Ne putem întreba acum în ce constă funcţia specifică a epiclezei, adică a rugăciunii despre trimiterea Sfântului Duh, pe care o aflăm în Liturghia ortodoxă ca parte culminantă a Aducerii-aminte.

Că există, într-adevăr, o legătură organică între rugăciunea aceasta şi Aducerea-aminte o mărturiseşte - înainte de toate - textul epiclezei care începe cu cuvintele „Aducându-ne aminte”, aflate atât în Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cât şi în cea a Sfântului Vasile cel Mare.

Textul Sfântului Ioan Gură de Aur l-am reprodus la începutul acestui capitol, iar acum mă voi mărgini să prezint aici rugăciunea paralelă a epiclezei din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare:

„...Pomenind şi noi, Stăpâne, patimile Lui cele mântuitoare, Crucea cea făcătoare de viaţă, îngroparea cea de trei zile, învierea din morţi, suirea la ceruri, şederea de-a dreapta Ta, a lui Dumnezeu-Tatăl şi slăvită şi înfricoşata Lui a doua venire. Ale Tale dintru ale Tale, Ţie-Ţi aducem de toate şi pentru toate... îndrăznind ne apropiem de Sfântul Tău Jertfelnic şi punând înainte cele ce închipuiesc Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău. Ţie ne rugăm şi de la Tine cerem, Sfinte al Sfinţilor, cu bunăvoinţa bunătăţii Tale, să vie Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste Darurile acestea ce sunt puse înainte”...

După cum vedem, rugăciunea epiclezei culminează cu Aducerea-aminte. In categoriile timpului nou în care se săvârşeşte Euharistia, Aducerea-aminte uneşte într-o singură unitate „tot ceea ce a fost pentru noi”, întreaga Taină a mântuirii săvârşită de Hristos, Taina Iubirii lui Hristos care cuprinde întreaga lume dăruită nouă. Aducerea-aminte e mărturisirea cunoaşterii acestei Taine, cunoaşterea realităţii ei şi, de asemenea, a credinţei în ea - ca mântuirea lumii şi a omului. Aducerea-aminte, ca şi întreaga Euharistie despre care am vorbit, nu e repetare, ci descoperire, dăruire, trăire în „lumea aceasta”, şi de aceea spunem din nou şi din nou că Euharistia adusă de Hristos este unică, e adusă odată pentru totdeauna şi în ea este înălţarea noastră.

Euharistia se săvârşeşte, de la început şi până la sfârşit, asupra pâinii şi a vinului. Pâinea şi vinul sunt hrana pe care Dumnezeu a creat-o dintru început ca viaţă: „acestea vor fi hrana voastră” (Fac. I, 29). Dar sensul, esenţa, bucuria acestei vieţi nu constă în hrană, ci în Dumnezeu, în comuniunea cu El.

Fragment din cartea "EUHARISTIA. TAINA ÎMPĂRĂŢIEI", Editura Sophia

Cumpara cartea "EUHARISTIA. TAINA ÎMPĂRĂŢIEI"

• Epicleza euharistica
  Publicat in : Editoriale
• Epicleza in liturghiile rasaritene si in liturghia catolica de astazi
  Publicat in : Viata liturgica
• Despre Epicleza Euharistica
  Publicat in : Dogmatica
• Epicleza
  Publicat in : Religie
• Intreaga Liturghie este epicleza
  Publicat in : Religie