Nu demult am inceput sa lucrez la Biblioteca Academiei Romane cercetand manuscrisele grecesti in vederea realizarii unui nou Catalog inceput dealtfel cu ceva ani in urma de Mihail Caratasu, dar nefinalizat datorita trecerii la cele vesnice a acestuia.

Zilele trecute mi-a cazut in mana un manuscris a carui descriere integrala o aveti mai jos, semnalat de Caratasu insa fara sa i se dea pana la capat atentia cuvenita. De ce spun acest lucru? Voi explica pe larg in cele ce urmeaza.

Manuscrisul cu nr. 1387 este o lucrare filocalica ce poarta numele de Scara Sfantului Ioan Sinaitul, celebra lucrare mantuitoare de suflet tradusa mai demult si in romaneste de Pr. Dumitru Staniloaie. Chiar daca era scris in secolul XV, nu m-a impresionat cu nimic pana cand la fila 3 am gasit urmatoarea insemnare: To παρὸν βηβλίον εἴναι τῆς ἀγίας μοναστήρης Δραγομήρνας, καὶ ὄπιος ἀποτολμὶσι να το πάρι νὰ ἐχη μερὴδα με τῆν ἀγία Τριαδος... ἀμῆν. <=Cartea de fata este a Sfintei manastiri Dragomirna si cine va indrazni s-o ia sa aiba parte cu Sfanta Treime... amin>.

Insemnarea de la aceasta fila m-am gandit ca nu trebuie sa fie una intamplatoare.

Pentru noi romanii, manastirea Dragomirna este un punct de maxima importanta in ceea ce priveste inceputurile filocaliei pe pamant romanesc. Insa aceste inceputuri au avut loc odata cu sosirea sfantului Paisie Velicicovski cu cei 60 de ucenici ai sai din Sfantul Munte Athos. Dupa ce in anul 1763 paraseste Sfantul Munte si ajunge la schitul Varzaresti, din partile Buzaului, se indreapta spre Moldova. Este numit staret la Manastirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca. Vietuieste aici din anul 1763 pana in 1775, cand, datorita ocupatiei austriece, se retrage cu intreaga obste la Manastirea Secu.

Dar acesti zece ani de pastorire a obstii manastirii Dragomirna, nu au fost in zadar. Aici staretul Paisie a inceput procesul de traducere a textelor filocalice in limba slavona dar si in romaneste in anul 1782 acest proces fiind in plina desfasurare.

Cel mai vechi manuscris romanesc din timpul sfantului Paisie Velicicovski, care este cunoscut si continand texte filocalice, este manuscrisul nr. 2597 al Bibliotecii Academiei Romane. El a fost compilat si scris foarte ingrijit de un foarte cunoscut copist, Rafail Monahul, care a venit la Dragomirna din Manastirea Horezu. Manuscrisul este precis datat: a fost terminat la 4 mai 1769, deci in perioada cand inca Paisie se afla staret la Dragomirna.

Dar pentru a se pune pa punct aceste traduceri, "laboratorul” Paisian in care se talmaceau textele din limba elina, trebuia hranit cu opere tot in aceeasi limba. Astfel ca sfantul Paisie trimitea monahi in Sfantul Munte Athos pentru a procura manuscrisele necesare traducerii textelor filocalice. Aceste manuscrise, ne inchipuim ca daca foloseau la traduceri sau chiar la citirile din Trapeza, trebuiau sa fie de buna calitate, usor de manevrat, cu hartie buna rezistenta la umiditate si scrise foarte ingrijit.

In acest articol, intrebarea noastra referitoare la acest manuscris din B.A.R cu nr. 1387, este daca a fost adus din Muntele Athos de catre obstea Paisiana si daca a fost asezat in biblioteca manastirii Dragomirna ca lucru de pret in vederea citirii din el la Trapeza sau chiar a traducerii vreunui text filocalic din acesta in romaneste?

"Filocalia pe pamant romanesc"

Chiar daca manuscrisele romanesti in care sunt cuprinse texte filocalice reprezentative pentru epoca paisiana si anume Ms. Rom. B.A.R 2.597 (Filocalia de la Dragomirna) si Ms. Rom. B.A.R 1455 (Filocalia de la Neamt) nu cuprind si texte din opera sfantului Ioan Sinaitul, asa cum o face in intregime Ms. Gr. 1387 de care vorbim, totusi cuprind texte ale invataturilor lui Avva Amon, care apar si in Ms. Gr. 1387 la sfarsitul acestuia. Au avut nevoie elenistii obstii paisiene care de obicei erau romani, sa traduca din acest manuscris grecesc in romaneste pentru a alcatui textele invataturilor lui Avva Amona din Filocalia de la Dragomirna? Da. Exista probabilitatea ca acest ms. sa fie unul din izvoarele care au stat la baza traducerilor obstii de elenisti a lui Paisie. Compararea unui singur text din ms. gr. 1387 cu unul din ms. rom. 2.597, m-a dus la concluzia ca asa s-a intamplat, iar pentru cunoscatorii avansati de limba greaca, dovada o avem in cele ce urmeaza:

Εκ τῶν διδασκαλιῶν τοῦ ἀββᾶ Αμμωνά

Ms. gr. B.A.R 1387-Scara Sf. Ioan Sinaitul / F. 439v.-440r. Din biblioteca Manastirii Dragomirna.
„Τήρει σε αυτὸν ἀκριβῶσ, ἵνα ὡσ μέγαν θάυμαστον καὶ ἀπώλειαν ψϋχῆσ καὶ κόλασιν αὶώνιον, ἵνα μϊσήσησ καὶ βδελλύξησ τελείωσ πᾶσαν φιλιδονίαν καὶ πᾶσαν φϊλοδοξίαν καὶ τὸ θέλειν δόξασ ἢ τιμάσ, καὶ ἐπαίνοισ παρὰ ἀνθρῶπον, ἠ τὸ λογίζεσθαι ἑαυτόν είναι μέγαν ἢ ὄτϊ κατόρθωσα τιν άρετὴν, ἢ ὄτι κάλλιον ἐιμὶ τινόσ καὶ παῦσαν αἰσχρὰν ἐπιθυμίαν καὶ σαρκικὴν ἡδονήν, ἔωσ ἐλαχίστου τινόσ, δίωξον ἀλλὸ σοῦ. Ωσαύτοσ καὶ τὸ κατανοῆσαι ἄνθρῶπον, μὴ ὀίσησ χρείασ, ἢ τὸ ἄψασθαι ἑτέρου σώματοσ, μὴ οὔσησ ἀνάγκησ. Η εἰπεῖν τινί, ποῦ ἐστι τό δε, ἢ γἑγγειν μικρὸν, μὴ ὀίσησ χρείασ, ἴνα τηρῶν καὶ ἀφανιζόμενοσ ἑμαυτὸν ἐν τῖσ ἐλαχίστοισ, ἵνα μὴ ἐμπέσησ εισ βαρύ. Μὴ δὲ ὄλωσ εκ πειρασθείσ καὶ μὴ κατα φονῶν τῶν μϊκρῶν, κατὰ μικρὸν, ἐμπέσησ ἐισ μεγάλην σϊμφορᾶν”.

Din invataturile lui avva Amon

Ms. Rom. B.A.R 2597-Filocalia de la Dragomirna (1769) Fol. 231r
"Cauta pre tine cu deadinsul, ca intru acest chip sa urasti ca pre moartea cea mare si pierzare a sufletului, si ca pre munca vesnica, si desavarsit sa-ti fie tie uraciune de toata iubirea maririi, ca sa poftesti marire si cinste, si lauda de la oameni, si a socoti pre sineti a fi oaresce, au ca ai indreptat bunatatile, au ca mai bun esti decat cineva; au macar ca potriva esti cuiva, si pre toata pofta spurcata si dulceata a trupului, sa o urasti, si pana la putin oaresce sarguieste a o dezlega. Asijderea si a cauta cu ochii nefiind treaba sa te feresti, iar daca nu bagi seama de aceste mici, dupa putina vreme intru cele mari vei cadea”.

Asemanarea dintre cele doua texte, a celui romanesc si a celui grecesc, este una considerabil de mare. Desigur ca la indemana traducatorilor au mai stat si alte lucrari continand aceleasi texte filocalice si care au putut fi folosite prin traduceri in format de editie critica, alegandu-se frazele si variantele cele mai apropiate de un anume izvor literar original ales de traducator.

Acest manuscris gr. 1387 din B.A.R ar fi putut sa fie adus la Dragomirna chiar de insusi Paisie cand a plecat din manastirea Pantocrator din Athos si folosit la citirile de zi cu zi din Trapeza sau alte activitati cum ar fi traducerea vreunui text in limba romana. De ce spunem acest lucru?

1. Este un manuscris de mici dimensiuni foarte usor manevrabil care poate sta foarte bine pe un analog sau asa cum este obiceiul in anumite manastiri din Muntele Athos precum Pantocratorul de unde venea si sfantul Paisie, anagnostul putand urca cu el usor in amvonul trapezei pentru a citi de acolo pericopa filocalica. Desigur ca usoara manuire a manuscrisului multumea de multe ori si pe un copist care lucra aplecat peste un analog foarte ingust, de multe ori ajungand sa se incovoaie atat de mult intrandu-i coastele in burta si amortindu-i gatul. In vechime caligrafii nu cunosteau confortul biroului sau mesei de lucru relaxante. Pe o singura masuta de lucru trebuia sa-i incapa si instrumentele de scris dar si codicele din care copia textele, astfel ca manuscrisul de care vorbim noi, era tocmai potrivit.

2. Este o lucrare foarte frumos scrisa, cu o litera eleganta, mare, usor de distins chiar si pe semi-intuneric, iar hartia este cerata, groasa, fara sa dea voie umezelii sa patrunda in aceasta si sa stearga cerneala. In atelierele de caligrafie ale manastiri Studion din Constantinopol se folosea acest procedeu ca fila sa fie unsa cu ceara dupa ce a fost scrisa, din motivele expuse mai sus.

3. Si un ultim motiv ar fi vechimea acestuia.

O insemnare de pe acesta precum si cercetarile noastre, ne conduc la concluzia ca avem de-a face cu un manuscris de provenienta Constantinopolitana, scris pana in anul 1453, anul caderii Constantinopolului.

Paisie sau vreun trimis al acestuia in Sfantul Munte Athos, ar fi ales pentru realizarea traducerilor sale, manuscrise frumoase, lizibile, cu litera mare, eleganta, usor de distins la lumina lumanarii in chiliile intunecate ale Manastirii Dragomirna. Pentru realizarea compilatiei de texte filocalice cum este Ms. Rom. B.A.R 2.597 (Filocalia de la Dragomirna) era nevoie de texte apropiate de izvoare sau chiar de originalele operelor si cu certitudine se alegeau scrieri din care sa nu lipseasca vreun pasaj si manuscrise datate in vechime. Cine ar alege astazi dintr-o librarie o carte deteriorata? La fel se intampla si in vechime. Asadar, ce ar fi fost mai de pret decat un manuscris de provenineta Constantinopolitana, probabil copiat chiar la atelierele de caligrafie de la Manastirea Studion sub indrumarea Sfantului Teodor Studitul, foarte sever in ceea ce priveste selectarea textelor din scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii? Cu siguranta ca pentru obstea Paisiana manuscrisul era unul de o deosebita importanta si dupa cum vedem a fost adus la Dragomirna.

La fel se intampla si cu manuscrisul de care vorbim in acest articol: Ms. Gr. B.A.R 1387. Scrierea folosita in acest manuscris se numeste "Perlschrift” (Margaritar) o scriere inventata de monahii de la manastirea Studion din Constantinopol si disparuta odata cu caderea Bizantului.

Tipul de scriere este unul artistic folosit de copisti si autori aproape timp de cinci secole. (sec. XI-XV) Acest tip de scriere se numeste Perlschrift, adica sirag de margaritare (scriere margaritar).

Denumirea a fost data de cercetatorul austriac Herbert Hunger (1914-2000) care a reusit sa stabileasca caracteristicile de baza ale scrierii acesteia. Aceste caracteristici sunt: β este aproape intotdeauna litera mica, δ are arcul de sus intors spre partea stanga, ε depaseste granitele in care este scris si se inchide in partea de jos sub forma unui inel, literele η si κ sunt de preferinta sub forma unei litere mici, ι are nod sus si jos, literele μ, ρ si φ (scrise sub forma cheii Sol) sunt cumva mai groase in partea de jos a acestora, literele π si ω sunt inchise, iar litera υ este scris sub forma de semicerc. Unghiurile si varfurile sunt ocolite pe cat se poate, si in acest fel literele iau o forma rotunda despartite una de alta, insa fara a inceta sa fie unite intre ele la fel ca un sirag de margaritare. Acest mod de scriere special, care s-a format din scrierea cu litere mici neamestecata, in timpul evolutiei ei cea mai mare inflorire o cunoaste in sec. XI si suporta modificari in sec. XII; exemple clare ale acestei scrieri le gasim pana in sec. XV.

In aceeasi carte (p.7-22) Hunger, cel care a denumit acest tip de scriere, face o analiza a diferitelor tipuri de scriere a ligaturii μεν, care se scrie cu trei litere, la inceput despartite iar mai tarziu unite intre ele in diferite moduri. Aceasta analiza la condus indeosebi la concluzia ca litera ε sub forma de carlig si diferitele forme ale ei unite in diverse moduri cu μ, apar numai dupa anul 1200. Aceeasi cercetare trebuie facuta si pentru multe alte tipuri de scriere, asa incat sa putem avea criterii sigure de datare a codexurilor (H. Hunger, Studien zu griechischen Palaographie (Biblos-Schriften, V), Viena 1954, p. 22-32.).

Astfel de manuscrise sunt foarte rare in Bibliotecile din Romania care detin fond de manuscrise grecesti. Si ca sa-i vedem deosebita lui importanta, in foaia de folosire atasata la sfarsitul acestuia, prin anii 70’ la un Congres de Bizantinologie, renumitul cercetator si paleograf grec Linos Politis (1906-1982), se semneaza mentionand ca l-a vazut si l-a cercetat. De unde stia Politis de acest manuscris, fiindca la vremea aceea inca nu era catalogat, lucru pe care il facem noi abia astazi urmand profesorului Caratasu. In aceeasi foaie de folosire mai apar si alti cercetatori care l-au vazut si studiat.

Textul este scris cu cerneala neagra. Titlurile si initialele sunt cu rosu. Frontispicii lucrate artistic in culori, la f. 2, 142v, 160v, 258 s.a.m.d. Initiale ornate la f. 2, 3v, 12, 13v s.a.m.d. Pecetea Mitropoliei Moldovei la f.2 Stampilele Bibliotecii Centrale din Bucuresti si Fundatiei Universitare Carol I din Bucuresti, la f.2, 449. Legatura veche in piele, cu ornamente aurite presate pe cotor. De la Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti. Intrat in colectiile Academiei Romane, in anul 1954.

Concluzii.

1. Insemnarea in limba greaca de la fila 3r. din acest manuscris valoros de provenienta bizantina in care se spune ca lucrarea apartine bibliotecii Dragomirna, credem ca apartine unuia dintre caligrafii obstii paisiene "elenisti prin excelenta”.

2. Manuscrisul a ajuns prin calugarii Sfantului Paisie Velicicovski, care veneau din Sfantul Munte Athos aducand cu ei manuscrise pentru copierea textelor filocalice si traducerea lor in romaneste sau pentru citirea din ele la trapeza sau in alte adunari duhovnicesti. Oricum nu este o coincidenta faptul ca manuscrisul nostru contine texte filocalice cum ar fi lucrarea: "Scara”, scrisa de Sfantul Ioan Sinaitul.

3. Ms. B.A.R 1387 a ajuns la Dragomirna chiar in anul 1763 cand sfantul Paisie a preluat staretia manastirii Dragomirna; exista posibilitatea ca el sa fi adus acest manuscris de la manastirea Pantocrator din Sfantul Munte Athos, unde a vietuit. Asadar insemnarea din manuscris precum si codicele, au aparut cu siguranta la Dragomirna dupa 1763, sau cel putin in perioada de doisprezece ani (1763-1775) cand sf. Paisie s-a ingrijit de traducerea cartilor filocalice din limba greaca in limba romana in acelasi loc.

4. Acest ms. B.A.R 1387, credem ca a fost unul din izvoarele principale din care s-au tradus textele filocalice, indeosebi "Scara” sf. Ioan Sinaitul, iar aceste izvoare pana acum ne-au lipsit atat de mult!

Cercetarile noastre vor continua incercand sa scoatem la lumina de cate ori vom avea ocazia, istoria in care s-a scris: "FILOCALIA LA ROMANI”

---

1387
Sec. XV; 450 f.; numerotatie veche cu cifre arabe: 1-447 (f. 2-450); 20,5x14cm.

<Ioan Scararul, Scara>
F.1 Insemnare.
F.1v Alba.
F.2-3v Eπιστολὴ τοῦ Αββᾶ Ιωὰννου, ἡγουμὲνου τῆς Ραϊθοῦ, πρὸς Ιωάννην ἀξιάκουστον τοῦ Σιναίου ὄρους ἡγούμενον, τὸν καὶ τῆς ἐνταῦθα κλίμακος ποιητὴν. <=Epistola lui Ava Ioan, egumenul Manastirii Raith, catre Ioan, minunatul egumen al Muntelui Sinai si autorul cartii de fata>.
Inc.: Τῶ ὑπερυεστάτω...
F.3v-5 Epistola de raspuns. Ιωὰννη χαίρειν. <= Bucura-te, Ioan>.
Inc.: Επεδεξάμην...
F.5r-v Δανιὴλ μοναχοῦ Ραϊθηνοῦ εἰς τὸν βίον τοῦ Αββᾶ Ιωάννου τὸν κατεπωνυμίαν σχολαστικόν. <=Daniil din Raith, Despre viata lui Ava Ioan numit Scolasticul>.
F.5v-12 Βίος ἐν επιτομῆ τοῦ Αββᾶ Ιωάννου τοῦ ἡγουμένου τοῦ Σινᾶ ὄρους τοῦ ἐν ἁγίοις ὡς ἀληθῶς. <=Viata pe scurt a celui cu adevarat intre sfinti, Ava Ioan, egumenul sfantului Munte Sinai>.
F.12-13 Tabla cuprinsului.
F.13v-25v Λόγοσ α’. Τοῦ ἀββᾶ Ιωὰννου, ἡγουμὲνου ἐν τῶ Σινᾶ, ὄρει μοναχῶν
Ιndesc. λόγος ἀσκητικὸς περὶ τοῦ ματαίου βίου ἀναχωρήσεως. <=Cuvantul I. A Avei Ioan, egumenul calugarilor din Muntele Sinai... Cuvant ascetic despre lepadarea din viata desarta si despre retragerea>.
F.25v-30v Λόγος β’. Περί ἀπροσπαθεὶας ἤγουν ἀλυπίας. <=Cuvantul II. Despre despatimire>.
F.30v-37v Περὶ ξενητείας. Λὸγος γ’. <=Cuvantul III. Despre instrainare>.
F.37v-39v Περὶ ἐνυπνίων ἐπακολουθούντων εἰσαγωγικοῖς. <=Despre visurile care urmeaza pe incepatori>.
F.30v-86 Λόγος δ’. Περὶ τῆς μακαρίας καὶ ἀειμνήστου ὑπακοῆς. <=Cuvantul IV. Despre fericita si pururea pomenita ascultare>.
F.86-103 Λόγος ε’. Περὶ μετανοὶας μεμεριμνημένης καὶ ἀληθῶς εὐαργοῦς. <=Cuvantul V. Despre pocainta cea facuta cu grija si deplin aratata>.
F.103-109 Λόγος ς’. Περὶ μνήμης θανὰτου. <=Capitolul VI. Despre aducerea aminte de moarte>.
F.109-124v Περὶ τοῦ χαροποιοῦ πένθους . Λὸγος ζ’. <=Cuvantul VII. Despre plansul de bucurie-facator>.
F.124v-132v Λόγος η’. Περὶ ἀοργησίας καὶ πραότητος. <=Cuvantul VIII. Despre lipsa de manie si blandete>.
F.133-136v Λόγος θ’. Περὶ μνησικακίας. <=Cuvantul IX. Despre tinerea de minte a raului>.
F.136v-140 Λόγος ι'. Περὶ καταλαλιᾶς. <=Cuvantul X. Despre clevetire>.
F.140-142v Λόγος ια’ος. Περὶ πολυλογίας καὶ σιωπῆς. <=Cuvantul XI. Despre multa vorbire si tacere>.
F.142v-145v Λόγος ιβ’. Περὶ ψεύδους. <=Cuvantul XII. Despre minciuna>.
F.145v-148v Λόγος ιγ’. Περὶ ἀκηδίας. <=Cuvantul XIII. Despre lenea sufleteasca>.
F.148v-160v Λόγος ιδ’. Περὶ τῆς παμφήμου καὶ δεσποίνης πονηρᾶς γαστρός. <=Cuvantul XIV. Despre pantecele atotlaudat si tiran>.
F.160v-203 Λόγος ιε’. Περὶ ἀφθάρτου ἐν φθαρτοῖς ἐκ καμὰτων καὶ ἱδρὼτων ἀγνοίας καί σωφροσὺνης. <=Cuvantul XV. Despre curatie si neprihanirea nestricacioasa, agonisita de cei stricaciosi prin osteneli si sudori>.
F.203-205 Λόγος ις’. Περὶ φιλαργυρίας ἐμ ᾧς καὶ περὶ ἀκτημοσύνης. <=Cuvantul XVI. Despre iubirea de arginti si despre neagonisire>.
F.205-208v Λόγος ιζ’. Περὶ ἀκτημοσύνης. <=Cuvantul XVII. Despre neagonisire>.
F.208v-214v Λόγος ιη’. Περὶ ἀναισθησίας, ἤγουν νεκρὼσεως ψυχῆς καὶ θανὰτου νοὸς πρὸ θανὰτου σὼματος. <=Cuvantul XVIII. Despre nesimtire, adica despre moartea sufletului inainte de moartea trupului>.
F.214-217 Λόγος ιθ’. Περὶ ὔπνου καὶ προσευχῆς καὶ τῆς ἐν συνωδὶα ψαλμωδίας. <=Cuvantul XIX. Despre somn si despre rugaciune si despre cantarea de obste>.
F.217-221 Λόγος Κ’. Περὶ ἀγρυπνίας σωματικῆς, πῶς δεῖ ταύτην μετιέναι. <=Cuvantul XX. Despre privegherea trupeasca si cum trebuie facuta aceasta>.
F.221-224 Λόγος κα’. Περὶ δειλίας τῆς ἀνάνδρου. <=Cuvantul XXI. Despre frica lasa sau nebarbateasca>.
F.224-237v Λόγος κβ’. Περὶ κενοδοξὶας τῆς πολυμόρφου. <=Despre slava desarta cea in multe chipuri>.
F.238-241v Λόγος κγ’. Περὶ ὑπερηφανίας. <=Cuvantul XXIII. Despre mandrie>.
F.250v-257v Λόγος κδ’. Περὶ πραότητος καὶ ἁπλότητος, ἀκακίας καὶ πονηρίας, σεσοφισμένων οὐ φυσικῶν. <=Cuvantul XXIV. Despre blandete si simplitatea si nerautatea, agonisite prin sarguinta inteleapta si nu firesti; si despre viclenie>.
F.258-282 Λόγος κε’. Περὶ τῆς τῶν παθῶν ἀπωλεὶας τῆς ὑψίστου ταπεινοφρσύνης, ἀορὰτω αἰσθήσει. <=Cuvantul XXV. Despre preainalta smeritac-cugetare, pierzatoarea patimilor, ce se naste in simtirea nevazuta>.
F.282-318v Περὶ διακρίσεως λογισμῶν καὶ παθῶν καὶ ἀρετῶν. Λόγος ς. <=Cuvantul XXVI. Despre deosebirea gandurilor, patimilor si virtutilor>.
F.319-343 Acelasi cuvant. Partea a II-a. Περὶ διακρίσεως εὐδιακρίτου. <=Despre dreapta socoteala bine deosebitoare>.
F.343-344v Acelasi cuvant. Partea a III-a. Ανα κεφαλαίωσις τῶν προειρημένων λόγων ἐν ἐπιτομῆ. <=Cuprinsul pe scurt a celor mai inainte spuse>.
F.340-356v Περὶ τῆς ἱερᾶς καὶ ὁσίας σὼματος καὶ ψυχῆς ἡσυχίας κζ. <=Cuvantul XXVII. Despre sfintita linistire a trupului si a sufletului>.
F.356v-373v Acelasi cuvant. Περὶ διαφορᾶς καὶ διακρὶσεως ἡσυχιοῦ. <=Despre felurile linistirilor si despre deosebirea lor>.
F.373v-389v Λόγος κη’. Περὶ τῆς ἱερᾶς καὶ μ<ητ>ρὸς τῶν ἀρετῶν τῆς μακαρίας προσευχῆς καὶ τῆς ἐν αὐτῆ νοερᾶς καὶ αἰσθητῆς παραστήσεως. <=Cuvantul XXVIII. Despre fericita rugaciune, sfintita maica a tuturor virtutilor; si despre infatisarea vazuta si gandita in vremea rugaciunii>.
F.389v-394v Περὶ τοῦ ἐπιγείου οὐρανοῦ τῆσ θεομιμὴτου ἀπαθείας καὶ τελειότητος καὶ ἀναστάσεως ψυχῆς πρὸ τῆς κοινῆς ἀναστὰσεως. Λόγος κθ’. <=Cuvantul XXIX. Despre nepatimire sau cerul pamantesc si despre desavarsirea si invierea sufletului inainte de invierea cea de obste>.
F.395-402v Λόγος λ’. Περὶ τῆς συνδέσμου τῆς ἐναρέτου Τριάδος ἐν ἀρεταῖς πὶστεως καὶ ἐλπὶδος καὶ ἀγὰπης. <=Cuvantul XXX. Despre legatura treimii virtutilor, a dragostei, a nadejdii si a credintei>.
F.402v-435 Τοῦ αὐτοῦ, πρὸς τὸν Ποιμὲνα. <=A aceluiasi catre Pastor>.
F.435v Incercari de condei.
F.436-446 Εκ τῶν διδασκαλῶν τοῦ ἀββᾶ Αμμωνᾶ. <=Din invataturile lui Ava Ammona>.
F.446 Mentiuni de ordin tipiconal. Adaos ulterior.
F.446v-450 Elemente de cronologie veche: crugurile soarelui, crugurile lunii, canoane pentru a gasi in ce zi cade fiecare sarbatoare si in ce zi a saptamanii incepe fiecare luna.
F.450v Incercari de condei
Insemnari:
F.1 Μετάφρασις Ανωνύμου τινὸς μετρίως ἁπλουστέρα ἐν σχήματι παραφράσεως εἰς ὄλους τοὺς Λόγους τοῦ Αγίου Ιωὰννου τῆς Κλίμακος 31. Εν δὲ τῶ τέλει ἐκ τῶν διδασκαλιῶν τοῦ ὁσίου Αμμωνᾶ ἔχει ἔναν λόγον θαυμάσιον, καὶ τὸν πλέον ὠφέλιμον εἰσ μοναχούς. Ημελημένον καὶ διεῤῥηγμένων ὄν τὸ τεῦχος, ὁ Πανιερὼτατος καὶ φιλόθεος Μητροπολίτης κύριος Βενιαμὶν ὁ Μολδαβίας δι' ἰδίας δαπὰναις εἰσ τὸ ὁρὼμενον ἔφερε κάλλος. Ο τοῦτο γρὰψας φαὶνεται ἐκ τῆς εἰκόνος τῆς γραφῆς ὃτι ἦτον πρὸ τῆσ ἁλώσεως τῆς Πόλεως. Εδέθη καὶ συνθροίσθη τὸ τεῦχος τοῦτο ἐν ἔτει ᾳ ω ι δ': 1814. Eν Ιασὶω. <=Traducere a unui anonim, ceva mai simpla sub forma de parafraza, la toate cuvintele sfantului Ioan Scararul 31, iar la sfarsit are un cuvant minunat, din invataturile cuviosului Ammona, foarte folositor pentru monahi. Volumul fiind lasat in parasire si rupt, a fost adus la frumusetea care se vede, prin cheltuiala preasfintitului si iubitor de Dumnezeu, Mitropolitul chir Veniamin al Moldovei. Cel care l-a scris, se vede dupa icoana scrisului, ca era dinaintea caderii Tarigradului. Acest volum a fost adunat si legat in anul 1814, la Iasi>.
F.3 To παρὸν βηβλίον εἴναι τῆς ἀγίας μοναστήρης Δραγομήρνας, καὶ ὄπιος ἀποτολμὶσι να το πάρι νὰ ἐχη μερὴδα με τῆν ἀγία Τριαδος... ἀμῆν. <=Cartea de fata este a Sfintei manastiri Dragomirna si cine va indrazni s-o ia sa aiba parte cu Sfanta Treime... amin>.
F.2 Biblioteca prof. Dr. Drag. Demetrescu daruita Fundatiunei Universitare Carol I. Bucuresti, 27 febr. 1913.
F.441v, 442 Φιλόθεος Ιερομόναχος. <=Filotei Ieromonah>.

Εκ τῶν διδασκαλιῶν τοῦ ἀββᾶ Αμμωνά
Ms. gr. B.A.R 1387-Scara Sf. Ioan Sinaitul / F. 439v.-440r. Din biblioteca Manastirii Dragomirna.
„Τήρει σε αυτὸν ἀκριβῶσ, ἵνα ὡσ μέγαν θάυμαστον καὶ ἀπώλειαν ψϋχῆσ καὶ κόλασιν αὶώνιον, ἵνα μϊσήσησ καὶ βδελλύξησ τελείωσ πᾶσαν φιλιδονίαν καὶ πᾶσαν φϊλοδοξίαν καὶ τὸ θέλειν δόξασ ἢ τιμάσ, καὶ ἐπαίνοισ παρὰ ἀνθρῶπον, ἠ τὸ λογίζεσθαι ἑαυτόν είναι μέγαν ἢ ὄτϊ κατόρθωσα τιν άρετὴν, ἢ ὄτι κάλλιον ἐιμὶ τινόσ καὶ παῦσαν αἰσχρὰν ἐπιθυμίαν καὶ σαρκικὴν ἡδονήν, ἔωσ ἐλαχίστου τινόσ, δίωξον ἀλλὸ σοῦ. Ωσαύτοσ καὶ τὸ κατανοῆσαι ἄνθρῶπον, μὴ ὀίσησ χρείασ, ἢ τὸ ἄψασθαι ἑτέρου σώματοσ, μὴ οὔσησ ἀνάγκησ. Η εἰπεῖν τινί, ποῦ ἐστι τό δε, ἢ γἑγγειν μικρὸν, μὴ ὀίσησ χρείασ, ἴνα τηρῶν καὶ ἀφανιζόμενοσ ἑμαυτὸν ἐν τῖσ ἐλαχίστοισ, ἵνα μὴ ἐμπέσησ εισ βαρύ. Μὴ δὲ ὄλωσ εκ πειρασθείσ καὶ μὴ κατα φονῶν τῶν μϊκρῶν, κατὰ μικρὸν, ἐμπέσησ ἐισ μεγάλην σϊμφορᾶν”.

Ms. Rom. B.A.R 2597-Filocalia de la Dragomirna (1769) Fol. 231r
"Cauta pre tine cu deadinsul, ca intru acest chip sa urasti ca pre moartea cea mare si pierzare a sufletului, si ca pre munca vesnica, si desavarsit sa-ti fie tie uraciune de toata iubirea maririi, ca sa poftesti marire si cinste, si lauda de la oameni, si a socoti pre sineti a fi oaresce, au ca ai indreptat bunatatile, au ca mai bun esti decat cineva; au macar ca potriva esti cuiva, si pre toata pofta spurcata si dulceata a trupului, sa o urasti, si pana la putin oaresce sarguieste a o dezlega. Asijderea si a cauta cu ochii nefiind treaba sa te feresti, iar daca nu bagi seama de aceste mici, dupa putina vreme intru cele mari vei cadea”.

Bibliografie
1. H. Hunger, Studien zu griechischen Palaographie (Biblos-Schriften, V), Viena 1954, p. 22-32.
2. Prof. Dan Zamfirescu, Paisianismul: Un moment romanesc in istoria spiritualitatii europene : volum alcatuit in intampinarea primului congres ecumenic international. Editura Roza Vanturilor, 1996, p. 141.

Preot Ion Andrei Tarlescu
cercetator in cadrul Bibliotecii Academiei Romane,
Cabinetul de manuscrise

• Filocalia si influentele sale
  Publicat in : Religie