Trăim vremuri tulburi din toate punctele de vedere și acest lucru se răsfrânge și în viața duhovnicească. Oamenii încearcă să țină pasul cu dinamica schimbărilor din societate, dar și cu menținerea credinței și a tradițiilor creștine. Este foarte greu, uneori chiar imposibil să menții pacea sufletului și rânduiala rugăciunii, când peste tot este vrajbă. La mall, la serviciu, în autobuz, pe stradă, în parc, oriunde îi întâlnești pe vrăjbitori. Există două categorii de oameni în Sfânta Scriptură, pe care Dumnezeu îi consideră nebuni: oamenii care spun că nu există Dumnezeu și oameni care urăsc în inima lor pe semenii lor. De fapt, acești oameni nu mai sunt capabili să vadă ceva bun în societate și în oameni și aleg să-și bată joc de ei, în primul rând și apoi, de ceilalți, făcându-le viața un iad. Ura față de ceea ce te înconjoară și față de oameni, nu este altceva decât o desfigurare a duhovnicescului din ființa umană, a ceea ce a semănat Dumnezeu în inima omului. Ura aceasta se extinde ca o plagă asupra a tot, ajungând chiar și împotriva lui Dumnezeu, făcând din aceasta o anticameră a iadului.
Mulți oameni abandonează atât crucea individuală, cât și crucea lui Hristos, aruncându-se în brațele lui satan. Renunță la lupta cea bună și se angajează în bătălii care nu sunt ale lor, ci ale diavolului. Nu mai acceptă sacrificii, nu mai au răbdarea suferinței, nu mai au lacrimi de bucurie adevărată, nu mai au nimic. A renunța la crucea lui Hristos înseamnă a te abandona pe tine însuți, a-l abandona pe Dumnezeu, înseamnă moarte duhovnicească, care este mai groaznică decât moartea trupească. Înseamnă să te urăști pe tine, pe ceilalți oameni, pe Dumnezeu. Să ne ferească Dumnezeu, fraților de așa ceva. Nici la cel mai mare dușman al tău să nu dorești asemenea lucruri, asemenea degradare duhovnicească și asemenea înjosire umană. În această stare jalnică suntem asemenea dobitoacelor. În starea de iad a conștiinței, într-o lume fără de har, lucrează demonii asupra sufletelor chinuite și sporesc în inimile lor ura.
De ce să iubim crucea lui Hristos? Prin cruce, Iisus Hristos își arată iubirea față de noi, oamenii. Prin cruce, Iisus Hristos a răscumpărat păcatele lumii întregi. Da. Păcatele tale și păcatele mele, nouă nu ne mai rămâne, decât să respectăm poruncile Lui. Prin semnul crucii, ne amintim de iubirea lui Hristos și cerem protecție divină. De aceea, facem semnul crucii acasă, pe stradă, în autobuz, în Biserică, dar fără grabă și cu luare aminte. Numai așa crucea va cuprinde toată ființa noastră, cea pe dinăuntru, cea pe dinafară, gândurile, simțurile, toate vor fi întărite cu puterea și iubirea lui Hristos. Sfântul Ioan Damaschin ne povățuiește astfel: “Crucea este pavăza, arma și trofeul împotriva diavolului… Este ridicarea celor căzuți, sprijinul celor statornici, reazemul celor slabi, toiagul celor păstoriți, călăuza celor convertiți, desăvârșirea celor înaintați, mântuirea trupului și a sufletului, izgonitorul răutăților, pricinuitorul bunătăților, distrugerea păcatului, răsadul învierii, pomul vieții veșnice”.
Iată de ce este foarte important ca să alungăm vrajba din viața noastră și să semănăm iubirea lui Hristos, cel care a iubit necondiționat întreaga lume, întreaga Creație a lui Dumnezeu și s-a jertfit pe cruce pentru mântuirea tuturor oamenilor. Amin.
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Ura si dusmania
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Duminica Orbului din nastere
Publicat in : Duminica Orbului -
Pedeapsa neimpacarii
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Iubiti pe vrajmasii vostri
Publicat in : Duminica a 19-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.