Din cele trei componente ale timpului numai prezentul este dat oamenilor in stapanire. Trecutul omenesc isi doarme somnul cu cei plecati de pe acest taramuri pamantene, iar viitorul cu departarile lui de spatii e al lui Dumnezeu in care avem incredintarea divinelor sperante ca toate darurile ceresti vor fi date si noua oamenilor daca le meritam. Eternitatea timpului integral o are numai Creatorul a toate. El singur este inainte de timp si mai presus de ceea ce este trecut, prezent si viitor. Pe cand timpul nu era, El a zis: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.

"Si a vazut Dumnezeu ca e buna lumina si a despartit lumina de intuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intaia" (Facere 1:3-5). Si cu aceasta s-a pus inceputul timpului prezent si al celui viitor, al veacurilor.

Si acelasi Dumnezeu a grait mai tarziu lui Moise in Rugul Aprins, spunandu-i: "Eu sunt cel ce sunt" (Iesire 3:14). El nu este numai inceputul prin creatie, dar este eternul prezent si viitor. El este inainte de timp si dupa sfarsitul timpului; El este "totul in toate", intr-o eternitate fara de inceput si fara de sfarsit. El este insasi Eternitatea. In toate si peste toate El este prezent in toate timpurile si veacurile. El vede trecutul, priveste la prezent si stie viitorul. Iar noi oamenii, prin Harul Sau divin, ne bucuram de a fi in eternitate cu Dumnezeu Caruia ne rugam: "Vie imparatia Ta, Doamne".

Obositi de prezentul pe care si-l fac oamenii, adesea ingenunchiati de multe suferinte, ucisi chiar de otravitele doctrine politice, dezorientati de crezuri atee filosofice si literare aberante, oamenii isi intorc sperantele catre un viitor divin, chemand pe Iisus Hristos cu Apostolul Ioan din Apocalipsa: "Vino, Doamne Iisuse" (Apocalipsa 22:20). Si Domnul Iisus, asteptandu-ne la bordul eternitatii, ne cheama la El: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti imparatia cea gatita de la intemeierea lumii" (Matei 25:34). Si asa ne regasim din nou in Paradisul pierdut.

Acesta este Viitorul absolut al lui Dumnezeu, care cuprinde si trecutul si prezentul din sfaramaturile veacurilor. "Iisus Hristos ieri, astazi si in veac, este Acelasi" (Evrei 13:8). El este Preot in veac (Evrei 5:6). El ne graieste de veacul de acum si de cel viitor. (Matei 12:32). El este cu adevarat veacul vesnic pe care-1 asteptam (II Petru 3:13), caci El ne-a descoperit noua oamenilor tainele cele ascunse ale timpurilor vesnice (Romani 16:25).

Celor din Vechiul Testament, Dumnezeu le spune prin profetul Isaia: "Indrazniti voi sa ma intrebati despre cele viitoare si sa dati porunci lucrurilor Mele? Eu am facut pamantul si omul de pe el. Eu l-am zidit. Eu cu mainile Mele am intins cerurile si la toata ostirea lor, Eu i-am dat porunci" (Isaia 45:11-12). De aceea, tu omule, acum priveste la cele dintru inceputul creatiei si vezi cu ochii tai in care te increzi, cine este Cel ce le-a facut pe ele? Vezi cu ochii tai trupesti, cum Dumnezeu pe acestea in prezent pe toate le ocarmuieste spre bine ca sa se implineasca la vreme si cele viitoare intr-o glorie vesnica.

Si acelasi Dumnezeu, prin proorocul Ieremia, graieste: "Pentru ca numai Eu stiu gandul ce-l am pentru voi, gandul bun, nu rau, ca sa va dau viitorul si nadejdea" (29:11).
Iar tuturor celor din Noul Testament, Dumnezeu Mantuitorul ne cheama la mostenirea cea vesnica din ceruri, ca sa o mostenim: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii" (Matei 25:34). Si prin pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, ilustreaza toate cele ce se vor intampla pentru noi in aceasta imparatie vesnica din ceruri.

Iar prin acei ce au darul contemplarii, in urcusul haric catre Dumnezeu, au fost invredniciti sa auda glasul Celui de pe tronul cel vesnic: "Iata toate le-am facut noi" (Apocalipsa 21:5) "si cerul si pamantul" (Apocalipsa 21:1). Pentru care noi crestinii marturisim: "Asteptam invierea mortilor. Si viata veacului ce va sa fie. Amin". Si asa, noi ce am fost pamanteni sa fim si ceresti, caci noi oamenii, spune Sfantul Ciprian, "suntem pamant si cer".

Sfantul Simeon Noul Teolog marturiseste in Imnele divine ale iubirii: "Cand noi ajungem sa vedem pe Creatorul, atuncea noi vom trai in afara de orice. Si asa, in afara de orice senzatie, ajungem sa fim in contact cu Invizibilul. Astfel ca tu vazand focul nu arzi, fiind in afara de orice senzatie. E o vedere spirituala fiind in contemplatia Spiritului, cugetand la inceputul creatiei lumii si la sfarsitul lumii, in care toate pier. Ceea ce se cere noua e ca sa transcendem lumea aceasta vazuta care are un inceput si sfarsit si sa trecem in lumea de dincolo, care are eternitatea divina in ea" (Hymns of Divine Love, by St. Symeon the New Theologian, Hymn 23, pag. 113-125, translated by George A. Maloney).

In acest Viitor absolut al eternitatii, robiile tuturor veacurilor sunt cazute, iar noi atuncea vom primi o fiintare eterna cu Dumnezeu. Atuncea si noi oamenii vom ajunge sa fim domni si ai vesniciei in care nu mai este o masura a timpului, in care nu mai este καιρόσ si χρόυοσ cu caderile jalnice ale toamnelor, cu gheturile iernilor, cu caldurile de cuptor ale verilor, ci ne vom afla intr-o gradina de Primavara a Paradisului regasit, in care si noi "pe heruvimi cu taina vom inchipui", in corurile eterne ale ingerilor.

Pr. Dr. Vasile Vasilache
Arhimandrit Mitrofor

(articol publicat in Calendarul Credinta din anul 2000, S.U. A.- textul a fost primit de la doamna Ileana Nace din Boston)

.

• Sfintii Petru si Pavel, Apostolii care si-au rascumparat trecutul
  Publicat in : Sfintii Apostoli Petru si Pavel
• Ajutorul Maicii Domnului in trecutul Bisericii
  Publicat in : Religie
• Sfantul Daniil Sihastru - viata si faptele sale
  Publicat in : Cuviosul Daniil Sihastrul