Botezul savarsit de Sfantul Ioan Botezatorul nu era o taina cu insemnatate ontologica, ci un simplu ritual duhovnicesc. Acest ritual era savarsit in apele Iordanului, un rau cu multe smnificatii duhovnicesti: a fost trecut de poporul ales, la intrarea in Pamantul Fagaduintei, dupa robia egipteana; prorocul Ilie il va trece in chip minunat si se va inalta la cer, pana la a doua venire a lui Hristos, inchipuind biruinta mortii.
Venind la raul Iordan, apa cea mai iubita a poporului ales, Sfantul Ioan propovaduia tuturor, zicand: "Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor" (Matei 3, 2). Botezul lui Ioan nu avea puterea de a ierta pacatele, chiar daca acestea erau marturisite inaintea sfantului: "Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele" (Matei 3, 6). Acest botez era numai un semn vazut al pocaintei, prin care fiecare isi marturisea dezacordul fata de pacatele savarsite.
Prin botezul sau, Sfantul Ioan a pregatit lumea sa primeasca in mod cuviincios pe Fiul lui Dumnezeu intrupat, adica pe Iisus Hristos; pregatirea dorita de sfant viza in primul rand constientizarii starii de pacat si pocainta fiecaruia pentru pacatele savarsite.
Botezul lui Ioan a fost o pregatire pentru adevaratul Botez, drept pentru care el a si fost numit "Inaintemergator" al Domnului. Astfel, daca botezul lui Ioan arata omului ca are nevoie de iertarea pacatelor, nascand astfel in inima pocainta curata, botezul cu Duhul Sfant daruia atat iertarea pacatelor, cat si infierea cea dumnezeiasca, facandu-l pe om fiu al lui Dumnezeu dupa har.
Hristos primeste a Se boteza de catre Ioan
Botezul Domnului este si va ramane inca investmantat in taina pentru puterile noastre de intelegere. In apele Iordanului, cand Mantuitorul este botezat de Ioan, intreaga faptura se impartaseste de harul necreat al lui Dumnezeu. Daca pana la Botez, Hristos nu a savarsit nici o minune si nu a propovaduit, in vreme ce Ioan a facut acest lucru, dupa Botez insa, El incepe sa propovaduiasca cu putere, in vreme ce Ioan se retrage.
Mantuitorul vine la Iordan spre a primi botezul pocaintei atat pentru a implini si aceasta ultima cerinta a ultimului profet al Vechiului Testament, cat si pentru un scop cu mult mai inalt. Primirea acestui botez al pocaintei de catre Cel lipsit de pacat arata solidaritatea Sa cu toti cei pacatosi, spre a-i izbavi.
Smerenia asumarii acestui botez al pocaintei si rugaciunea savarsita in momentul botezului au facut posibila coborarea Duhului Sfant, dupa cum citim: "Iar botezandu-se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri, zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit" (Matei 3, 16-17).
Coborarea in chip de porumbel a Sfantului Duh asupra lui Iisus, in momentul iesirii din apele Iordanului, a avut drept scop sfintirea firii umane si descoperirea Lui ca Mesia. Aceasta minune reprezinta confirmarea publica a faptului ca Iisus Hristos este Mesia cel prezis de prooroci.
Potrivit rugaciunilor rostite de preot la Boboteaza, o data cu Botezul Domnului a avut loc si "sfintirea firii apelor", deci nu numai a raului Iordan. Aceasta "sfintire" a apelor inseamna coborarea darului Sfantului Duh asupra unui element din lumea creata (apa). Botezul Domnului reprezinta momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fusesera zavorate pentru om si pentru toata creatia. Astfel, aceasta coborare a energiilor dumnezeiesti necreate in mijlocul creatiei pune inceput Imparatiei lui Dumnezeu.
Mai tarziu, in convorbirea cu dreptul Nicodim, Mantuitorul ne invata ca primirea Sfantului Duh este conditia esentiala pentru intrarea in Imparatie lui Dumnezeu: "Adevarat, adevarat zic tie, de nu se va naste cineva din apa si din Duh nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5). Botezul crestin urmeaza aceeasi randuiala cu cel al Mantuitorului, biruind mai intai raul, in apa, pentru a putea primi darurile Sfantului Duh.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.