la dorinta sa de a deveni monah. Daca persoana din aceasta treapta considera dupa o anumita vreme ca nu este pregatita sa imbratiseze monahismul, poate sa renunte la calugarie fara implicatii canonice, deoarece nu a depus juramantul. In unele manastiri, fratele sau sora nu primesc vesminte, in vreme ce in altele, fratele poarta o dulama neagra si un culion, iar sora o vestimentatie neagra cu scufie, un culion care se prinde deasupra baticului.
Treapta de rasafor implica tunderea parului, ca expresie a lepadarii de lume. Tunderea parului implica si schimbarea numelui. Preotul slujitor sau staretul rosteste formula: "Se tunde robul lui Dumnezeu (N - aici se schimba numele), in numele Tatalui. Amin; si al Fiului. Amin; si al Sfantului Duh. Amin. Sa zicem pentru dansul: Doamne miluieste". Aceasta treapta este "inceputul chipului monahicesc" sau "inceputul sfantului chip".
In continutul ultimelor doua rugaciuni din slujba Rasoforiei se spune "...Doamne Dumnezeul nostru, daruieste puterea cea de la Tine si darul Tau cel dumnezeiesc, in duhul si in sufletul si in trupul robului Tau (N), care a venit catre Tine si a primit incepatura sfantului chip in numele Tau, Cel ce sfintesti toate..." Iar atunci cand il incredinteaza nasului sau batranului sau, se spune: "Iata, inaintea lui Dumnezeu iti incredintez pe acest nou incepator".
Persoana in cauza primeste rasa (un vesmant cu maneci largi care se poarta peste dulama), cureaua, camilafca si metania.
Slujba tunderii in monahism presupune depunerea celor trei voturi monahale: saracia, fecioria si ascultarea.
Monahul primeste si schima sau paramanul, un vesmant brodat cu sfanta cruce si anumite versete biblice, purtat tot timpul pe sub dulama. Schima mare are dimensiuni mai mari si este purtat pe sub rasa. Schima mica se adreseaza monahilor care traiesc viata de obste, in vreme ce schima mare ii are in vedere pe cei care traiesc in singuratate.
In timpul slujbei de noapte, la ceasul al treilea, persoana care urmeaza sa intre in monahims se roaga, sarutand icoanele imparatesti si pe celelalte din mijlocul Bisericii, isi cere iertare de la frati cu metanie si se aseaza in tinda, langa usa Bisericii, unde sta smerit pana dupa Vohodul Mic al Sfintei Liturghii.
Dupa Vohod, ecleziarhul imparte lumanari fratilor, iar nasulul il ia sub mantie pe cel pregatit sa imbrace chipul ingeresc, acoperit fiind acum numai cu o camasa lunga. Inainteaza cu el spre mijlocul Bisericii, in mijlocul fratilor, cantand troparul: "Bratele parintesti sarguieste a le deschide mie". Cand ajunge inaintea usilor imparatesti, face o inchinaciune si o metanie mare si cade cu fata la pamant, intinde mainile in chipul crucii.
Fratele asculta acum intrebarile: De ce ai venit frate (sau sora), cazand la Sfantul Altar si la aceasta sfanta insotire?... Doresti sa te invrednicesti de ingerescul chip si sa fii randuit in ceata monahilor?
Raspunde: Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite parinte.
Ieromonahul: Cu adevarat, bun si fericit lucru ai ales, numai de-l vei indeplini. Pentru ca lucrurile cele bune cu osteneala se castiga si cu durere se implinesc.
Intrebare: De buna voie si din cugetul tau te apropii catre Domnul ?
Raspuns: Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite parinte.
Intrebare: Nu de vreo nevoie ori sila ?
Raspuns: Nu, cinstite parinte.
Intrebare: Vei petrece in manastire si pustnicie pana la cea din urma suflare ?
Raspuns: Asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstite parinte.
In timpul rugaciunii amvonului i se da lui, celui nou venit printre monahi, o Sfanta Evanghelie, pe care el o tine in mana, impreuna cu crucea. Si, mergand fratii pe rand, dupa ce se miruiesc si iau anafora, vin la el, saruta Sfanta Evanghelie si crucea si, intrebandu-l care ii este numele, el spune noul sau nume. Iar ei zic: "Sa te mantuiesti in Domnul, frate, rugandu-te si pentru mine!" Intrebarea: "Cum te cheama, frate?" denota ca omul cel vechi a murit. In fata lor e un om nou, un altul cu care trebuie sa faca cunostinta, pe care nu l-au mai intalnit niciodata, fiindca nici nu aveau cum sa-l intalneasca. Abia s-a nascut, dupa cum marturiseste IPS Antonie Plamadeala.
Calugarii pot primi prin hirotesie diverse ranguri: cei hirotoniti in treapta de diacon pot primi rangul de arhidiacon, in vreme ce persoanele care au primit taina preotiei, adica ieromonahii, pot primi rangul de singhel, protosinghel si arhimandrit. Protosinghelul poarta cruce si bedernita, iar arhimandritul primeste si baston. Pentru ca monahiile nu pot primi hirotonia, pentru ele exista rangul de stavrofora, cu dreptul de a purta cruce si baston.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
-
Cununia si Calugaria, asemanari in randuiala liturgica
Publicat in : Liturgica -
Cununia si sora ei, Calugaria
Publicat in : Liturgica -
Calugaria - calea experientei esentiale
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.