La Bobotează, Cerul s-a deschis, fiind mărturisit Dumnezeu Cel în Treime. Ce înseamnă că Cerurile s-au deschis? Inseamnă că "Impărăţia cerurilor s-a apropiat" şi, mai mult decât atât, că ea este "înlăuntrul nostru".
Prorocul loan este cel care ne învaţă cum anume putem avea acces la împărăţia cerurilor: prin pocăinţă, pe care unii Părinţi au denumit-o, de altfel, al doilea botez (cel al lacrimilor). Spunea un părinte contemporan că doar când plângem (cu plâns de pocăinţă) suntem adevăraţi.
Indemnul Sfântului loan, pe care trebuie să îl punem la inimă, ca un glas care strigă către noi în pustia acestei lumi şi care ne avertizează împotriva formalismului şi a făţărniciei, este: „Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc' (Matei 3, 10). Ce înseamnă aceasta? Că nu putem fi creştini doar cu numele, doar formal. Că trebuie să aducem roade vrednice de pocăinţă. A participa la slujbele Bisericii, a respecta rânduielile, posturile, pravilele de rugăciune sunt mijloace care trebuie să ducă la o viaţă deplin creştina. Adică la roadele Duhului Sfânt: "dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni 5, 22-23).
Viaţa de creştin nu presupune doar un anumit tip de comportament si o etichetă, ci un climat anume, o stare de spirit. Dacă trăim în comunităţi care nu inspira, care sunt sterile, in privinţa climatului pe cared produc, înseamnă că e ceva în neregulă, că suntem creştini mai mult cu numele decât cu faptele.
Avem, aşadar, o mare răspundere noi, creştinii, şi timpul mântuirii nu este nelimitat. Asta înseamnă că "securea stă la rădăcina pomilor', că zilele, orele noastre sunt numărate, sunt preţioase. Intr-o clipă putem câştiga veşnicia sau putem pierde mântuirea.
Sfântul Ioan ne mai este exemplu, model, şi prin atitudine, nu doar prin îndemnurile sale la pocăinţă. In faţa elitelor vremii sale, religioase şi politice, el a dat mărturie cu fermitate. Nu s-a intimidat şi nici nu a căutat să fie pe placul fariseilor sau al regelui. A criticat vehement ipocrizia fariseilor, iar regelui i-a amintit că „nu îi este îngăduit” să facă rabat de la morala iudaică.
Atunci când au loc abuzuri în jurul nostru, când normele elementare ale moralei sunt încălcate, când sunt nedreptăţi şi fapte de ruşine, atunci să nu căutăm la faţa oamenilor, nici să ne intimidăm, ci să dăm dovadă de demnitate, urmându-l pe Sfântul Ioan Botezătorul şi aducând mărturie asupra adevărului lucrurilor.
Sfântul Ioan Botezătorul este un sfânt iubit de poporul român. Numele său este unul foarte popular şi este ocrotitor a numeroase familii. Se cuvine să cultivăm în continuare această evlavie populară faţă de "cel mai mare dintre cei născuţi din femeie'.
+ PS Macarie
Articol preluat din cartea "Sa topim ghetarii sufletului! 10 ani cu Hristos in Scandinavia", Editura Sophia
Cumpara cartea "Sa topim ghetarii sufletului! 10 ani cu Hristos in Scandinavia"
-
Viata crestina dupa Sfantul Isaac Sirul
Publicat in : Editoriale -
Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica
Publicat in : Editoriale -
Familia preotului, model de viata crestina
Publicat in : Religie -
Semnificatia Crucii in viata crestina
Publicat in : Duminica Sfintei Cruci
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.