
Joi, 28 iulie 2016, Părintele profesor dr. Dorel Man, a trecut la cele veșnice, la numai 63 de ani. Părintele era conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, având o experienţă de 20 ani la catedră şi o vechime de 40 ani de slujire preoţească. Luni, 1 august, în jurul orei 12.00, la Parohia “Naşterea Domnului”, slujba înmormântării oficiată de către Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.
Părintele profesor Man Dorel a fost un traitor, un mărturisitor şi un slujitor devotat al credinţei creştine ortodoxe, cel care s-a închinat lui Dumnezeu în duh şi adevăr, cel care a avut drept masă îmbelşugată contemplarea lucrurilor, cel care a avut drept băutură paharul înţelepciunii, iar ca odihnă pe Domnul Iisus Hristos.
Sunt oameni hărăziţi de Dumnezeu care indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc şi în constelaţia stelară aceştia poartă cu ei o lacrimă a suferinţei, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinităţii, o speranţă a mântuirii, un model cristic şi lasă în urmă un semn, un gând, un drum frumos. Un astfel de om se putea regăsi în Părintele Dorel Man. Un om deschis, comunicativ, prietenos, generos, având simţul umorului, un prieten de nădejde pe umărul căruia puteai plânge şi căruia puteai să-i spui toate necazurile şi durerile. Un preot devotat, un duhovnic iscusit, un profesor-prieten al tinerilor studenţi, disponibil şi dornic să ajute pe oricine, oricând. Se bucura de bucuriile altora şi plângea alături de cei ce treceau prin diferite încercări, încurajându-i şi rugându-se pentru ei. Aşa era Părintele Dorel Man.
Există oameni care au diferite roluri şi meniri în viaţa noastră. Unii dintre aceştia, au rolul de “învăţători” pentru că ei vin să te înveţe ceva. Aceştia apar când te aştepţi mai puţin, iar simpla lor prezenţă te răscoleşte, te coboară sau te înalţă, dar lecţiile învăţate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice. Ei dispar la fel de repede din viaţa ta, precum au apărut, în momentul în care ţi-ai învăţat lecţia. Alţi oameni, apar cu rol de însoţitori în această viaţă, precum îngerii păzitori. Ei apar atunci când inima ţi-e deschisă pentru a-i primi sau pur şi simplu i-ai primit ca pe un dar de la divinitate. Ei poposesc mai mult în viaţa ta, uneori sunt lângă tine întreaga viaţă, chiar dacă nu sunt prezenţi fizic. Şi, mai sunt unii oameni, care au o anumită răutate în ei. Cu aceştia trebuie să fim mai îngăduitori, mai răbdători, mai buni. Până la urmă, orice om, bun sau rău, are chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Pentru mine, Părintele Dorel Man a fost un profesor, un sfătuitor, un prieten. Mergi la Domnul, în pace, părinte drag!
Adeseori, în discuţiile noastre, părintele atrăgea atenţia asupra unui lucru important: “Nu înălţimea duhovnicească pe care o atingi contează, nici duhovnicul pe care l-ai avut, nici experienţa rugăciunii, ci ceea ce rămâne în sufletul tău din părtăşia personală cu Dumnezeu!”.
„O, Om!”
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui în scris sau grai,
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
.................................................
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios, odată vei da seamă.
Sincere condoleanţe familiei, rudelor, prietenilor!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Veşnica lui pomenire.
Comandor (rz.) dr. Ştefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.