
Revelatie, intuitie si creativitate stiintifica
Problematica revelatiei nu este in mod necesar exterioara spatiului stiintei. Aceasta este concluzia fizicianului american Charles Townes, laureat al premiului Nobel, cel care, aple-candu-se cu interes asupra ideii de revelatie in interiorul cercetarii stiintifice, critica opinia conform careia diferenta dintre stiinta si credinta ar fi justificata prin metodele distincte de a produce cunoastere, la cea dintai realizandu-se prin deducere logica si acumulare de date, analizate prin metode stabilite in sensul evidentierii unor generalizari pe care le numim legi, iar la cea din urma pe revelatie. El afirma ca revelatia se produce si in interiorul actului stiintific, respectiv ca imaginea pe care o avem despre descoperirea stiintifica prin dezvoltare strict logica nu corespunde realitatii concrete:
" In acest sens converg marturiile unor personalitati dintre cele mai mari din istoria stiintei, persoane devenite cunoscute tocmai prin faptul de a fi revolutionat stadiul cunostintelor stiintifice de la o epoca anume. Izvoarele istorice ale veacului respectiv, reconstituirile realizate prin adunarea marturiilor inedite date in context public sau privat, contureaza realitatea inei creativitati care depaseste tiparele cuminti ale dezvoltarii autonom-logice. Astfel, descoperirile stiintifice se produc deseori prin iluminari interioare care nu au nimic de-a face cu Matematicianul si fizicianul francez Jules Henri Poincare (1854-
O alta marturie a sa face referire la o idee care i se descopera brusc, pe malul marii, intr-un moment de relaxare, si anume ca transformarile aritmetice ale formelor cvadratice ternare nedefinite erau identice cu cele ale geometriei neeuclidiene. Poincare pare sa vada aceste iluminari ca rezultand din complexitatea mintii umane, cea care prezinta valente de creativitate exprimabile nu numai in modul de functionare constient curent: "ceea ce va va soca mai intai sunt aceste aparente de iluminare subita, semne vadite ale unei indelungate munci inconstiente; rolul acelei munci inconstiente in inventia matematica mi se pare incontestabil” .
Efortul cercetatorilor pare in general sa confirme acea intuitie pe care o are sculptorul roman Constantin Brancusi atunci cand spune: "greu nu este sa faci o opera, ci sa te pui in starea de a o face”. Insa gestul concret de a te pune in starea care sa favorizeze nasterea operei pare a nu depinde la modul absolut, cel putin in cercetarea stiintifica, de functionarea mintii intr-un anume regim de constienta sau conform unui anume registru logic. Cercetatorul poate avea surpriza de a vedea deschizandu-i-se o cale catre realizarea visului sau intr-un mod care transcende asteptarile sale. In acest sens, sa ne amintim de celebrele marturii ale chimistului german Friederich August Kekule (1829-l896), fondatorul chimiei organice structurale si al teoriei benzenului:
"
Am vazut cum cei mai mari formara un lant, tragandu-i pe cei mai mici dupa ei, dar numai la coada [...] Strigatul conductorului "Clapham Road” ma trezi din visare. Am petrecut insa o parte din noaptea urmatoare incercand sa pun pe hartie macar schite ale formelor din vis. Aceasta a fost originea teoriei structurale”. Experienta descrisa de Kekule nu este singulara in viata sa. Fenomenul se repeta atunci cand incearca sa studieze alcatuirea benzenului:
" Kekule va prezenta in mai 1865 lucrarea Extrem de interesant este faptul ca aceste descoperiri par a fi favorizate de momentele de pauza, de relaxare. Aceasta nu constituie insa in mod absolut o regula. Iata de exemplu cazul fizicianului italian Enrico Fermi (1901- Iar experienta reusi, dand nastere unei noi descoperiri. Descoperirile interioare pot implica imagini, cuvinte, dar si lipsa lor. Iata de pilda cazul unuia dintre fondatorii teoriei moderne a ecuatiilor cu derivate partiale, Jacques Hadamard Perspectiva sa privind gandirea fara limbaj nu este singulara. Fizicianul german Albert Einstein (1879-l955), autorul teoriei relativitatii, o confirma: " Iata deci existenta unui nivel de gandire cu o logica si o comportare aparte. Intuitiile, adevarate revelatii interioare, par a fi raspunsuri cu mult mai compatibile cu un astfel de mod de gandire decat cu cea curenta, exprimata discursiv prin limbaj, fie el matematic sau literar. Pr. Dr. Razvan Andrei Ionescu
-
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Conflict sau adeziune intre stiinta si credinta ?
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Stiinta inteleasa ca o gnoza automantuitoare
Publicat in : Editoriale -
Posibile forme ale credintei in stiinta
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.